Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind transmiterea unui teren aflat în administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. - S.A., din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Bucureşti, obiecţie formulată de Guvernul României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.968 din 13 iulie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 969A/2020. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Guvernul susţine că legea criticată afectează, în mod ireparabil, proprietatea publică a statului, din patrimoniul căruia sunt transferate respectivele bunuri, fiind diminuată proprietatea publică a acestuia, garantată de art. 136 alin. (2) din Constituţie. În acest context se arată că este necesară clarificarea regimului juridic al bunului în cauză, mai exact apartenenţa la proprietatea publică exclusivă a statului. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016), în cazul bunurilor care au fost declarate, prin lege organică, obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, acestea vor putea fi transferate din domeniul public al statului în cel al unităţilor administrativ-teritoriale (şi invers) printr-o lege organică. Totodată, art. 136 alin. (3) din Constituţie reglementează bunurile care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice, printre acestea regăsindu-se şi „alte bunuri stabilite de legea organică“, utilizându-se astfel criteriul declaraţiei legii. Mai mult, potrivit art. 286 alin. (1) din Codul administrativ, „Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele stabilite în anexele nr. 2-4 şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege“. În acelaşi sens, potrivit pct. 10 din anexa nr. 2 la Codul administrativ, „infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă“ sunt menţionate ca aparţinând domeniului public al statului, iar art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române defineşte infrastructura feroviară ca fiind „ansamblul elementelor necesare circulaţiei şi manevrei materialului rulant, clădirile staţiilor de cale ferată, cu facilităţile aferente, precum şi celelalte clădiri şi facilităţi destinate desfăşurării transportului feroviar“, delimitând categoriile infrastructurii publice a statului de cea a infrastructurii private a statului, precum şi de cele ale infrastructurii feroviare interoperabile (care se poate conecta la infrastructura feroviară transeuropeană) şi ale infrastructurii feroviare neinteroperabile (care nu poate fi conectată la aceasta, aferentă traficului local). 4. De asemenea, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 enumeră părţile componente ale infrastructurii feroviare publice, iar elementele concrete ale acesteia sunt prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române. 5. Aşadar, se susţine că numai în ipoteza în care bunul ce face obiectul transferului reglementat de legea criticată este de interes public naţional, transferul acestuia din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale poate opera numai prin lege, iar celelalte bunuri care aparţin domeniului public şi care nu sunt declarate prin lege de interes naţional vor putea fi transferate din domeniul public al statului în cel al unităţilor administrativ-teritoriale (şi invers), în condiţiile art. 292 alin. (1) din Codul administrativ. Se invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 384 din 29 mai 2019, paragrafele 58 şi 59, şi se arată că transferul bunurilor este posibil prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, doar în măsura în care bunul vizat nu este declarat prin lege de interes naţional. Or, în această situaţie, se arată că promovarea demersului legislativ criticat poate crea premisele încălcării principiului separaţiei puterilor în stat garantat de art. 1 alin. (4) din Constituţie. 6. De asemenea, se mai susţine că, în lipsa unei documentaţii justificative, care să susţină operaţiunile juridice preconizate prin legea criticată, în speţă fiind vorba de hotărârea autorităţii publice locale, în vederea garantării principiului autonomiei locale consacrat de art. 120 din Constituţie, precum şi în lipsa extrasului de carte funciară necesar pentru actele translative de proprietate, conform art. 46 alin. (2) lit. i) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, soluţiile legislative preconizate pot crea premisele încălcării principiului respectării Constituţiei şi a supremaţiei legii garantat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 7. Pe rolul Curţii Constituţionale se află şi obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind transmiterea unui teren aflat în administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. - S.A., din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Bucureşti, obiecţie formulată de Preşedintele României. 8. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.138 din 16 iulie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.009A/2020. 9. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Preşedintele României susţine că prin conţinutul său normativ legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 120 alin. (1), precum şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 10. În acest sens se arată că dispoziţiile art. 860 alin. (3) din Codul civil, care reglementează trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi invers, conţin două teze: prima teza vizează bunurile ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, iar teza a doua are în vedere bunurile aflate în domeniul public al statului, dar care nu fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Bunurile care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice pot fi transferate din proprietatea publică a statului în cea a unităţilor administrativ-teritoriale în condiţiile procedurale prevăzute de art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, care reglementează procedura la care face trimitere teza a doua din conţinutul art. 860 din Codul civil. 11. Or, bunul vizat de legea criticată, respectiv un imobilteren aferent liniei de cale ferată Bucureşti Progresul-Bucureşti-Cotroceni, nu reprezintă un bun proprietate publică exclusivă. Astfel, bunul al cărui transfer este reglementat prin legea criticată este nominalizat generic în categoria cuprinsă în pct. 10 din anexa nr. 2 la Codul administrativ, intitulată „Lista cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al statului“, cu următorul cuprins: „10. infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă;“. În privinţa acestor bunuri, prin Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, Curtea Constituţională a reţinut că nominalizarea lor în listă nu are semnificaţia declarării ca bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, enumerarea din anexă având caracter exemplificativ, prin aceasta încercându-se o delimitare, în principiu, a domeniului public al statului, a domeniului public judeţean şi a domeniului public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor. 12. În aceste condiţii, având în vedere că bunul supus transferului prin legea criticată nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în lipsa unei declaraţii exprese a legii organice, autorul obiecţiei arată că acesta ar fi trebuit trecut din proprietatea publică a statului în aceea a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului, la cererea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, potrivit art. 292 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, procedură la care face trimitere teza a doua a art. 860 din Codul civil. Astfel, prin nesocotirea acestor dispoziţii legale incidente, se susţine că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea principiului legalităţii statuat în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 13. Mai mult, nerespectarea procedurii legale şi lipsa manifestării de voinţă a Consiliului General al Municipiului Bucureşti atrag şi încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie, ce consacră principiul autonomiei locale. Se invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 384 din 29 mai 2019, paragrafele 51-52 şi 55, cu concluzia că legea supusă controlului contravine şi dispoziţiilor art. 120 alin. (1) din Constituţie. 14. De asemenea, în acelaşi sens, se mai invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 537 din 25 septembrie 2019, referitoare la procedura de transfer interdomenial al bunurilor proprietate publică, reglementată în prezent prin art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, care a abrogat art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, prin care Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 292 alin. (1) din Codul administrativ nu pot fi interpretate decât în conformitate cu Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragrafele 37, 41 şi 55, respectiv că transferul unui bun, care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se va realiza prin hotărâre a Guvernului. 15. Se mai invocă jurisprudenţa unitară a Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă al reglementării este determinat concret, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc. În cazul în care Parlamentul îşi arogă competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, se încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu. 16. Se mai susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, deoarece nu au fost respectate deciziile instanţei de contencios constituţional referitoare la interzicerea reglementării prin lege cu privire la un caz determinat, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 537 şi nr. 538 din 25 septembrie 2019, paragraful 27 şi, respectiv, paragraful 28. 17. În concluzie, autorul obiecţiei solicită admiterea sesizării de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii Legii privind transmiterea unui teren aflat în administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. - S.A., din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Bucureşti, în ansamblul ei. 18. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere, iar în temeiul art. 16 alin. (3) din acelaşi act normativ, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele lor de vedere. 19. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată. Se arată în acest sens, cu privire la criticile aduse prin raportare la nerespectarea art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, că prin actul normativ formulat de legiuitor nu a fost încălcat niciunul dintre principiile consacrate de Legea fundamentală. 20. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 61 alin. (1), ale art. 102 alin. (1), ale art. 120 alin. (1), precum şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, se arată că actul normativ contestat are ca obiect de reglementare, în fapt, transmiterea unui teren aferent liniei C.F. Bucureşti Progresu-Bucureşti-Cotroceni, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. - S.A., din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Bucureşti. Acest transfer este necesar pentru a se putea implementa o serie de proiecte de utilitate publică pe porţiunea dintre pasajul Toporaşi şi pasajul Carol, în conformitate cu Strategia locală de dezvoltare durabilă a sectorului 5, aceste proiecte de utilitate publică propunând o nouă arteră carosabilă de categoria I pe direcţia nord-sud, sub forma bulevardului Rocar, între pasajul Toporaşi şi pasajul Rahova. Mai mult, din expunerea de motive rezultă şi faptul că se intenţionează şi dezvoltarea de locuinţe de necesitate şi crearea unor zone HUB - creativ şi alte HUB-uri pentru industrii energetice. În plus, vor fi amenajate o serie de spaţii verzi, având în vedere că sectorul 5 al municipiului Bucureşti are cea mai mică suprafaţă de spaţii verzi, sub norma europeană pe cap de locuitor. 21. De asemenea, se mai arată că, în planul de acţiune elaborat pentru regenerarea urbană a cartierului Ferentari s-au constatat următoarele oportunităţi de dezvoltare: conturarea unei noi artere majore care să preia o parte a fluxului Capitalei dinspre centru spre zona de sud (Giurgiu, Măgurele), venind ca alternativă la Şoseaua Giurgiului şi la Prelungirea Ferentari; racordarea unor zone ale cartierului Ferentari (Iacob Andrei, Zăbrăuţi) la o arteră carosabilă principală, ceea ce ar deschide oportunităţi de dezvoltare economică şi socială; o mai bună relaţie pe direcţia nord-sud, în special cu centrul Bucureştiului, exploatând caracterul radial al Capitalei (în continuarea intervenţiilor la nivel zonal, unde propunerile pentru Iacob Andrei şi Livezilor se concentrează pe exploatarea caracterului concentric); creşterea mobilităţii cu un grad mai mare de afectare a populaţiei prin propunerea unei artere de gabarit important; construirea de locuinţe de necesitate pe terenurile adiacente viitorului bulevard; implicaţiile nu se restrâng astfel doar asupra mediului construit, ci redesenează identitatea teritoriului. 22. Se mai arată că toate aceste aspecte sunt integrate cu dimensiunea socială şi ecologică, între zona dintre pasajul Carol şi pasajul Rahova fiind prevăzută dezvoltarea de locuinţe şi spaţii verzi; dezvoltarea tramei stradale este realizată în strânsă legătură cu etapizarea regenerării fondului construit atât de locuinţe colective, cât şi de locuinţe individuale acolo unde este cazul (intervenţii de creare de punţi de legătură între artere ce prezintă potenţial de continuitate acolo unde raportul efect/efort se preconizează a fi supraunitar); creionarea unor potenţiale spaţii publice vii, care să devină expresii ale opiniei publice (spaţii de manifestare a locatarilor, suficient de flexibile, astfel încât modul de utilizare să nu mai fie îngrădit de constrângeri fizice care nu sunt necesare (recreionarea identităţii colective locale); implementarea unor programe precum centre de cartier, centre sociale sau centre culturale; schimbarea de paradigmă la nivelul sferei sociale a cartierelor prin dezvoltarea de programe cu rol de promotor al procesului de regenerare urbană. 23. Se mai arată, în punctul de vedere exprimat în cauză de către preşedintele Camerei Deputaţilor, că, în condiţiile în care tronsonul de cale ferată dintre Gara Progresu şi Gara Bucureşti Vest nu mai este funcţional, acest transfer ar degreva C.F.R. Infrastructură de o povară administrativă şi ar duce la dezvoltarea zonei adiacente, aducând plusvaloare cetăţenilor ce locuiesc în cartierul Ferentari şi întregului Bucureşti. 24. Se mai arată că, prin Adresa nr. 1.401 din data de 10 martie 2020, Consiliul Economic şi Social a avizat favorabil proiectul de act normativ criticat în cauză, iar prin Adresa nr. 232 din data de 19 martie 2020, Consiliul Legislativ a avizat favorabil actul normativ contestat, cu observaţii şi propuneri, modificări ce au fost operate în conţinutul proiectului. 25. De asemenea, se mai arată că, la data de 23 iunie 2020, Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru transporturi şi infrastructură au examinat proiectul de Lege privind transmiterea unui teren aflat în administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. - S.A., din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Bucureşti şi au hotărât cu majoritate de voturi întocmirea unui raport comun de adoptare a acestuia. Totodată, potrivit Adresei nr. 9.631 din 17 martie 2020, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor susţine adoptarea proiectului cu observaţiile şi propunerile formulate. 