Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 417 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Nicolae Turcu în Dosarul nr. 8.068/236/2013* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.814D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât se solicită o interpretare a textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 258 din 18 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.068/236/2013*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 417 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Nicolae Turcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care s-a constatat perimat apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva unei sentinţe civile. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul condiţionării admisibilităţii cererii de repunere pe rol a cauzei de acceptarea judecării în lipsă, întrucât o astfel de interpretare îngrădeşte drastic accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. În acest sens, se arată că instanţa a încălcat art. 417 raportat la art. 416 alin. (2) din Codul de procedură civilă (potrivit căruia „Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă“), interpretând aceste articole prin adăugarea la textul de lege a unei condiţii inexistente, şi anume ca ultimul act de procedură îndeplinit de parte în vederea repunerii pe rol a cauzei să fie însoţit de o cerere de judecare în lipsă. Astfel, autorul excepţiei precizează că cererea de repunere pe rol pe care a formulat-o nu a fost calificată drept un motiv de întrerupere a cursului perimării, „văzându-se lipsa de interes a acestuia pentru judecarea recursului“. Arată că natura cererii de judecată în lipsă este cea de drept al părţii, pe care aceasta alege să şi-l exercite sau nu, astfel că nu poate fi interpretată ca o obligaţie în nicio circumstanţă. În cazul în care o interpretare în sensul condiţionării admisibilităţii cererii de repunere pe rol a cauzei de acceptarea judecării în lipsă ar fi fost dorită de către legiuitor, aceasta ar fi fost reglementată în mod expres, având în vedere că reprezintă o restrângere a drepturilor procesuale ale părţilor. Dorinţa părţii de a se proceda la judecarea cauzei, manifestată prin cererea de repunere a cauzei pe rol, este blocată de instanţă, care îi refuză judecarea prin inventarea unei condiţii legale inexistente. Mai mult, prevederile art. 417 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate, reprezintă şi o încălcare a dreptului la apărare, condiţionarea admisibilităţii cererii de repunere pe rol a cauzei de acceptarea judecării în lipsă conducând la imposibilitatea părţii de a ajunge în situaţia de a se apăra, de a propune probe etc., întrucât i se refuză cu totul continuarea judecării dosarului. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 417 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes“. 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1) privind dreptul de acces liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul de apărare. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, care intervine în situaţia în care acesta este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca fiind semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părţile implicate. În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluţionării cauzei, din motive imputabile părţii care, în mod raţional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menţinerea acestuia pe rolul instanţei apare ca nejustificată. Perimarea este, din această perspectivă, o sancţiune procedurală aplicabilă părţii care a neglijat obligaţiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfăşurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluţionarea într-un termen rezonabil a procesului şi, pe de altă parte, buna administrare a justiţiei. 13. În cazul de faţă s-a constatat intervenirea perimării ca urmare a lăsării în nelucrare a cauzei a cărei judecare a fost suspendată întrucât niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi niciuna dintre acestea nu a cerut în scris judecarea în lipsă [suspendare voluntară, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă]. Potrivit art. 415 pct. 1 din acelaşi cod, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor. Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că apelul pe care l-a declarat împotriva unei sentinţe civile a fost respins ca perimat, deşi a solicitat în prealabil redeschiderea judecăţii după ce instanţa dispusese suspendarea, pe considerentul că nu a formulat şi o cerere de judecată în lipsă. 14. Curtea observă că art. 417 din Codul de procedură civilă, care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prevede că actul de procedură trebuie îndeplinit de parte „în vederea judecării procesului“. Astfel, în contextul parcursului procesual al litigiului şi în funcţie de împrejurările concrete, judecătorul va analiza în ce măsură este întrunită condiţia impusă prin textul de lege criticat, în sensul ca actul de procedură - pe care partea îl consideră ca având efect întreruptiv al termenului de perimare - să aibă într-adevăr aptitudinea de a conduce la reluarea judecării cauzei după suspendare, demonstrând intenţia reală a părţii de a se continua soluţionarea procesului. 15. În practică, în jurisprudenţa instanţelor, s-a apreciat că nu orice act de procedură este de natură să conducă la întreruperea curgerii termenului de perimare. Astfel, la fel ca în situaţia autorului prezentei excepţii, s-a considerat că cererea de repunere pe rol, în condiţiile în care nu se solicită şi judecarea în lipsă de la dezbateri a părţii care a formulat-o, iar aceasta nici nu se prezintă ulterior în cauză, nu are drept scop continuarea judecăţii şi, în consecinţă, nu poate întrerupe cursul perimării. Totodată, cererea de repunere pe rol neînsoţită de solicitarea de judecată în lipsă nu poate constitui un act de procedură valabil, căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa părţilor şi absenţa unei cereri de judecată în lipsă. Aceasta, deoarece nu se poate păşi nici ulterior la continuarea judecăţii dacă nu este formulată o solicitare expresă de judecare în lipsă, astfel încât să nu se mai creeze premisele apariţiei situaţiei care a condus anterior la suspendare. 16. Aşadar, Curtea observă că autorul excepţiei aduce în discuţie o problemă de aplicare a textului de lege criticat, ce ţine de aprecierea judecătorului cauzei, care analizează dacă actul de procedură îndeplinit de parte este sau nu susceptibil de a se încadra în condiţia impusă, respectiv aceea de a fi făcut „în vederea judecării procesului“. Dacă cererea de redeschidere a procesului trebuie sau nu însoţită de o cerere de judecare în lipsă pentru a putea conduce la întreruperea termenului de perimare nu reprezintă o chestiune de constituţionalitate, câtă vreme, în sine, instituţia perimării nu aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie al părţilor şi nici dreptului la un proces echitabil, ci sancţionează pasivitatea părţilor, care ar trebui să fie interesate în finalizarea procesului, în scopul clarificării raporturilor juridice conflictuale care au generat situaţia litigioasă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 417 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Nicolae Turcu în Dosarul nr. 8.068/236/2013* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
