Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului I lit. A pct. II tabelul de la lit. a) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în forma avută în perioada ianuarie 2018-martie 2018. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Anca Moldovan, în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru Ionela Cristina Nedelcu şi alţii, în Dosarul nr. 1.731/30/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 361D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că nu este susţinută critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât, dacă veniturile unor categorii de persoane nu cresc, aceasta nu reprezintă o discriminare, de vreme ce premisele specifice fiecărei categorii sunt diferite. Raportat la art. 41 din Constituţie, arată că textul constituţional dispune instituirea unui salariu minim pe ţară, fără a prevedea însă cuantumul acestuia. De asemenea, şi faţă de art. 44 din Constituţie criticile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, întrucât dreptul la salariu constituie un bun, dar nu vizează şi drepturile salariale viitoare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.731/30/2018, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului I lit. A pct. II tabelul de la lit. a) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în forma avută în perioada ianuarie 2018-martie 2018. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Anca Moldovan, în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru Ionela Cristina Nedelcu şi alţii, cu prilejul soluţionării unui litigiu privind funcţionarii publici. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc nivelul aferent anului 2022 al salariilor de bază pentru funcţiile publice teritoriale, contravin prevederilor constituţionale ale art. 41, 44, 53 şi ale art. 16 alin. (1), întrucât, în perioada ianuarie 2018-martie 2018, au prevăzut salarii de bază mai mici pentru funcţiile publice de şef serviciu şi şef birou decât cele aflate în plată în luna decembrie 2017. 6. Cuantumul prevăzut de aceste texte de lege a fost atins prin aplicarea prevederilor art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, în temeiul căruia nivelul salariului de bază a fost majorat cu 35%. 7. În condiţiile în care salariul de bază în luna decembrie 2017 era mai mare decât cel stabilit pentru anul 2022, nu s-au putut aplica prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind majorarea cu 25% a salariului faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, ci s-au aplicat prevederile art. 38 alin. (6) din aceeaşi lege care specifică că „în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ Ca urmare a aplicării acestor din urmă dispoziţii legale, salariile de bază au fost diminuate. 8. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate lezează dreptul la salariu, ca o componentă esenţială a dreptului la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie, precum şi dreptul de proprietate, întrucât salariul reprezintă un „bun“, aşa cum sa statuat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât diminuarea salariilor nu a fost justificată de situaţiile excepţionale prevăzute de acest text constituţional. În sfârşit, consideră că sunt înfrânte şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece dispoziţiile de lege criticate au dus la o diminuare a salariilor, în timp ce alţi funcţionari au beneficiat de creşteri salariale. Menţionează că, începând cu luna aprilie 2018, diferenţele salariale au fost corectate prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. 9. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile capitolului I lit. A pct. II tabelul de la lit. a) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în forma avută în perioada ianuarie 2018-martie 2018. Curtea observă că, în realitate, sunt avute în vedere dispoziţiile lit. a) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispoziţiile de lege criticate reglementează salarizarea personalului din unităţile teritoriale care ocupă funcţii de conducere publică, stabilind salariul de bază pentru anul 2022. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constată că autoarea excepţiei are în vedere conţinutul acestor dispoziţii de lege în forma anterioară modificării prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, care a majorat nivelurile salariale pentru anul 2022. 14. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate stabilesc salarizarea, la nivelul anului 2022, pentru funcţiile publice de conducere din unităţile teritoriale. Autoarea excepţiei se referă în mod expres la funcţiile de şef birou şi şef serviciu. 16. Analizând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea reţine că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. 17. În privinţa modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că acestea se stabilesc potrivit dispoziţiilor acestei legi şi anexelor la legea-cadru, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se vor stabili, pentru toate funcţiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în aceste anexe cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare. 18. În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38“. 19. În acest context normativ, Curtea constată că stabilirea unei anumite valori a salariului de bază pentru funcţiile publice de conducere din unităţile teritoriale pentru anul 2022 are un caracter tehnic, integrat concepţiei legislative de creare a unui sistem de salarizare prin care să se regleze în timp disfuncţionalităţile existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, inclusiv prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive a legii-cadru, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“. 20. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). 21. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. 22. Totodată, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). În consecinţă, stabilirea, prin lege, a unei anumite valori a salariilor de bază plătite managerilor publici, angajaţi din fonduri publice, nu are semnificaţia încălcării dreptului fundamental la salariu. 23. În raport cu cele enunţate şi aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale, inclusiv pentru funcţiile publice de conducere din unităţile teritoriale, personal plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului. 24. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, în cazul autorilor excepţiilor, invocate prin prisma art. 16 din Constituţie, Curtea constată că prevederile lit. a) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuşi conţinutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, fiind aplicabile, în mod egal şi nediscriminatoriu, tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice. 25. Pe de altă parte, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată prin invocarea unei inegalităţi de tratament juridic sub aspectul salarizării prin raportare la alte categorii de personal plătit din fonduri publice, de vreme ce situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20). 26. În plus, Curtea precizează că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin Legea-cadru nr. 153/2017, apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin articolul unic pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, stabilind că: „Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia.“ 27. De asemenea, Curtea constată că în acelaşi sens sunt şi modificările aduse dispoziţiilor de lege criticate prin dispoziţiile art. I pct. 14 din Legea nr. 79/2019 care au prevăzut o majorare a salariilor de bază şi a coeficienţilor în raport cu reglementarea anterioară. 28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Anca Moldovan, în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru Ionela Cristina Nedelcu şi alţii, în Dosarul nr. 1.731/30/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile lit. a) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