26. Se mai arată că Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precizează că inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte de ministere şi se aprobă de Guvern. Inventarul bunurilor aflate în administrarea Ministerului Transporturilor este prevăzut în anexa nr. 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, Ministerul Transporturilor are obligaţia să supună spre adoptare acte normative de modificare a inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, bunuri aflate în patrimoniul său ori al instituţiilor publice aflate în subordinea sau sub autoritatea sa. 27. Totodată, se mai arată că, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 90/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A. funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor. Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A. este o unitate economică aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi care deţine în concesiune, în conformitate cu prevederile legale, bunuri imobile care sunt cuprinse în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului conform anexei nr. 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006. 28. Astfel, se arată că, pentru a respecta aceste exigenţe legislative, la art. 3 din actul normativ supus controlului de constituţionalitate se statuează: „(...) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor va elabora un proiect de hotărâre de Guvern privind modificarea anexei nr. 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor de domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, pe care îl va supune Guvernului spre adoptare.“ 29. Se mai arată că imobilul-teren ce face obiectul actului normativ criticat intră sub incidenţa prevederilor art. 860 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv acesta formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, potrivit pct. I subpct. 10 „infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă“ din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică (lege organică), cu modificările şi completările ulterioare. 30. Totodată, se arată că, în situaţia în care sesizarea de neconstituţionalitate ar fi admisă, s-ar crea discriminări sau un mod de lucru neunitar, întrucât etapele legislative obligatorii pe care actul normativ criticat le-a respectat au fost urmate şi de alte acte normative ce nu au fost supuse controlului de constituţionalitate (spre exemplu, Legea nr. 64/2019 privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Transporturilor şi concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A., în domeniul public al oraşului Huedin, comunei Sâncraiu şi comunei Călăţele). Astfel, se arată că proiectul de Lege privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Transportului şi concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. - S.A., în domeniul public al oraşului Huedin, comunei Sâncraiu şi comunei Călăţele (act normativ ce a respectat aceeaşi procedură legislativă şi care are un obiect de reglementare similar actului normativ contestat de Preşedintele României) a fost promulgat prin Decretul nr. 362/2019 (Legea nr. 64/2019). 31. Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.009A/2020, apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată. 32. Se arată că legea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată de către Senat într-o anumită formă, iar Camera Deputaţilor a adoptat legea criticată într-o formă modificată în mod semnificativ, existând diferenţe majore între cele două forme. Raportat la acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că, în măsura în care există deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului se creează premisele încălcării principiului bicameralismului consacrat în art. 61 alin. (2) prin raportare la art. 75 din Constituţia României. 33. De asemenea se mai arată că, în măsura în care bunul vizat de operaţiunea de transfer interdomenial nu este un bun proprietate publică exclusivă a statului, situaţie în care transferul trebuie să aibă loc printr-o hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 292 din Codul administrativ, legea criticată creează premisele încălcării principiului separaţiei puterilor în stat garantat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României. 34. Totodată, deoarece operaţiunile juridice preconizate prin această lege nu sunt susţinute, pe de o parte, de o documentaţie justificativă (în speţă fiind vorba de hotărârea autorităţii publice locale, în vederea garantării principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 din Constituţie), iar, pe de altă parte, de extrasul de carte funciară necesar pentru actele translative de proprietate, conform art. 46 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 7/1996, se mai arată că măsurile legislative preconizate pot crea premisele încălcării principiului respectării Constituţiei şi a supremaţiei legii garantat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 35. Cu privire la criticile aduse din perspectiva caracterului individual al legii criticate, raportat la prevederile constituţionale din art. 1 alin. (5) din Constituţie, se invocă cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 537 din 25 septembrie 2019, paragraful 22. 36. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 37. Curtea, având în vedere obiectul sesizărilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 1.009A/2020 la Dosarul nr. 969A/2020, care este primul înregistrat. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 38. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 39. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind transmiterea unui teren aflat în administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. - S.A., din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Bucureşti, în ansamblul ei, lege adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 29 iunie 2020. Legea criticată are trei articole şi o anexă şi prevede următoarele: Art. 1: "(1) Se aprobă transmiterea unui bun imobil-teren, aflat în administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A., având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Bucureşti.(2) Contractul de concesiune încheiat între Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A. se modifică în mod corespunzător, în condiţiile legii." Art. 2: "(1) Predarea-preluarea bunului imobil prevăzut la art. 1 se realizează în baza unui protocol de predare-primire în termen de cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(3) După preluare, bunul imobil prevăzut la art. 1 este utilizat în vederea realizării programului de investiţii constând în infrastructură rutieră şi dezvoltare urbană aferentă.(4) În situaţia în care bunul imobil transmis nu este folosit în conformitate cu destinaţia prevăzută la alin. (2) în termen de 5 ani, acesta revine în domeniul public al statului, în administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A., în condiţiile legii.(5) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor urmăreşte respectarea destinaţiei bunului transferat." Art. 3: "În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor Infrastructurii şi Comunicaţiilor va elabora un proiect de hotărâre de Guvern privind modificarea anexei nr. 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, pe care îl va supune Guvernului spre adoptare." 40. Autorii sesizării susţin că legea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5) privind principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (1) referitor la rolul Guvernului, art. 120 alin. (1) privind principiul autonomiei publice locale, art. 136 alin. (2) referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii publice, precum şi art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. (1) Parcursul legislativ al legii analizate 41. Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat la data de 12 mai 2020, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, după care a fost transmisă Camerei Deputaţilor. La data de 23 iunie 2020 a primit raport favorabil de la Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi de la Comisia pentru transporturi şi infrastructură, cu 5 amendamente admise. 42. Dezbaterile asupra propunerii legislative au avut loc la data de 24 iunie 2020, fiind adoptată de Camera decizională cu 193 de voturi „pentru“, 35 de voturi „contra“ şi 77 de abţineri. La aceeaşi dată a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii, iar la data de 29 iunie 2020 a fost trimisă Preşedintelui României, în vederea promulgării. La data de 16 iulie 2020 a fost formulată o sesizare de neconstituţionalitate de către Guvern, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 969A/2020, iar la data de 16 iulie 2020 a fost formulată o sesizare de neconstituţionalitate de către Preşedintele României, care face obiectul Dosarului nr. 1.009A/2020. (2) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 43. În vederea soluţionării prezentelor obiecţii de neconstituţionalitate este necesară verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale acestora, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea dea treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea menţionată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27, sau Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32). 44. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, obiecţiile de neconstituţionalitate au fost formulate de Guvern (Dosar nr. 969A/2020) şi, respectiv, de Preşedintele României (Dosar nr. 1.009A/2020) care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, fiind, aşadar, îndeplinită această primă condiţie de admisibilitate. 45. Referitor la termenul în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de două zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament. Cu privire la acest aspect se constată că legea supusă controlului a fost adoptată, în procedură ordinară, de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, în data de 24 iunie 2020, a fost depusă, la aceeaşi dată, la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituţionalitatea legii şi apoi trimisă spre promulgare, în data de 29 iunie 2020. 