Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Edgar Laurenţiu Dumbravă în Dosarul nr. 468/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.735D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.064D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Florina Izabela Cîrstea în Dosarul nr. 530/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.064D/2018 la Dosarul nr. 2.735D/2017, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 251 din 9 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 468/1/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători - admiţând recursul împotriva Deciziei nr. 3.475 din 8 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale - a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi ale art. 45 din Legea nr. 303/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Edgar Laurenţiu Dumbravă, judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, în cadrul unei cauze de contencios administrativ, prin care a solicitat obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună promovarea sa pe loc, în grad profesional de judecător de Curte de Apel. 8. Prin Încheierea din 27 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 530/1/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatoarea Florina Izabela Cîrstea, judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, în cadrul unei cauze de contencios administrativ, prin care a solicitat obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatului la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor, organizat la data de 26 noiembrie 2017, şi promovarea sa pe loc, în grad profesional de judecător de curte de apel, începând cu data validării rezultatelor finale ale concursului. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004, autorii acesteia susţin că sintagma „în limita numărului de locuri“ cuprinsă de acestea contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât alte categorii de personal, din afara sistemului judiciar sau chiar din acest domeniu (personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor), pot promova în grad fără a se stabili un număr limitat de locuri pe care pot candida. Astfel, magistraţii sunt o „categorie defavorizată, în accepţiunea art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare“. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul nediscriminării. În concluzie, se arată că art. 45 din Legea nr. 303/2004 îngrădeşte în mod nejustificat şi discriminatoriu dreptul judecătorilor şi procurorilor de evoluţie profesională, iar sintagma „în limita numărului de locuri“ din textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 10. Mai mult, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.064D/2018, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 87 din Legea nr. 303/2004 referitor la personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor. Astfel, în timp ce judecătorii pot promova, în baza Regulamentului adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel (promovarea în grad de judecător de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind posibilă doar prin promovare efectivă la această instanţă, potrivit unei reglementări distincte), totuşi, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor beneficiază de mai multe drepturi ori privilegii decât judecătorii. Tocmai pentru că statutul profesional al judecătorilor este identic, potrivit legii, cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, se impune aplicarea aceluiaşi regim de promovare cu cel instituit pentru acesta din urmă, pentru care legea prevede în mod expres doar examen de promovare. 11. Cu referire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, autorul excepţiei din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.735D/2017 arată că a formulat o solicitare privind validarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor şi recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel, care nu a fost însă analizată în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind pronunţată în acest sens o hotărâre, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. La cererea amintită, i s-a răspuns la data de 17 mai 2016, pe calea unei adrese prin care i s-a adus la cunoştinţă că memoriul său nu a fost pus în discuţie la analizarea notei de validare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor, însă aspectele semnalate au fost învederate şi de alţi candidaţi judecători şi procurori, fiind, aşadar, avute în vedere cu prilejul analizării memoriilor acestora. În aceste condiţii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nici măcar nu a analizat temeinicia cererii formulate. Autorul arată că o asemenea solicitare trebuia introdusă în mod obligatoriu pe rolul Plenului, urmând a se decide asupra chestiunii invocate printr-o hotărâre, cu votul direct şi secret al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Autorul excepţiei arată că în privinţa altor candidaţi care au formulat cereri de recunoaştere a gradului profesional chiar ulterior, prin Hotărârea Plenului nr. 585 din 26 mai 2015, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus respingerea acestora, în mod legal, printr-o hotărâre, iar nu printr-o simplă adresă. Pentru aceste considerente, autorul consideră că este pus în imposibilitatea de a beneficia de o cale de atac la instanţa supremă, solicitând a se constata că art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 contravine art. 16 şi art. 21 din Constituţie. 