Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Bogdan Stan în Dosarul nr. 45.231/3/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.407D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, asistat de domnul avocat Mugur-Jak Caracaş şi doamna avocat Mariana Florea, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipseşte partea Spitalul Universitar de Stomatologie „Prof. dr. Dan Theodorescu“. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Mugur-Jak Caracaş, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, acesta susţine că atât legiuitorul european, cât şi legiuitorul român constituţional au prevăzut existenţa a cel puţin unei căi de atac, însă, raportat la speţă, a limita căile de atac în materia asigurărilor sociale reprezintă o nedreptate. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, context în care învederează că este opţiunea legiuitorului să reglementeze căile de atac strict pe criteriul materiei. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 45.231/3/2016/a1 (astfel cum a fost rectificată prin Încheierea din Camera de consiliu pronunţată în data de 6 decembrie 2019 în Dosarul nr. 45.231/3/2016/a2), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bogdan Stan în etapa procesuală a recursului formulat într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că la invocarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a avut în vedere menţiunea referitoare la faptul că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă, luând în considerare obiectul cauzei, şi anume un litigiu de muncă. În esenţă, apreciază că dispoziţia criticată contravine art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât restricţia procedurală introdusă prin dispoziţia criticată lipseşte justiţiabilul de dreptul la un proces echitabil. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar textul de lege criticat nu încalcă normele constituţionale invocate. În esenţă, instanţa arată că, astfel cum s-a reţinut în mod repetat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, accesul liber la instanţă şi dreptul la apărare nu restricţionează dreptul legiuitorului de a institui restricţii de la posibilitatea declarării mai multor căi de atac în acelaşi proces. Mai mult, învederează faptul că accesul la structurile jurisdicţionale şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedura de judecată stabilite de lege. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“ 12. Curtea observă, însă, că, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, criticile autorului vizează menţiunea referitoare la faptul că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. Prin urmare, în concret, Curtea constată că acesta este nemulţumit de reglementarea cuprinsă în art. 483 alin. (2) teza întâi cu referire la sintagma „conflictele de muncă şi de asigurări sociale“ din Codul de procedură civilă, care va constitui, astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile critice contravin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin raportare la normele constituţionale cuprinse în art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, întrucât restricţia procedurală introdusă prin textul de lege criticat lipseşte justiţiabilul de dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, aşa cum prevede art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, modificat de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. 15. În speţă, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că procesul în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate a început în anul 2016 (a se vedea, în acest sens, menţiunea referitoare la Dosarul nr. 45.231/3/2016 al Tribunalului Bucureşti, precum şi cererea înregistrată la data de 23 august 2018, prin care a fost formulat recurs împotriva Deciziei nr. 2.863 din 20 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale). 16. Prin urmare, sub aspectul posibilităţii formulării recursului, în speţă erau aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care au un conţinut identic cu cel al art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Diferenţa constă în perioada de aplicare în timp, în sensul că aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost prorogată pentru procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, aşa cum dispune expres art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, în timp ce art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se referă la aceeaşi regulă, dar aplicabilă proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. 17. Aşa fiind, Curtea reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură directă cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, cerinţă expres stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sub aspectul admisibilităţii unei excepţii de neconstituţionalitate. Interpretând dispoziţiile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea a statuat în mod constant că excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepţie (Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, paragraful 14, sau Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 15). Legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). 18. Prin urmare, aşa cum Curtea Constituţională a procedat şi anterior, în situaţii obiectiv identice, având în vedere că sintagma „conflictele de muncă şi de asigurări sociale“ din cuprinsul art. 483 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 201 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, Decizia nr. 733 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019, Decizia nr. 72 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, sau Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021). 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza întâi cu referire la sintagma „conflictele de muncă şi de asigurări sociale“ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată Bogdan Stan în Dosarul nr. 45.231/3/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
