Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ingrid-Alina │- │
│Tudora │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, în forma în vigoare la data de 31 decembrie 2015“, excepţie ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A., cu sediul în Târgu Mureş, în Dosarul nr. 15.403/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.021D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că dispoziţiile de lege criticate au fost edictate de către legiuitor tocmai pentru asigurarea strategiei şi politicii energetice, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, în concordanţă cu asigurarea funcţionării pieţei concurenţiale în această materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea civilă din 12 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 15.403/320/2016/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, în forma în vigoare la data de 31 decembrie 2015. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A., cu sediul în Târgu Mureş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie emis în anul 2016 de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că reglementarea criticată contravine Legii fundamentale în măsura în care se interpretează în sensul în care impune în sarcina furnizorilor licenţiaţi o obligaţie de rezultat, respectiv dacă aceştia sunt obligaţi să încheie tranzacţii pe pieţele centralizate din România, indiferent de preţul pe care ar trebui să îl plătească, respectiv să îl primească. Arată că, astfel cum rezultă din art. 177 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, realizarea tranzacţiilor pe piaţa concurenţială angro de gaze naturale între operatorii economici din acest domeniu se realizează prin trei modalităţi distincte, şi anume: contracte bilaterale între operatorii economici din domeniul gazelor naturale; tranzacţii pe pieţe centralizate, administrate de către operatorul pieţei de gaze naturale sau operatorul pieţei de echilibrare, după caz; alte tipuri de tranzacţii sau contracte. În acest context, autoarea excepţiei arată că, deşi în forma iniţială a legii nu a fost prevăzută nicio condiţionalitate privind modalitatea de realizare a tranzacţiilor pe piaţa concurenţială angro, ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2014, legiuitorul a înţeles să completeze art. 177 din Legea nr. 123/2012 în sensul că s-a impus în sarcina furnizorilor licenţiaţi obligaţia „de a încheia tranzacţii“ privind vânzarea/ cumpărarea unor cantităţi minime de gaze „pe pieţe centralizate, transparent şi nediscriminatoriu“. Arată că, în mod corespunzător, art. 194 din Legea nr. 123/2012 a fost completat cu pct. 35^1, potrivit căruia „neîndeplinirea şi/sau îndeplinirea necorespunzătoare de către producătorii de gaze naturale din România, afiliaţii acestora, precum şi furnizorii licenţiaţi a obligaţiilor prevăzute la art. 177 alin. (3^1) şi (3^2)“. 6. Autoarea excepţiei susţine că, în aceste condiţii, textul criticat ar putea fi interpretat în sensul în care orice furnizor licenţiat are obligaţia de a achiziţiona, respectiv de a vinde cantitatea de gaze naturale stabilită prin reglementările Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, inclusiv în cazul în care executarea unei asemenea obligaţii ar implica costuri mai mari (în cazul achiziţiilor de gaze), respectiv venituri mai mici (în cazul vânzărilor de gaze) decât cele obţinute în cazul contractelor bilaterale, sub sancţiunea plăţii unei amenzi. Or, într-o asemenea ipoteză, ar fi afectat, în mod evident, dreptul de proprietate al furnizorilor licenţiaţi care, pentru a evita aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, ar fi obligaţi să îşi diminueze în mod forţat patrimoniul, fie prin plata unui preţ mai mare, fie prin primirea unui preţ mai mic decât cel pe care l-ar fi putut obţine în cazul în care furnizorii licenţiaţi ar fi vândut/cumpărat prin contracte bilaterale sau alte tipuri de tranzacţii sau contracte aceeaşi cantitate de gaze. În această manieră se aduce atingere şi libertăţii economice a furnizorilor licenţiaţi, îngrădindu-se prerogativa acestora de a decide atât în ceea ce priveşte modul de realizare a tranzacţiilor, cât şi referitor la sumele de bani pe care aceştia acceptă, în mod liber, să le primească sau să le plătească drept urmare a acestor tranzacţii. 7. Aşa fiind, consideră că dispoziţiile art. 177 alin. (3^2) din Legea nr. 123/2012 sunt neconstituţionale, în măsura în care ar impune în sarcina furnizorilor licenţiaţi o obligaţie de rezultat „de a încheia tranzacţii“ pe pieţele centralizate din România, indiferent de preţul pe care ar trebui să îl plătească, respectiv să îl primească, ele nefiind proporţionale cu obiectivul urmărit, cu consecinţa afectării dreptului de proprietate şi a limitării activităţii economice a furnizorilor licenţiaţi. 8. