Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea „Nitroporos“ - S.R.L. din Făgăraş, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 602/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1516D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Aurel Lungu, prin Sindicatul Liber „Nitramonia Rompiro“. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.517D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Societatea „Nitroporos“ - S.R.L. din Făgăraş, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 604/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Lucian Cupu, prin Sindicatul Liber „Nitramonia Rompiro“. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.516D/2016 şi nr. 1.517D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.517D/2016 la Dosarul nr. 1.516D/2016, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de modul de aplicare a legii, aspect ce nu poate fi soluţionat de Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 2 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 602/62/2015 şi nr. 604/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea „Nitropos“ - S.R.L. din Făgăraş cu prilejul soluţionării apelurilor formulate împotriva Sentinţei civile nr. 1.411 din 2 iulie 2015, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarele nr. 602/62/2015 şi nr. 604/62/2015. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu sunt suficient de clare şi predictibile pentru a stabili cu exactitate care sunt toate drepturile de care ar fi beneficiat salariatul, cuantumul majorărilor, indexărilor şi actualizărilor aplicate la momentul calculului despăgubirii şi momentul de la care se dispune reintegrarea acestuia, iar aprecierea tuturor acestor aspecte este lăsată în competenţa instanţei de judecată. 9. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele trebuie să se bucure de plenitudine de jurisdicţie, atât în fapt, cât şi în drept, astfel încât trebuie să aibă competenţa să analizeze toate chestiunile de fapt şi de drept pertinente pentru litigiul cu care au fost învestite. De asemenea, arată că legea impune un anumit cuantum al despăgubirii, norma fiind suficient de clară şi predictibilă, chiar dacă are caracter general, având în vedere că lasă instanţei posibilitatea de a analiza, pe baza probelor, care este prejudiciul efectiv suferit, în raport cu particularitatea fiecărei speţe. În plus, instanţa de judecată susţine că ceea ce solicită autorul excepţiei nu se poate realiza, deoarece sunt aspecte particulare, care ţin de executarea unei hotărâri judecătoreşti în funcţie de petitele contestaţiei, de ceea ce s-a cerut, angajatorul având dreptul de a-şi exprima şi el un mod de calcul al acestor pretenţii şi de a le contestata. 10. În ceea ce priveşte textul art. 80 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă arată că acest text de lege, împreună cu dispoziţiile art. 80 alin. (3) din acelaşi act normativ impun cerinţa ca salariatul să solicite în mod expres repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, iar momentul de la care se poate cere repunerea în situaţia anterioară ţine de aplicarea şi interpretarea principiului restitutio in integrum, în cazul în care contestatorul nu invocă expres încetarea contractului individual de muncă la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. 11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că argumentele expuse de autorul excepţiei pun în evidenţă anumite lacune ale legii şi aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care nu intră în competenţa instanţei de control constituţional, ci a instanţelor de judecată. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora: "(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere." 16. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai analizat dispoziţiile de lege criticate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 243 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, paragraful 16, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Codul muncii fac parte din secţiunea 7 „Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale“ a capitolului V „Încetarea contractului individual de muncă“ şi stabilesc că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Astfel, dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară deciziei de concediere, aceasta fiind o consecinţă firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere. Obligaţia angajatorului de plată a acestor despăgubiri operează în toate cazurile în care s-a constatat netemeinicia sau nelegalitatea actului de concediere, ope legis. Spre deosebire de aceasta, reintegrarea în funcţia deţinută anterior poate avea loc numai dacă cel concediat solicită expres acest lucru instanţei judecătoreşti. În acest sens, art. 80 alin. (2) din Codul muncii prevede că „La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere“, iar alin. (3) prevede că, „În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.“ 18. Analizând criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 574 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 1 august 2016, paragrafele 13-16, a reţinut că, potrivit textului din Constituţie invocat, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens Curtea a precizat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a observat, în acelaşi timp, că, pentru legiuitor, poate fi dificil să redacteze legi de o precizie totală şi a considerat că o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, fără a afecta însă previzibilitatea legii. Raportând aceste considerente la critica de neconstituţionalitate analizată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 sunt formulate cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. De asemenea, Curtea a apreciat că aspectele referitoare la calculul despăgubirii, momentul cu care se dispune reintegrarea salariatului sau aspectul ce se referă la vechimea în muncă, vizează chestiuni ce ţin de aplicarea legii la cazul dedus judecăţii, ceea ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale. 19. Tot cu privire la aceleaşi aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 19 aprilie 2016, paragraful 20, a reţinut că „în virtutea principiului separaţiei puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiţiei. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze şi pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autorităţi.“ 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „Nitroporos“ - S.R.L. din Făgăraş, judeţul Braşov, în dosarele nr. 602/62/2015 şi nr. 604/62/2015 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