12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu creează per se o situaţie discriminatorie, directă sau indirectă, legiuitorul putând institui reglementări corespunzătoare unor proceduri speciale, adresate unei categorii expres şi limitativ prevăzute de subiecţi de drept, în considerarea specificului activităţii acestora şi a raporturilor juridice în care sunt angrenate. Căile de atac se exercită în condiţiile, termenele şi în limitele stabilite de legiuitor, părţile având obligaţia să-şi exercite drepturile procesuale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 303/2004 sunt în deplin acord cu cele ale art. 16 din Constituţie. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 2.735D/2017, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la art. 45 din Legea nr. 303/2004, se arată că reglementarea procedurii de promovare pe loc sau în funcţii la instanţe/parchete superioare pentru judecători şi procurori se face prin lege, în acord cu dispoziţiile constituţionale care prevăd că „promovarea judecătorilor este de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.“ Prin urmare, Constituţia lasă legiuitorului competenţa de a stabili condiţiile şi modalităţile în care se realizează promovarea. În ceea ce priveşte promovarea pe loc, opţiunea legală a fost pentru instituirea unui concurs pe un număr limitat de locuri, având în vedere şi considerente de ordin bugetar, fără ca o astfel de opţiune să aducă atingere vreunei prevederi constituţionale. Principiul nediscriminării semnifică aplicarea aceluiaşi tratament juridic persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică; or, autorul excepţiei invocă încălcarea principiului nediscriminării între categorii profesionale diferite. Astfel, în ceea ce priveşte personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, la care se face trimitere în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, promovarea se face în modalităţi similare magistraţilor, dar în cazul acestora nu este posibilă o promovare efectivă în funcţii, datorită specificului organizării instituţiei respective, ci doar o promovare pe loc, în grad profesional, iar dispoziţiile legale privind examenele şi concursurile magistraţilor se aplică „în mod corespunzător“ şi personalului asimilat acestora (art. 87 din Legea nr. 303/2004), în măsura compatibilităţii cu specificul organizării profesiilor respective. Aceeaşi justificare este valabilă şi pentru comparaţia cu alte categorii profesionale, care au un specific al organizării profesiei diferit care permite, în funcţie şi de opţiunea legiuitorului, o avansare în carieră prin trecerea într-un grad profesional superior, prin examen sau concurs, fără ca acest lucru să echivaleze cu o discriminare în raport cu categoria profesională a magistraţilor. O eventuală corectare a procedurii, în sensul de a se da posibilitatea magistraţilor să promoveze în grad doar prin examen, fără existenţa unui număr limitat de posturi, poate fi operată doar printr-o modificare legislativă adoptată de Parlament. 16. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Guvernul consideră că aceasta este inadmisibilă. Prevederile criticate reglementează calea de atac specifică împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, termenul de formulare şi instanţa competentă; aceste dispoziţii sunt aplicabile în toate situaţiile în care Plenul soluţionează aspecte ce privesc cariera şi drepturile magistraţilor, hotărârile respective fiind supuse unui controlul judecătoresc deplin. Însă din motivarea excepţiei rezultă că, în realitate, aceasta priveşte modul de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale, autorul fiind nemulţumit de modalitatea de soluţionare de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a unui memoriu prin care a solicitat validarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor şi recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel, respectiv prin comunicarea unui răspuns, iar nu prin adoptarea unei hotărâri, în condiţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, procedeu care pune în discuţie posibilitatea contestării acestui răspuns prin intermediul căii de atac specifice, reglementată la art. 29 alin. (7) din aceeaşi lege sau, dimpotrivă, pe calea unei acţiuni în contencios administrativ, dreptul comun în materie. Or, modul de interpretare şi aplicare a unor prevederi legale revine instanţelor judecătoreşti, în opera de înfăptuire a justiţiei, aceste aspecte excedând competenţei instanţei de contencios constituţional. 17. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 sunt constituţionale. Referitor la critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, iar violarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 şi Decizia nr. 254 din 7 aprilie 2015). În speţă, consideră că normele criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Referitor la critica privind încălcarea art. 21 din Constituţie, se invocă deciziile nr. 1.460 din 9 noiembrie 2010, nr. 33 din 18 ianuarie 2011 şi nr. 780 din 15 decembrie 2016, prin care Curtea Constituţională a reţinut că textele de lege criticate prevăd că persoana interesată are posibilitatea de a formula recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la hotărârea pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanţiile necesare asigurării unui proces echitabil. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.064D/2018, Avocatul Poporului mai arată că promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor este condiţionată de asigurarea de fonduri corespunzătoare de către Ministerul Justiţiei, în calitatea sa de ordonator principal de credite, cu privire la bugetele tuturor instanţelor judecătoreşti. De asemenea, apreciază că, în realitate, motivele de neconstituţionalitate au în vedere modul de interpretare şi aplicare a normelor legale criticate. Or, o asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul conţinut: - Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004: „Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.“; – Art. 45 din Legea nr. 303/2004: „Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.“ 21. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 303/2004 au fost modificate, fără a schimba soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, prin art. I pct. 59 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, având, în prezent, următorul conţinut: „Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secţiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii.“ 22. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea reţine că autorul excepţiei din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.735D/2017 arată că a formulat o solicitare privind validarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor şi recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel, care nu a fost însă analizată în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind pronunţată în acest sens o hotărâre, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, fiind astfel pus în imposibilitatea de a beneficia de o cale de atac la instanţa supremă. 24. Referitor la aceste susţineri, Curtea reţine că autorul excepţiei nu critică, în realitate, conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ci este nemulţumit de faptul că solicitarea sa nu a fost analizată în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind pronunţată o hotărâre în acest sens şi neavând, astfel, posibilitatea de a beneficia de o cale de atac la instanţa supremă. Or, Curtea constată că aceste critici constituie probleme de aplicare a legii la cazul dedus judecăţii şi intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu critici de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, care prevăd că hotărârile privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 25. Referitor la prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestora, prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 24 octombrie 2018, sau Decizia nr. 337 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 12 august 2019. Prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, paragrafele 21-30, Curtea a observat că, în esenţă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de faptul că promovarea pe loc în grad profesional de tribunal sau curte de apel a judecătorilor/procurorilor se realizează în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, apreciindu-se că promovarea trebuie să se realizeze sub forma unui examen, şi nu a unui concurs. În analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a pornit de la premisa potrivit căreia, în urma examenului de capacitate, judecătorul stagiar dobândeşte funcţia de judecător definitiv, care urmează să fie exercitată la instanţa corespunzătoare, respectiv judecătoria, în urma repartizării efectuate. Funcţiei de judecător la judecătorie îi corespunde, în mod evident, gradul profesional de judecătorie. Aşadar, promovarea în funcţie a judecătorilor este strâns legată de nivelul instanţei judecătoreşti la care aceştia funcţionează. Astfel, în materie de promovare pe funcţii de execuţie, regula este aceea a promovării efective, în sensul că un judecător care funcţionează la judecătorie sau tribunal, aşadar, cu grad profesional aferent acestora, pentru a funcţiona la o instanţă judecătorească imediat superioară în grad, trebuie să candideze şi să promoveze concursul pe post şi, ca urmare a obţinerii postului, dobândeşte gradul profesional superior aferent tribunalului sau curţii de apel. Este de observat că însuşi legiuitorul foloseşte noţiunea de promovare în funcţie, iar odată ce judecătorul a promovat, dobândeşte rangul şi celelalte drepturi aferente acesteia. Prin urmare, gradul profesional este un element component al funcţiei, şi nu invers. 26. Curtea a mai reţinut că pentru asigurarea funcţionalităţii şi a bunei administrări a sistemului instanţelor judecătoreşti, legiuitorul a reglementat o excepţie de la această regulă, şi anume promovarea pe loc, văzută ca un mecanism care asigură, la nevoie, completarea funcţiilor rămase vacante la nivelul tribunalului sau al curţii de apel. Acest mecanism presupune dobândirea gradului profesional superior aferent tribunalului sau curţii de apel, fără a funcţiona efectiv la instanţa judecătorească corespunzătoare. Este o derogare de la situaţia premisă care leagă gradul profesional de funcţia exercitată la o instanţă judecătorească de un anumit nivel şi permite obţinerea gradului profesional distinct de funcţia respectivă. Această excepţie este justificată de menţinerea funcţionării instanţelor judecătoreşti de nivel superior în cazul