Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Cezar Cătălin Marin în Dosarul nr. 87/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 858D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o serie de note scrise însoţite de înscrisuri în susţinerea admiterii acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 1.274 din 29 septembrie 2011. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 87/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost invocată de Cezar Cătălin Marin într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a menţinut măsura suspendării judecării cauzei. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât judecătorul poate dispune abuziv suspendarea unui dosar civil ce are ca obiect drepturi salariale, pe motiv că există o urmărire penală in rem sau in personam, fără să ţină cont de reglementările internaţionale obligatorii din domeniul muncii. În acest sens, arată că urmărirea penală se desfăşoară de către procuror, care nu îndeplineşte criteriile de independenţă ale judecătorului, iar posibilitatea părţii de a beneficia de repunerea pe rol şi judecarea într-un termen rezonabil a cauzei sale depinde de momentul la care procurorul adoptă o soluţie în dosarul penal de care se presupune că depinde soluţionarea litigiului civil. Aşadar, partea care îşi cere drepturile salariale în faţa instanţei este lăsată la liberul arbitru al unui procuror, fiind astfel lipsită de drepturile sale salariale pe o perioadă nedeterminată şi de dreptul la un nivel de trai corespunzător muncii prestate. În acest fel, partea este discriminată, prin prisma cetăţeniei europene, în sensul că salariile sale, achitate din bugetul Uniunii Europene, în realitate nu ajung la salariat. 7. Se mai arată că orice litigiu de muncă trebuie să respecte principiul celerităţii reglementat de art. 271 coroborat cu art. 276 din Codul muncii, precum şi de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: "ART. 244 (1) Instanţa poate suspenda judecata […] 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. (2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă." 15. Dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 83 lit. a) din titlul V din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale criticate. 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 22 privind dreptul la securitatea socială şi art. 23 privind dreptul la muncă din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 21 privind nediscriminarea şi art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.274 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 19 decembrie 2011, a reţinut că art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementează unul dintre cazurile de suspendare facultativă a judecăţii procesului civil atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să soluţioneze cauza. Curtea a mai statuat că sfera de apreciere a judecătorului este circumscrisă numai la situaţiile în care există o soluţie de începere a urmăririi penale - criteriu clar şi obiectiv. Textul evocă ipoteza când acţiunea civilă este sau devine dependentă de soluţia ce s-ar da în acţiunea penală. 18. De asemenea, reiterând jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că suspendarea cauzei, în ipotezele prevăzute de art. 244 din Codul de procedură civilă, nu încalcă art. 21 din Constituţie şi este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului este menită să îi permită acestuia să îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ. 19. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă care prevăd posibilitatea suspendării cauzei atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care „ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea“ sunt şi o aplicare a art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală 1968 care consacră regula „penalul ţine în loc civilul“, rezolvarea cauzei penale având deci prioritate (mutatis mutandis, a se vedea pentru procedura fiscală, Decizia nr. 1.237 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 15 decembrie 2008). În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. 20. De asemenea, Curtea a observat că, în cazul în care ulterior pronunţării hotărârii ce soluţionează pe fond pricina se descoperă o infracţiune privitoare la pricină, este deschisă calea revizuirii hotărârii (art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865). În plus, împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii se poate face recurs, în mod separat, în temeiul art. 244^1 din Codul de procedură civilă din 1865. 21. Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, justiţiabilii care se adresează unor instanţe diferite pe calea unor proceduri diferite nu pot fi consideraţi în situaţii juridice egale. 22. Reglementarea art. 244 din Codul de procedură civilă din 1865 a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Legiuitorul este deci îndreptăţit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept. Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că nu se încalcă nici prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză. 24. Distinct de cele reţinute prin decizia menţionată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie care prevăd că statul are obligaţia să ia măsuri de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. 25. Curtea mai reţine că art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementează suspendarea facultativă care este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Astfel, dispoziţia legală criticată permite judecătorului cauzei să aprecieze asupra oportunităţii sistării temporare a judecăţii în condiţiile în care s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da. Aşadar, în condiţiile în care instanţa apreciază că există legătură între respectiva infracţiune şi cauza dedusă judecăţii poate suspenda litigiul. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cezar Cătălin Marin în Dosarul nr. 87/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