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, pronunţându-se numai referitor la condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, dispoziţii introduse prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2014 pentru completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 24 iunie 2014, şi modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 174/2014 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2014 pentru completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 17 decembrie 2014. Curtea constată că reglementarea criticată de autoarea excepţiei, în redactarea în vigoare la data de 31 decembrie 2015, prevedea că „Începând cu data de 1 ianuarie 2015 şi până la 31 decembrie 2016, furnizorii licenţiaţi au obligaţia să încheie tranzacţii pe pieţe centralizate, transparent şi nediscriminatoriu, pentru vânzarea/ cumpărarea unei cantităţi minime de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei“. Ulterior, aceste dispoziţii de lege au fost modificate prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 11 octombrie 2016, în sensul că „În perioada 1 ianuarie 2015-30 noiembrie 2016, furnizorii licenţiaţi au obligaţia să încheie tranzacţii pe pieţe centralizate, transparent şi nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantităţi minime de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de ANRE“. Aşadar, constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa, dispoziţiile art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, precum şi celor ale art. 45 privind libertatea economică. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 177 alin. (3^2) din Legea nr. 123/2012 fac parte din titlul II al acestui act normativ, titlu care transpune Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 211 din 14 august 2009. În acest titlu, legiuitorul stabileşte cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor privind producţia, transportul, distribuţia, furnizarea şi înmagazinarea gazelor naturale şi a gazelor naturale lichefiate, modalităţile de organizare şi funcţionare a sectorului gazelor naturale, de acces pe piaţă, precum şi criteriile şi procedurile aplicabile pentru acordarea de autorizaţii şi/sau licenţe în sectorul gazelor naturale. Printre obiectivele activităţilor în sectorul gazelor naturale se numără promovarea, stimularea şi asigurarea concurenţei pe piaţa de gaze naturale, precum şi transparenţa preţurilor şi a tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale [art. 99 lit. d) şi f) din Legea nr. 123/2012]. 15. În acest context, Curtea observă că Societatea E.ON Energie România - S.A. este furnizor integrat de electricitate, gaze naturale şi soluţii energetice şi face parte din categoria participanţilor la piaţa de gaze naturale, având calitatea de furnizor de gaze naturale, fiind obligată să respecte regulile impuse sectorului de către autoritatea de reglementare în domeniu - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Aşadar, acesteia îi incumbă obligaţia de a respecta atât legislaţia primară, cât şi legislaţia secundară în materie, respectiv actele administrative cu caracter normativ sau individual emise de ANRE. 16. Curtea reţine că în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2014, s-a subliniat că, drept urmare a liberalizării pieţei, aceasta a fost afectată profund de lipsa mecanismelor de tranzacţionare transparente absolut necesare funcţionării pieţei. Aşa fiind, s-a impus luarea unor măsuri rapide care să conducă la transparentizarea funcţionării pieţei interne de gaze naturale, pe baza cererii şi a ofertei, demers ce s-a circumscris în intenţia Guvernului României de a încuraja formarea preţurilor pentru consumul intern prin mecanisme transparente, concurenţiale şi nediscriminatorii, pe baza cererii şi a ofertei, instituind obligaţia producătorilor sau a afiliaţilor acestora, după caz, precum şi a furnizorilor de a tranzacţiona pe pieţele centralizate de gaze naturale o cantitate minimă de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de ANRE. În acest mod, s-a apreciat că se elimină intervenţiile administrative din procesul de formare a preţurilor de valorificare a gazelor naturale comercializate pe piaţa internă. Obligaţia instituită prin noua reglementare legislativă are o perioadă limitată de aplicabilitate, şi anume începând cu data de 15 iulie 2014 şi până la 31 decembrie 2018 pentru producătorii de gaze naturale sau afiliaţii acestora, după caz, respectiv începând cu 1 martie 2015 şi până la 31 decembrie 2018 pentru furnizorii licenţiaţi. În egală măsură, s-au urmărit asigurarea unui rol semnificativ al pieţei gazelor naturale din România, în contextul formării pieţei unice europene de energie şi gaze naturale, şi, totodată, determinarea unei valori de piaţă obiective a gazelor naturale, coroborate cu sporirea eficienţei consumului acestora într-un cadru economic sustenabil, care să îmbunătăţească climatul social şi economic, într-un context politic regional complex şi instabil. 