46. Prezentele sesizări au fost înregistrate la Curtea Constituţională în data de 13 iulie 2020 (Dosarul nr. 969A/2020) şi, respectiv, 16 iulie 2020 (Dosarul nr. 1.009A/2020). Într-o atare situaţie, luând act de faptul că sesizările de neconstituţionalitate au fost formulate în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, Curtea reţine că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă sub aspectul respectării termenului în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional. 47. În vederea analizării îndeplinirii de către prezenta sesizare a celei de-a treia condiţii de admisibilitate - obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că cele două obiecţii de neconstituţionalitate vizează o lege adoptată de Parlament şi trimisă spre promulgare, care nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi, deci, nu este în vigoare. 48. Aşadar, nefiind incident un fine de neprimire a sesizării astfel formulate, Curtea urmează să examineze pe fond obiecţia de neconstituţionalitate. (3) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate 49. Cu privire la transferul interdomenial al bunurilor proprietate publică, în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din data de 15 iulie 2016) s-a statuat, cu valoare de principiu, că, potrivit art. 136 alin. (3) teza finală din Legea fundamentală, raportat la art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil, în situaţia în care bunurile formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului ori a unităţii administrativ-teritoriale, în temeiul unei legi organice, trecerea din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau invers operează numai printr-o modificare a legii organice, respectiv prin adoptarea unei legi organice de modificare a legii organice prin care bunurile au fost declarate obiect exclusiv al proprietăţii publice. În celelalte cazuri, Curtea a reţinut că, potrivit art. 136 alin. (2) din Constituţie raportat la art. 860 alin. (3) teza a doua din Codul civil, şi anume atunci când bunurile pot aparţine, potrivit destinaţiei lor, fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, trecerea din domeniul public al statului în cel al unităţilor administrativteritoriale sau invers se face în condiţiile legii, respectiv art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu modificările şi completările ulterioare [soluţie legislativă reglementată, în prezent, de art. 292 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care a abrogat Legea nr. 213/1998], şi anume la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau, simetric, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. 50. Curtea a mai reţinut, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016, precitată, paragraful 31, că, în situaţia particulară a bunurilor care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, singura posibilitate de transmitere a acestor bunuri din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale este aceea ut singuli (în acel caz, prin legea organică de modificare a legii organice prin care terenul a fost declarat obiect exclusiv al proprietăţii publice). De aceea, în această ipoteză, nu îşi găsesc aplicabilitate considerentele reţinute în jurisprudenţa Curţii, potrivit cărora legile astfel adoptate ar fi neconstituţionale, întrucât ar avea caracter individual. Această situaţie particulară vizează însă numai bunurile care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, întemeindu-se pe prevederile art. 136 alin. (3) teza finală din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil. 51. Pentru aceste bunuri, care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, prin aceeaşi decizie, paragraful 28, Curtea a reţinut că transferul se face în condiţiile legii, respectiv, pentru cele care trec din proprietatea publică a statului în cea a unităţilor administrativ-teritoriale, acesta se realizează în condiţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 [în prezent în condiţiile art. 292 alin. (1) din Codul administrativ], prin hotărâre a Guvernului. 52. De asemenea, prin Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, paragrafele 43-45, Curtea, constatând că transferurile interdomeniale ale bunurilor proprietate publică, reglementate de Legea nr. 213/1998 (în prezent art. 292 şi art. 293 din Codul administrativ), se fac prin acte administrative - hotărâri ale Guvernului, la cererea consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi la cererea Guvernului, prin hotărâri ale consiliilor menţionate, a reţinut că această arhitectură a Legii nr. 213/1998 se întemeiază pe dispoziţiile art. 102 alin. (1) teza finală şi ale art. 120 alin. (1) din Constituţie. Pentru a da eficienţă dispoziţiilor constituţionale, legiuitorul a reglementat un regim juridic distinct al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale. În acest sens, transferul interdomenial se stabileşte în funcţie de nevoile acestora, subsecvent transmiterii dreptului de proprietate publică constituindu-se şi dreptul de administrare cu privire la bunuri. Cererea de transfer, obligatorie potrivit actului normativ criticat, se face de către Guvern sau consiliile menţionate şi trebuie să aibă un temei/motiv, iar actul prin care se face trecerea, hotărâre a Guvernului sau a consiliilor, poate fi atacat în faţa instanţelor de contencios administrativ. 