Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 242 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasila Micu în Dosarul nr. 3.146/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.337D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât simpla afirmaţie a autoarei excepţiei potrivit căreia dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile Legii fundamentale de la art. 1 la art. 156 nu echivalează cu motivarea excepţiei în accepţiunea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, edictate de legiuitor în virtutea competenţei conferite de art. 126 din Constituţie, fără a aduce atingere principiilor invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.146/3/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 242 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasila Micu în cursul soluţionării unei acţiuni având ca obiect „exequatur - recunoaşterea înscrisurilor şi hotărârilor străine“, solicitându-se îndreptarea unei erori materiale din dispozitivul încheierii prin care Curtea de Apel Bucureşti a constatat perimarea acţiunii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia face referire la „protocoalele secretizate scrise şi nescrise cu statele UE/terţe şi SRI între instituţiile sistemului de forţă din România“, statul român de drept neexistând, acesta „fiind condus de forţe oculte străine, devenind teroriştii României în locul adevăratului terorist declarat chiar de SRI, cu interdicţie de intrare în România între 2001-2003“. Continuă arătând că „se urmăreşte arestarea noastră ca răzbunare (...)“, „ajungând nevinovaţi şi fără voia noastră într-o mizerie politică pentru a ne distruge din punct de vedere psihic (...)“. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că textul de lege supus controlului este constituţional, întrucât instituirea unor sancţiuni şi termene procedurale (suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor) corespunde exigenţelor constituţionale şi convenţionale. Arată că dreptul de acces la instanţă nu este un drept absolut, ci este supus limitărilor implicite care, în măsura în care nu îl restrâng până la a-i afecta însăşi esenţa, fac parte din marja de apreciere a statului în reglementarea procedurilor. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 242 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: - Art. 242: "Suspendarea judecăţii cauzei(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.(2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua." 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1-156 din Constituţie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia a invocat, ca reper constituţional prin raportare la care ar trebui să se realizeze controlul de constituţionalitate, totalitatea articolelor cuprinse în Legea fundamentală, iar pretinsa argumentare a excepţiei de neconstituţionalitate vizează o problematică complet diferită decât cea avută în vedere de prevederile de lege criticate, referitoare la suspendarea judecăţii din vina reclamantului. 13. Totodată, modul de formulare a criticilor nu permite decelarea unor motive concrete care să stea la baza analizei conformităţii textului de lege criticat cu anumite prevederi sau principii cuprinse în Constituţie. Ca atare, trimiterea generică la ansamblul dispoziţiilor Legii fundamentale nu poate constitui o veritabilă critică de neconstituţionalitate, cu atât mai puţin cu cât nici motivarea propriu-zisă nu are vreo legătură cu conţinutul normativ al prevederilor art. 242 din Codul de procedură civilă, dedus controlului de constituţionalitate. 14. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, întrucât instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte identificarea şi formularea unor motive de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“. 15. În acest sens, Curtea aminteşte Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, prin care a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă şi va cuprinde trei elemente, respectiv: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. 16. Întrucât în cauza de faţă se face o trimitere neindividualizată la toate articolele Constituţiei şi având în vedere lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a prevederilor legale criticate faţă de acestea, Curtea constată că nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel că excepţia formulată într-o atare modalitate este inadmisibilă. 17. De altfel, referitor la competenţa instanţelor judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la admisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, prin Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, şi Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, a arătat că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional sau trimiterea generică la încălcarea Constituţiei constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune, întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în acest caz, instanţele vor respinge excepţiile de neconstituţionalitate ca inadmisibile, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasila Micu în Dosarul nr. 3.146/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