17. Astfel, potrivit reglementării criticate, „începând cu data de 1 ianuarie 2015 şi până la 31 decembrie 2016, furnizorii licenţiaţi au obligaţia să încheie tranzacţii pe pieţe centralizate, transparent şi nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantităţi minime de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei“. Curtea apreciază că obligaţia legală de a încheia tranzacţii pe piaţa centralizată pentru o anumită cantitate de gaze naturale a fost instituită nu numai pentru a exista o transparenţă asupra preţului, ci şi din considerentul că odată ce toţi operatorii folosesc această piaţă centralizată, pe baza cererii şi a ofertei, preţul final ar trebui să scadă. Curtea reţine că tranzacţionarea ofertelor pe piaţa centralizată este imperioasă pentru: stimularea tranzacţiilor de gaze naturale pe pieţele centralizate, pentru a se crea condiţiile specifice unei concurenţe reale pe piaţa gazelor naturale; asigurarea unui preţ real şi echitabil al gazelor naturale achiziţionate de către furnizori pentru a fi livrate către clienţii finali, în special către clienţii casnici şi producătorii de energie termică destinată consumului populaţiei; asigurarea unui preţ real şi echitabil fără de care nu se poate asigura sustenabilitatea procesului de eliminare a preţului final reglementat al gazelor naturale; asigurarea premiselor necesare îndeplinirii obligaţiei asumate de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a realiza o piaţă liberă, bazată pe transparenţă, competitivitate şi nediscriminare, care să asigure o lichiditate corespunzătoare a pieţei gazelor naturale, necesară implementării în România a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 312/2014 al Comisiei din 26 martie 2014 de stabilire a unui cod de reţea privind echilibrarea reţelelor de transport de gaz, condiţie de bază pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali, la preţuri reale şi echitabile, stabilite pe bază de cerere şi ofertă. 18. Astfel, potrivit Legii nr. 123/2012, furnizorul de gaze naturale are obligaţia, printre altele, de a încheia contracte de achiziţie a gazelor naturale în condiţii concurenţiale, transparente şi nediscriminatorii, astfel încât să asigure acoperirea consumului pentru clienţii săi şi să plătească contravaloarea gazelor naturale achiziţionate, conform contractelor încheiate. De asemenea, pe piaţa reglementată de gaze naturale, autoritatea competentă are dreptul să impună furnizorilor proceduri transparente de achiziţie a gazelor naturale de pe piaţa concurenţială destinate realizării activităţilor prevăzute la art. 179 alin. (2) lit. a)-c) din lege, precum şi să stabilească preţurile aplicate de furnizorii de gaze naturale de ultimă instanţă clienţilor finali. Furnizarea gazelor naturale pe piaţa reglementată se face pe bază de contracte-cadru aprobate de ANRE, autoritate care monitorizează continuu efectul pieţei reglementate asupra pieţei concurenţiale de gaze naturale şi ia măsurile necesare pentru evitarea eventualelor distorsiuni ale concurenţei şi pentru creşterea gradului de transparenţă a tranzacţiilor comerciale. 19. În acest sens, prin Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, paragrafele 20 şi 21, Curtea Constituţională a reţinut că piaţa energiei electrice şi a gazelor naturale este o piaţă reglementată, autoritatea competentă să verifice respectarea prevederilor legale fiind ANRE. Accesul pe această piaţă în calitate de furnizor şi distribuitor presupune respectarea anumitor condiţii legale, autoritatea competentă având îndrituirea, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, de a reglementa în mod detaliat aceste condiţii. Astfel, potrivit acestora, „Procedura de acordare, modificare, suspendare şi retragere a autorizaţiilor şi licenţelor, termenele şi condiţiile de acordare, constând în: criterii, limite de putere, atestări, avize, garanţii şi altele asemenea, diferenţiate pe categorii de capacităţi şi activităţi supuse autorizării, se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al preşedintelui ANRE.“ Aşadar, odată cu acordarea licenţei sunt prevăzute expres drepturile şi obligaţiile titularului de licenţă. 20. Referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, Curtea observă că argumentele autoarei excepţiei se întemeiază pe faptul că prin obligaţia legală instituită de reglementarea criticată de a încheia tranzacţii pe pieţe centralizate, transparent şi nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantităţi minime de gaze naturale este nesocotită proprietatea privată a operatorilor economici, aceştia fiind obligaţi să acţioneze în paguba propriului patrimoniu, încălcându-se astfel şi accesul liber la o activitate economică. 