53. Cu privire la obiecţia formulată în prezenta cauză, aplicând aceste considerente de principiu cuprinse în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din legea criticată, bunul transmis din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, în prezent în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A., în domeniul public al municipiului Bucureşti este un imobil-teren, aferent liniei de cale ferată Bucureşti-Progresul-Bucureşti-Cotroceni. 54. În legătură cu această categorie de bunuri, Curtea reţine că este nominalizată generic în pct. 10 din anexa nr. 2 la Codul administrativ, intitulată „Lista cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al statului“, cu următorul cuprins: „10. infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă;“, iar potrivit art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, „(1) Infrastructura feroviară publică se compune din: a) liniile ferate de circulaţie, terenul aferent pe care sunt construite, precum şi terenurile situate de o parte şi de alta a axei căii ferate, care constituie zona de siguranţă a infrastructurii feroviare; (...)“. 55. Aşadar, Curtea reţine că, fiind nominalizat generic în categoria bunurilor proprietate publică - infrastructura căilor ferate, care, potrivit legii speciale, include şi terenul aferent liniilor de cale ferată, bunul vizat de legea criticată nu reprezintă un bun proprietate publică exclusivă. Potrivit jurisprudenţei Curţii în materie, nominalizarea bunurilor în anexa la Legea nr. 213/1998/Codul administrativ nu are semnificaţia declarării lor ca bunuri ce fac obiect exclusiv al proprietăţii publice. Enumerarea din anexă are caracter exemplificativ, iar prin aceasta s-a încercat o delimitare, în principiu, a domeniului public al statului, a domeniului public judeţean şi a domeniului public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 537 din 25 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2019, paragraful 24). 56. În aceste condiţii, având în vedere că bunul imobil-teren supus transferului nu constituie, în lipsa unei declaraţii exprese a legii organice, obiect exclusiv al proprietăţii publice, acesta ar fi trebuit trecut din proprietatea publică a statului în cea a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului, la cererea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, potrivit art. 292 alin. (1) din Codul administrativ. 57. Aşadar, în prezenta cauză, în acord cu cele statuate în jurisprudenţa sa anterioară (a se vedea Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, anterior citată, paragrafele 44 şi 45), Curtea mai reţine că, în lipsa acordului unităţii administrativ-teritoriale, în speţă Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în ceea ce priveşte transferul bunului în patrimoniul unităţii administrativteritoriale, este încălcat şi principiul constituţional al autonomiei locale, reglementat prin art. 120 alin. (1) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 537 din 25 septembrie 2019, anterior citată, paragraful 25). Totodată, nerespectarea procedurii legale de transfer interdomenial, respectiv din domeniul public al statului în domeniul unităţilor administrativ-teritoriale, echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 136 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale“, precum şi a dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece, aşa cum s-a arătat, nu sunt respectate deciziile Curţii Constituţionale cu privire la interzicerea reglementării prin lege cu privire la un caz determinat (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 118 din 19 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2018, sau Decizia nr. 636 din 23 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 12 octombrie 2020). 58. În concluzie, în acord cu jurisprudenţa sa în materie (Decizia nr. 537 din 25 septembrie 2019, anterior citată, paragraful 26), Curtea reţine că introducerea prin art. 1 din legea supusă controlului a transferului bunurilor prin lege, act ce ţine de autoritatea legislativă, într-un domeniu care ţine de administraţie şi autoritatea executivă aduce atingere art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1) teza finală şi art. 120 alin. (1), art. 136 alin. (2) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 59. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Guvernul României şi, respectiv, de Preşedintele României şi constată că Legea privind transmiterea unui teren aflat în administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. - S.A., din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Bucureşti este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