vacanţei unor funcţii la nivelul acestora, de necesitatea ocupării posturilor neocupate ca urmare a unor ieşiri individuale din sistemul instanţelor judecătoreşti. Se constituie astfel un corp de rezervă care poate răspunde imediat, permanent şi continuu necesităţilor şi provocărilor determinate de fluctuaţiile de personal din cadrul instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, schema de personal a instanţelor judecătoreşti nu poate fi concepută fără acest corp de rezervă, ale cărui dimensiuni le stabileşte Consiliul Superior al Magistraturii. O asemenea competenţă a Consiliului Superior al Magistraturii derivă din prevederile art. 125 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. Curtea a precizat că această excepţie de la regulă nu poate fi generalizată în sensul dorit de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât s-ar ajunge la situaţia în care toţi judecătorii ar dobândi per absurdum grad profesional de curte de apel şi ar continua să funcţioneze la judecătorii sau tribunale, ceea ce ar echivala cu o denaturare a sistemului de promovări pe funcţii de execuţie. S-ar ajunge la o promovare în grade profesionale, şi nu în funcţii de execuţie. Or, funcţia de judecător la o instanţă judecătorească de un anumit nivel este cea care conferă gradul profesional corespunzător. 27. Curtea a mai observat că legiuitorul a realizat o ficţiune juridică, în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanţă inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcţia de la instanţa ierarhic inferioară; astfel, deşi activitatea prestată [judecător la o instanţă de rang inferior] nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul şi va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanţa ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeaşi muncă cu judecătorul de la o instanţă de rang superior. Deşi, ca expresie a egalităţii formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanţei, doi judecători să fie retribuiţi similar, legiuitorul a opus acestei inechităţi ideea de asigurare a bunei funcţionări a justiţiei, aspect care justifică aplicarea egalităţii materiale în locul celei strict formale [a se vedea, cu privire la noţiunile de egalitate formală şi materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68]. Prin urmare, Curtea a reţinut că din aceste motive legiuitorul a prevăzut competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă. Astfel, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcţie, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal ale sistemului de justiţie, drept care ea este supusă unor necesare condiţionări administrative. Aceasta este raţiunea pentru care un criteriu esenţialmente administrativ prevalează faţă de vocaţia judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigenţelor care ţin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc. 28. Cu privire la critica raportată la regimul juridic aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional de Criminologie, Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al Institutului Naţional al Magistraturii, prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea a constatat, la paragraful 28 al Deciziei nr. 413 din 19 iunie 2018, precitată, că, în comparaţia pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu pornesc de la situaţii de fapt/drept identice/analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradaţii aferente/în cadrul funcţiei pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcţie de execuţie decât prin susţinerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situaţiile prezentate sunt diferite astfel că nu se poate aplica acelaşi tratament juridic [cu privire la principiul egalităţii în drepturi, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015]. De asemenea, Curtea a reţinut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferenţa evidentă de regim constituţional între acestea [medici/profesori etc.], cât şi caracterul atipic al instituţiei promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc. Cu privire la aceeaşi problemă, a modului de promovare aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, paragrafele 28-30, că magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor reprezintă categorii socioprofesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie. În acest sens, Curtea a observat că, deşi personalul de specialitate juridică este asimilat magistraţilor în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile acestora, există însă deosebiri esenţiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activităţii efectiv desfăşurate. Ca atare, asimilarea nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuţiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speţă, precum şi activitatea efectiv desfăşurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii. Curtea a conchis, la paragraful 35 al Deciziei nr. 352 din 22 mai 2018, precitată, că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistraţi - judecătorii şi procurorii, pe de o parte, şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, pe de altă parte. Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Edgar Laurenţiu Dumbravă în Dosarul nr. 468/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi de Florina Izabela Cîrstea în Dosarul nr. 530/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
