Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chirazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Profesorilor „Invictus“ din Scorniceşti, prin împuternicit Aurel Dascălu, în Dosarul nr. 9.683/311/2018 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 137D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dreptul la asociere este un drept garantat, dar nu este un drept absolut. În ceea ce priveşte condiţia unui număr minim de membri pentru constituirea unui sindicat aminteşte că, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, constatând constituţionalitatea acestei reglementări. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 decembrie 2018, Tribunalul Olt - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Profesorilor „Invictus“ din Scorniceşti, prin împuternicit Aurel Dascălu, cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.571 din 9 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 9.683/311/2018, prin care s-a respins cererea sindicatului de acordare a personalităţii juridice. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dreptul de liberă asociere, consacrat de art. 41 alin. (1) din Constituţie, ar fi îngrădit dacă s-ar impune un număr obligatoriu de membri, mai ales dintr-un cadru restrâns. Or, dacă art. 3 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 s-ar interpreta în sensul că pentru a înfiinţa un sindicat în domeniul învăţământului, este necesar un număr de 15 membri de la aceeaşi şcoală, textul ar impune o restrângere atât de mare încât însuşi dreptul lor de a se asocia ar deveni iluzoriu. 6. Pentru şcolile din mediul rural, a impune pentru constituirea unui sindicat conlucrarea a 15 angajaţi este o condiţie prin care practic se blochează constituirea de sindicate, pentru că nu au atâţia angajaţi, fără a se mai lua în calcul şi faptul că nu toţi sunt interesaţi de astfel de demersuri. În contextul realităţii româneşti, în care profesorii sunt forţaţi să predea la clase simultane, numărul profesorilor fiind astfel împuţinat, cerinţa de a avea 15 membri constituanţi dintr-o singură şcoală nu mai poate fi considerată în niciun caz o cerinţă rezonabil de îndeplinit. 7. Cerinţele legii nu pot fi de aşa natură încât să suprime substanţa dreptului, în sensul eliminării posibilităţii reale şi efective de exercitare a dreptului de asociere. Or, în cazul şcolilor cu puţini profesori, condiţia de a aduna 15 salariaţi de la o singură şcoală este similară cu blocarea posibilităţii de constituire de sindicate şi apare ca o măsură excesivă. 8. O astfel de restrângere nu este necesară într-o societate democratică şi cu atât mai puţin nu este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora. Dimpotrivă, măsura de a permite constituirea unui sindicat fără a impune numărul de membri dintr-o unitate este necesară într-o societate democratică şi este necesară pentru apărarea drepturilor altora, respectiv a drepturilor angajaţilor. 9. Tribunalul Olt - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Arată că art. 40 alin. (1) din Constituţie prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere, dar acesta nu este un drept absolut, iar legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor. Impunerea prin lege a unui număr minim de membri pentru constituirea unui sindicat se încadrează în condiţiile pe care legea le poate impune potrivit art. 9 din Constituţie. Stabilirea unui număr minim de membri constituanţi se impune pentru a asigura organizaţiei sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice de apărare a drepturilor şi a intereselor membrilor săi. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „(2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puţin 15 angajaţi din aceeaşi unitate.“ 14. Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) referitor la libertatea de asociere în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De asemenea, invocă prevederile art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind libertatea de întrunire şi de asociere. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 15 mai 2019, Curtea, analizând jurisprudenţa sa anterioară şi prevederile art. 8, 9 şi 40 din Constituţie, a reţinut că dreptul de asociere este garantat, însă nu este absolut, deoarece orice formă de asociere (partid politic, sindicat, patronat, asociaţie profesională sau alte forme de asociere), ca expresie concretă de manifestare a acestui drept, trebuie să respecte condiţiile legii referitoare la modalitatea de constituire şi la desfăşurarea activităţii specifice (paragraful 20). 16. Curtea Constituţională a invocat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la libertatea de asociere, în care s-a statuat că aceasta nu este absolută, art. 11 paragraful 2 din Convenţie permiţând statelor să intervină pentru protejarea instituţiilor de drept şi a drepturilor şi libertăţilor altora dacă sunt ameninţate prin activităţile sau intenţiile unei asociaţii cu caracter politic. Cu toate acestea, marja de apreciere a statului este una limitată, fiind necesar ca excepţiile de la regula respectării dreptului de asociere să fie interpretate strict şi impuse numai cu motive convingătoare şi imperative, de natură a justifica restricţionarea dreptului. Marja limitată de apreciere a statului face obiectul supravegherii europene riguroase atât asupra legii, cât şi asupra deciziilor de aplicare a acesteia, inclusiv asupra deciziilor judiciare (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 17 februarie 2004, pronunţată în Cauza Gorzelik şi alţii împotriva Poloniei, paragrafele 94 şi 95, Hotărârea din 10 iulie 1998, pronunţată în Cauza Sidiropoulos şi alţii împotriva Greciei, paragraful 40, Hotărârea din 2 octombrie 2001, pronunţată în Cauza Stankov şi Organizaţia Macedoneană Unită Ilinden împotriva Bulgariei, paragraful 84) (paragraful 21 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 22 ianuarie 2019). 