Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 96 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Aurelian Lucian Contras în Dosarul nr. 2.703/271/2018* al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.196D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, acesta susţine că, din punctul său de vedere, comunicarea procesului-verbal contravenţional este o dispoziţie de procedură a cărei reglementare este exclusiv la latitudinea legiuitorului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.703/271/2018*, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 96 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Aurelian Lucian Contras într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 enumeră modalităţile de comunicare a procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, fără să conţină vreo precizare referitoare la ordinea de prioritate în care acestea pot fi folosite. Susţine, în acest sens, că modalitatea de interpretare şi punere în aplicare de către organele competente a acestor dispoziţii, şi anume prin afişare directă, fără a epuiza celelalte moduri de comunicare prevăzute de text, este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie al contravenientului care contestă procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Succesiunea modalităţilor de comunicare, astfel cum normele juridice criticate o menţionează, nu este întâmplătoare, ci urmăreşte să asigure un grad cât mai ridicat al certitudinii absolute cu privire la încunoştinţarea contravenientului despre conţinutul actului comunicat. Prin urmare, este clară şi evidentă intenţia legiuitorului de a institui o anumită ordine de prioritate a acestora sub aspectul aplicării lor, agentul constatator fiind obligat să o respecte. Comunicarea prin afişare se realizează, aşadar, ca modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, fiind folosită doar în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. În condiţiile în care termenul pentru introducerea contestaţiei împotriva procesului-verbal sau a înştiinţării de plată curge de la momentul înmânării ori comunicării actului, incertitudinea acestui moment constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie. 6. Arată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a subliniat în repetate rânduri care sunt garanţiile realizării efective a accesului liber la justiţie în materie contravenţională (asimilată, în anumite condiţii, noţiunii autonome de „acuzaţie în materie penală“), iar dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp şi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse, precum şi dreptul de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării contravenientului reprezintă astfel de condiţii obligatorii, în conformitate cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu art. 20 şi 148 din Constituţie. Aşa fiind, autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat nu asigură exercitarea în mod efectiv a accesului liber la justiţie a contravenientului şi nici a dreptului la apărare. Faţă de toate aceste argumente, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care nu sunt interpretate în sensul că textul criticat instituie o ordine de prioritate la comunicarea procesului-verbal către contravenient. De altfel, în privinţa existenţei unei anumite succesiuni obligatorii a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arată că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres obligativitatea respectării de către organele abilitate a ordinii în care metodele de comunicare în cauză au fost enumerate. 7. Apreciază totodată că prin modalitatea în care agentul constatator a întocmit procesul-verbal au fost încălcate şi dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin nemenţionarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat, alături de sancţiunea avertismentului şi de măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere, fapt de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care impune şi accesul efectiv la o instanţă. Lipsa menţionării sancţiunii în cuprinsul procesului-verbal duce la imposibilitatea de a cunoaşte dacă aceasta este o omisiune a agentului constatator sau dacă acesta a înţeles să nu aplice sancţiunea respectivă, în cadrul operaţiunii de individualizare prevăzute de art. 5 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 8. Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa de judecată consideră că nu se poate vorbi despre încălcarea accesului liber la justiţie sau despre neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, cu atât mai mult cu cât interpretarea acestora a fost lămurită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin pronunţarea unor decizii privind examinarea recursului în interesul legii, care au caracter obligatoriu pentru instanţele de judecată, sens în care face referire la Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 şi Decizia nr. 8 din 19 martie 2018. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, astfel cum au fost modificate prin art. 20 pct. 9 din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 25 iulie 2018, cu următorul cuprins: „Comunicarea procesului-verbal se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal, semnat de cel puţin un martor.“ De asemenea, constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 96 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora: "(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest scop; d) imobilizarea vehiculului; e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul circulaţiei, pe lângă sancţiunea principală sau, după caz, una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) şi f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică şi un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare." 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 24 privind dreptul la apărare, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional respingând ca neîntemeiate excepţiile ridicate, în acest sens fiind, spre exemplu: Decizia nr. 419 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 10 decembrie 2013, Decizia nr. 424 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, Decizia nr. 635 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 87 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 aprilie 2021. 15. Prin jurisprudenţa amintită, şi anume Decizia nr. 87 din 16 februarie 2021, precitată, paragrafele nr. 13-16, Curtea a subliniat că, potrivit art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se înmânează direct contravenientului. Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia acestuia se înmânează contravenientului, făcându-se menţiunea în acest sens în procesul-verbal, iar contravenientul semnează de primire. În situaţia în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia se face de către agentul constatator, în termen de cel mult două luni de la data încheierii. Textul art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, supus controlului de constituţionalitate, instituie modalitatea de comunicare a procesului-verbal, operaţiune care are loc prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul ori la sediul contravenientului. 16. Curtea a observat că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde, în capitolul IV - Căile de atac (art. 31-36), dispoziţii în virtutea cărora împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Astfel, potrivit prevederilor art. 31 din acest act normativ, contravenientului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiţiei, acesta putând formula o plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ocazie cu care poate solicita anularea acestuia. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede ca instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, implicit şi cu privire la modul de comunicare a procesului-verbal, şi hotărăşte, după caz, asupra sancţiunii/despăgubirii stabilite/măsurii confiscării. Astfel, instanţa de judecată, după administrarea întregului probatoriu, este cea care va stabili situaţia de fapt cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi, în funcţie de cele constatate, va dispune în consecinţă. 17. Prin urmare, dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la comunicarea procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dreptului la un proces echitabil prin prisma egalităţii de arme, în speţă critica de neconstituţionalitate fiind formulată şi din perspectiva unei situaţii de aplicare a legii de către organele abilitate să comunice un proces-verbal de contravenţie, context în care Curtea a învederat că soluţionarea acestor aspecte intră în competenţa exclusivă a instanţei de judecată, care, în virtutea rolului său activ, poate să întreprindă demersurile necesare pentru a elucida şi aspectele cu privire la realizarea procedurii de comunicare contestate. 18. Curtea a mai observat că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 stabilesc reguli de procedură clare, precise şi de natură să ofere suficiente garanţii cu privire la verificarea de către instanţa de judecată a legalităţii şi a temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, inclusiv a modului de comunicare a acestuia, astfel încât să protejeze dreptul la un proces echitabil al contravenientului ca o componentă a accesului liber la justiţie, nefiind astfel încălcate prevederile constituţionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil prin prisma egalităţii de arme, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 19. Referitor la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care nu sunt interpretate în sensul că textul criticat instituie o ordine de prioritate la comunicarea procesului-verbal către contravenient, prin Decizia nr. 635 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 17-21, Curtea a subliniat că prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, instanţa supremă a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza întâi raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalităţi de comunicare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată. Astfel, prin decizia precitată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire, cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată fiind îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal. Din cele arătate, rezultă că, în materia contravenţiilor, regula cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată a amenzii constă în înmânarea acestor documente persoanei care a săvârşit contravenţia. În cazul în care nu este posibilă înmânarea, ca primă formă de luare la cunoştinţă de către contravenient de existenţa procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, comunicarea acestora se face prin poştă, cu aviz de primire. Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal şi că destinatarul a primit actul. Pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină „avizul de primire“, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoştinţă de existenţa procesului-verbal de contravenţie. Urmează, aşadar, ca - în ipoteza în care persoana sancţionată, deşi avizată prin oficiul poştal, nu se prezintă în vederea ridicării corespondenţei, aceasta fiind returnată cu diverse menţiuni - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare prin afişarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată la domiciliul sau la sediul contravenientului, ca ultimă posibilitate pentru contravenient de a cunoaşte efectiv actul încheiat şi data comunicării acestuia pentru a-şi formula apărările (plângerea contravenţională, excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale). În cazul în care nu ar fi prevăzută afişarea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, activitatea organului constatator nu ar mai avea finalitate. Legiuitorul a prevăzut această formă de comunicare pentru situaţia în care procesul-verbal de contravenţie şi înştiinţarea de plată, din diverse motive, nu au putut fi înmânate contravenientului şi acesta, deşi a fost avizat, prin oficiul poştal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenţei. Textul de lege criticat are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri, de natură să determine ineficacitatea unui act emis de un organ al statului prin menţinerea cu rea-credinţă a imposibilităţii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată. Prin urmare, dispoziţiile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la comunicarea prin afişare, reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, determinată de situaţia obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte. 20. Totodată, prin Decizia nr. 763 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 25 octombrie 2012, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile de lege privind comunicarea prin afişare constituie excepţii de la regula generală a înmânării în mod direct şi personal a citaţiei sau a oricărui alt act de procedură şi urmăresc să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, pe calea menţinerii cu rea-credinţă a unei permanente lipse de procedură. 21. Referitor la critica privind dispoziţiile art. 96 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că aceste norme prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Cu privire la aceste dispoziţii, autoarea excepţiei susţine că prin modalitatea în care agentul constatator a întocmit procesul-verbal au fost încălcate dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin nemenţionarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat, alături de sancţiunea avertismentului şi de măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere, fapt de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care impune şi accesul efectiv la o instanţă. 22. În contextul criticii formulate, prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 19 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat şi a temeiului juridic este sancţionată cu nulitatea relativă parţială a procesului-verbal, condiţionată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii privind reţinerea permisului de conducere.“ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut, aşadar, că este evident că prin intermediul dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se urmăreşte ocrotirea intereselor contravenientului care poate, astfel, încă de la momentul încheierii actului de constatare, să cunoască natura sancţiunilor aplicate raportat la situaţia de fapt reţinută de agentul constatator, urmărindu-se protejarea, pe cale juridică, a unui interes particular. În consecinţă, este firesc ca nulitatea care sancţionează încălcarea unui astfel de interes, particular, să intervină doar în cazul în care persoana vătămată printr-o asemenea încălcare invocă vătămarea, pe calea plângerii prevăzute de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, iar instanţa constată, în raport cu materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurelian Lucian Contras în Dosarul nr. 2.703/271/2018* al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 96 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
