Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, excepţie ridicată de Victor Banu în Dosarul nr. 824/45/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.389D/2016. 2. La apelul nominal răspunde consilierul juridic Alexandra Nicolae, pentru Agenţia Naţională de Integritate, cu delegaţie la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestora. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, solicită, în esenţă, respingerea ca neîntemeiată a acesteia, deoarece textul criticat este clar şi nu contravine dreptului la muncă. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia instanţa judecătorească stabileşte în concret existenţa stării de incompatibilitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia nr. 771 din 16 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 824/45/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Victor Banu în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 104 din 6 mai 2014 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins cererea de anulare a raportului de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate, raport prin care s-a reţinut, în ceea ce-l priveşte, starea de incompatibilitate pentru deţinerea, simultan, a funcţiei de primar şi a calităţii de comerciant - persoană fizică autorizată. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate conduc la sancţionarea drastică a primarului, cu consecinţele pierderii mandatului şi interdicţia de a exercita dreptul de a fi ales, pe motiv că a înfiinţat o formă asociativă pentru a primi fonduri europene. De asemenea, susţine că dispoziţiile art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 vin în contradicţie cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora alegerea profesiei, a meseriei şi a ocupaţiei este liberă. Astfel, prin înregistrarea persoanei fizice autorizate la registrul comerţului nu înseamnă că şi-a ales calitatea de comerciant, ci aceasta i este atribuită „în mod nelegal de acest text de lege“, în realitate fiind un întreprinzător în sensul noului Cod civil. Având în vedere dispoziţiile art. 3 din Codul civil, precum şi pe cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, autorul excepţiei solicită Curţii Constituţionale să constate că dispoziţiile art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 încalcă prevederile art. 41 din Constituţie, deoarece, practic, legiuitorul hotărăşte că ocupaţia o alegi prin înregistrarea în registrul comerţului, iar nu prin activităţile pe care le prestezi în calitate de întreprinzător. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 sunt menite să asigure îndeplinirea cu obiectivitate, de către persoanele care exercită o demnitate publică, a atribuţiilor care le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. Dreptul unei persoane de a înfiinţa o întreprindere cu scop lucrativ se subsumează libertăţii economice prevăzute de art. 45 din Constituţie, iar nu dreptului la muncă, prevăzut de art. 41. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber al persoanei la activităţile economice este garantat, sub condiţia respectării cadrului normativ incident. Dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reglementând cazul de incompatibilitate, conţin o condiţie specială care nu permite exercitarea, simultan, de către aceeaşi persoană, a demnităţii publice şi a activităţii economice în calitate de întreprinzător persoană fizică, calificat drept comerciant până la data de 1 octombrie 2011, dar opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei. De asemenea, încadrarea persoanelor fizice care desfăşoară o activitate economică, în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, în categoria persoanelor fizice autorizate/comercianţi de la data înregistrării în registrul comerţului, reprezintă o condiţie legală pentru exercitarea activităţii economice, care nu încalcă libertatea economică. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 396 din 1 octombrie 2013, iar, cu privire la art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, menţionează faptul că încadrarea persoanelor fizice în categoria persoanelor fizice autorizate/comercianţi de la data înregistrării în registrul comerţului, reprezintă o condiţie legală pentru exercitarea activităţii economice care nu încalcă libertatea economică. 10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Incompatibilităţile au menirea de a asigura transparenţa funcţiei publice, constituie un important instrument de prevenire a corupţiei şi o garanţie a exercitării cu imparţialitate a funcţiei publice, iar activitatea de comerciant, fie ea exercitată şi de o persoană fizică, poate fi susceptibilă de premisele încălcării principiilor urmărite de legiuitor prin instituirea incompatibilităţilor. Pe de altă parte, funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate doar „în condiţiile legii“. Or, incompatibilităţile sunt stabilite de legiuitor în mod justificat, în scopul de a se evita un posibil conflict de interese, astfel că nu se poate susţine că incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 îngrădeşte dreptul la muncă şi accesul persoanei la o activitate economică, deoarece funcţia de primar trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a stabilit pentru accesul şi exercitarea funcţiei publice. Totodată, noţiunea de „comerciant“ supravieţuieşte în sistemul juridic românesc, în măsura în care ea este menţionată în norme speciale care conţin un sens propriu al acestei noţiuni, precum şi într-o serie de acte normative menţionate expres în Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 conţine un sens propriu dat acestei noţiuni, astfel încât încadrarea persoanelor care desfăşoară o activitate economică reprezintă o condiţie legală care se subsumează libertăţii economice prevăzute de art. 45 din Constituţie, iar nu dreptului la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituţie. În plus, incompatibilitatea funcţiei de primar cu anumite funcţii private nu este o condiţie de eligibilitate şi înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Prin urmare, nu se constată nici încălcarea art. 41 din Legea fundamentală. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente la şedinţa publică, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în actul de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 au următorul cuprins: „Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.“ 14. Referitor la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, Curtea observă că acestea aveau, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins: „(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...] g) calitatea de comerciant persoană fizică“. Ulterior învestirii Curţii Constituţionale, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, având, în prezent, următorul cuprins: „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: […]“. Însă, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe lângă art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 şi dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 41 privind dreptul la muncă, precum şi în art. 6 din pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, referitor la dreptul la muncă. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, s-a pronunţat prin Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestora, constatând că sunt constituţionale, în raport de critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, la paragrafele 19 şi 20 ale acestei decizii, Curtea a reţinut că problema incompatibilităţilor privind aleşii locali a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea statuând, cu valoare de principiu, că textul de lege criticat reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a reţinut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii sau calităţi incompatibile, în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, şi Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013. 17. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reţinut că înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. 18. La paragraful 27 al Deciziei nr. 336 din 11 mai 2017, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conţin o condiţie specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei activităţi economice, în calitate de comerciant persoană fizică. Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică, în calitate de comerciant persoană fizică, în condiţiile legislaţiei în materie, ori funcţia sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens. 19. Curtea a statuat, la paragraful 29 al Deciziei nr. 336 din 11 mai 2017, că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel încât soluţia pronunţată să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, şi Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. În plus, Curtea observă că, în prezenta cauză, prin raportul de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul autor al excepţiei de neconstituţionalitate, starea de incompatibilitate pentru deţinerea, simultan, a funcţiei de primar şi a calităţii de comerciant - persoană fizică autorizată. Susţinerile autorului excepţiei cu privire la încălcarea dreptului la muncă, garantat de art. 41 din Constituţie şi de art. 6 din pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, nu pot fi reţinute. Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Or, dreptul unei persoane de a înfiinţa o întreprindere cu scop lucrativ se subsumează libertăţii economice prevăzute de art. 45 din Constituţie, iar nu dreptului la muncă, prevăzut de art. 41. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională, în Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, paragraful 28, calificarea unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată, de la caz la caz, de către instituţiile/autorităţile competente, în funcţie de coordonatele cuprinse în legislaţia de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011 şi art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011). 22. Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, de către prevederile art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, potrivit cărora întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică, de la data înregistrării sale în registrul comerţului. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Banu în Dosarul nr. 824/45/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi ale art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