21. Astfel, cu privire la critica privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate“, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a reţinut că dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd în teza a doua că atât limitele, cât şi conţinutul acestui drept „sunt stabilite de lege“. Având în vedere importanţa stimulării tranzacţiilor de gaze naturale pe pieţele centralizate şi a creării condiţiilor specifice unei concurenţe reale pe piaţa gazelor naturale, precum importanţa realizării unei pieţe libere, bazate pe transparenţă, competitivitate şi nediscriminare, care să asigure o lichiditate corespunzătoare a pieţei de gaze, Curtea apreciază că, prin obligaţia instituită de textul de lege criticat, legiuitorul a realizat un just echilibru între interesul public ocrotit, antereferit, şi interesele private ale operatorilor care deţin licenţa de furnizor de gaze naturale. Având în vedere că legiuitorul are o marjă de apreciere în stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate, conform atribuţiilor ce derivă din art. 61 alin. (1) din Constituţie, Curtea consideră că art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, care reglementează obligaţia furnizorilor licenţiaţi de a încheia tranzacţii pe pieţe centralizate, transparent şi nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantităţi minime de gaze naturale, nu este de natură a afecta dreptul de proprietate al titularilor de licenţe de furnizare a gazelor naturale. 22. De altfel, în jurisprudenţa sa în această materie (exemplu fiind Decizia nr. 609 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 15 ianuarie 2015, paragraful 15), Curtea a reţinut că instanţa de contencios constituţional nu are posibilitatea de a sancţiona oportunitatea sau eficienţa politicii economice adoptate de stat. Curtea constată astfel că, potrivit art. 101 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 123/2012, strategia energetică naţională defineşte obiectivele sectorului gazelor naturale pe termen mediu şi lung şi modalităţile de realizare a acestora, în condiţiile asigurării unei dezvoltări durabile a economiei naţionale, se elaborează de ministerul de resort şi se aprobă de Guvern, cu consultarea organizaţiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali şi a reprezentanţilor mediului de afaceri. Politica energetică, urmărind direcţiile stabilite prin strategia energetică, este elaborată de ministerul de resort, pe baza programului de guvernare, pentru un interval de timp mediu şi cu considerarea evoluţiilor probabile pe termen lung, cu consultarea organizaţiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali şi a reprezentanţilor mediului de afaceri. 23. În acelaşi sens, şi în ceea ce priveşte critica formulată din perspectiva încălcării art. 45 din Constituţie, care prevede că „Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate“, Curtea apreciază că este neîntemeiată. Această normă constituţională, prin sintagma în condiţiile legii, instituie o regulă fundamentală cu privire la faptul că legiuitorul dispune de o marjă de apreciere, astfel încât, pentru ocrotirea interesului public de a crea o piaţă centralizată funcţională de gaze naturale, acesta este îndreptăţit să impună obligaţia titularilor licenţei de furnizare a gazelor naturale de a încheia tranzacţii pe pieţe centralizate. Textul criticat nu operează niciun fel de restrângere a drepturilor sau libertăţilor furnizorilor în cauză şi nici nu conduce la încălcarea accesului liber la prestarea unei activităţi economice, întrucât furnizorii de gaze naturale, în calitate de participanţi la piaţa de energie, conform condiţiilor generale asociate licenţei pe care o deţin, sunt obligaţi să respecte prevederile imperative cuprinse atât în legislaţia primară, cât şi în cea secundară, elaborată în acest sens de către ANRE. 24. Concluzionând, Curtea reţine că, potrivit art. 102^1 alin. (1) şi (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ANRE respectă şi pune în aplicare toate deciziile relevante, cu forţă juridică obligatorie, ale Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) şi ale Comisiei Europene, iar Guvernul, ministerul de resort şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, după caz, vor întreprinde toate demersurile necesare în acest sens, conform atribuţiilor şi competenţelor acestora. ANRE cooperează şi se consultă cu celelalte autorităţi de reglementare din cadrul Uniunii Europene, furnizându-le acestora, precum şi ACER informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor care le revin în temeiul Directivei 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A., cu sediul în Târgu Mureş, în Dosarul nr. 15.403/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