17. În ceea priveşte condiţia existenţei unui număr minim de membri constituanţi ai sindicatului, Curtea a reţinut că aceasta „se impune pentru a se asigura organizaţiei sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice de apărare a drepturilor şi intereselor membrilor săi“. De asemenea, a arătat că „aprecierea oportunităţii unui anumit prag de reprezentativitate nu este însă o problemă de constituţionalitate, cât timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitării dreptului“ şi că „acest criteriu ar putea fi neconstituţional, dacă prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare“. Prin urmare, Curtea a reţinut, de principiu, că legiuitorul, în cadrul marjei sale de apreciere, are libertatea de a aprecia asupra numărului concret ce constituie, într-o materie sau alta, pragul de reprezentativitate, cu condiţia de a nu afecta, de a nu suprima însăşi posibilitatea reală şi efectivă de exercitare a dreptului sau a libertăţii fundamentale garantate (paragrafele 23-25 din decizia precitată). 18. În acelaşi sens, Curtea a reţinut şi că „stabilirea în concret a unui număr minim de angajaţi pentru constituirea unui sindicat are legătură directă cu scopul înfiinţării sindicatului, şi anume apărarea drepturilor şi intereselor colective ale angajaţilor în relaţia cu angajatorul. Mecanismul legal prin care este asigurată atingerea scopului pentru care se înfiinţează un sindicat constă, în principal, în dialogul social, respectiv accesul la negocierile colective de muncă şi participarea la soluţionarea conflictelor colective de muncă. Este unanim acceptat în materie faptul că participarea la aceste negocieri colective de muncă este condiţionată de un anumit nivel de reprezentativitate al unei organizaţii sindicale, condiţie firească, impusă de faptul că obiectul acestor negocieri îl reprezintă problemele de interes comun ale angajaţilor, pe de o parte, şi ale angajatorilor/ patronilor, pe de altă parte. Prin urmare, stabilirea prin lege a unui anumit număr minim de angajaţi care pot constitui un sindicat nu reprezintă, în sine, o restrângere a exerciţiului dreptului de asociere, ci o condiţionare firească, unanim acceptată, justificată prin însuşi scopul specific urmărit prin constituirea sindicatului“ (paragrafele 31 şi 32). 19. Cu privire la numărul concret stabilit prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, Curtea a apreciat că acesta nu poate fi determinat decât de legiuitor, în urma analizării dinamicii mediului economic şi a consultării părţilor implicate. Curtea Constituţională nu are aptitudinea de a proceda la o atare analiză şi de a stabili dacă numărul de minimum 15 angajaţi ce pot constitui un sindicat este excesiv sau nu, în special în contextul mai sus prezentat, care demonstrează faptul că autorităţile publice competente se află într-un continuu proces de analiză şi consultări pe marginea acestui subiect. Aşa fiind, Curtea a considerat că, sub aspectul condiţiei numerice impuse de textul legal criticat, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată (paragraful 33). 20. Referitor la condiţia potrivit căreia cei minimum 15 angajaţi trebuie să fie din aceeaşi unitate angajatoare, Curtea a reţinut că este justificată sub aspectul unităţii de interese ce trebuie să caracterizeze scopul înfiinţării unui sindicat, „pentru că, în caz contrar, sindicatul nu ar mai contribui la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale economice şi sociale ale membrilor lor, ci numai a unora dintre membrii lor“. În plus, a menţionat că neîndeplinirea acestei condiţii, alături de cea referitoare la numărul minim de membri ai unui sindicat la unitatea de bază, nu împiedică angajaţii să îşi apere drepturile şi interesele profesionale în relaţia lor cu angajatorul/organizaţia patronală. Aceasta, deoarece Legea nr. 62/2011 nu menţionează doar organizaţia sindicală în calitate de partener în cadrul mecanismului complex al dialogului social, ci şi pe reprezentanţii aleşi ai angajaţilor (paragrafele 34 şi 35). 21. Prin urmare, Curtea a reţinut că „orice formă de dialog social, indiferent că implică negocieri colective legate strict de încheierea contractului colectiv de muncă sau negocieri având alt obiect, poate fi purtată de către orice unitate de bază, fie prin sindicatul reprezentativ sau afilierea la o federaţie reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte unitatea, fie direct, prin reprezentanţii aleşi ai angajaţilor, dacă nu există un sindicat legal constituit reprezentativ. Concluzia este aceea că, indiferent de mărimea unităţii de bază - adică numărul concret al angajaţilor, la un moment dat - Legea nr. 62/2011 conţine suficiente garanţii astfel ca, printr-un reprezentant ales, aceştia să poată fi informaţi şi să îşi poată susţine drepturile şi interesele profesionale rezultate din relaţia cu angajatorul“ (paragraful 40). 22. În sfârşit, Curtea a apreciat că dispoziţiile legii mai sus indicate sunt necesare şi, totodată, justificate de faptul că nimeni nu poate fi obligat să constituie sau să adere la o formă de asociere ca unică modalitate prin intermediul căreia îşi poate apăra drepturile şi interesele legale. Dreptul de asociere nu poate avea ca scop în sine constituirea unei forme de asociere, ci trebuie avută în vedere finalitatea reală a exercitării dreptului de asociere, şi anume apărarea drepturilor şi intereselor legale profesionale ale angajaţilor. Sindicatul reprezintă doar una dintre modalităţile prin intermediul căreia se poate realiza această protecţie. Însă, în lipsa îndeplinirii unor condiţii de ordin numeric pentru constituirea unui sindicat, legea garantează, în continuare, posibilitatea protejării drepturilor şi intereselor profesionale ale angajaţilor, care îşi pot alege un reprezentant în acest sens (paragraful 41). 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 62 din 22 ianuarie 2019 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Profesorilor „Invictus“ din Scorniceşti, prin împuternicit Aurel Dascălu, în Dosarul nr. 9.683/311/2018 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
