Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Societatea Proenerg - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.226/299/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 829D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Mihai Maftei, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât persoana expropriată nu are posibilitatea să conteste soluţia tehnică a exproprierii, ci doar cuantumul despăgubirii acordate, ceea ce ar putea conduce la abuzuri din partea expropriatorului. Arată că persoana expropriată ar trebui să aibă acces la planurile ce au stat la baza soluţiei tehnice a exproprierii, să fie încunoştinţată cu privire la ce se va întâmpla, pentru a putea să conteste soluţia tehnică. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că exercitarea atributelor dreptului de proprietate se face în temeiul legii. În materie de limitare a dreptului de proprietate prin expropriere, această lege este chiar Constituţia, care cuprinde dispoziţii speciale în art. 44 alin. (3) şi (6). Ceea ce se reglementează la nivel constituţional este posibilitatea de a contesta în justiţie doar cuantumul despăgubirii, iar nu şi alte aspecte ale exproprierii. Din această perspectivă, apreciază că se solicită o completare a Legii nr. 255/2010 şi, mai mult, o completare peste ceea ce prevede, în mod limitativ, Constituţia, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 5. Acordându-i-se cuvântul în replică, reprezentantul autorului excepţiei precizează că Legea nr. 255/2010 are ca premisă pentru expropriere situaţia în care nu există o altă soluţie tehnică, astfel cum prevede art. 1 din aceasta. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 27 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 23.226/299/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. Excepţia a fost ridicată de Societatea Proenerg - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la modificarea soluţiei tehnice aferente proiectului „Modernizarea centurii rutiere a Municipiului Bucureşti între A1-DN7 şi DN2-A2“, precum şi anularea unei decizii de expropriere. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că procedura exproprierii permite abuzuri din partea expropriatorului, fără ca expropriatul să poată contesta poziţia expropriatorului. Astfel, textele de lege criticate sunt constituţionale numai în măsura în care: se prevede dreptul proprietarului de a fi încunoştinţat cu privire la analizarea dreptului său de proprietate în vederea exproprierii; se permite expropriatului să ia cunoştinţă de planurile/proiectele/ documentaţiile etc. aferente exproprierii, într-un termen rezonabil; se permite acestuia să îşi exprime opinia cu privire la documentele menţionate sau să le conteste; se instituie obligativitatea întocmirii de către o comisie de analiză, din care să facă parte specialişti/angajaţi şi/sau experţi-parte ai expropriatorului, ai proprietarului şi ai autorităţilor locale, a unui răspuns argumentat tehnic, juridic şi economic faţă de opinia/contestaţia exprimată de expropriat în ceea ce priveşte planurile/proiectele/documentaţiile etc. propuse; este posibilă rectificarea planurilor/proiectelor/documentaţiilor etc. aferente exproprierii, conform răspunsului comisiei de analiză, anterior arătată, constituite în vederea analizării contestaţiei expropriatului. 8. Se mai susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale atât timp cât acestea nu oferă proprietarului nici transparenţa, nici egalitatea în drepturi şi nici dreptul la un remediu efectiv, prevăzute de Legea fundamentală, respectiv atât timp cât proprietarul nu poate contesta soluţia tehnică a exproprierii, singura contestare efectivă fiind cea a cuantumului despăgubirii. Or, imposibilitatea reanalizării soluţiei tehnice a exproprierii poate permite abuzuri din partea expropriatorului. În acest sens, se arată că, în speţă, din planul aferent exproprierilor propuse pentru două suprafeţe de teren, se poate observa că cea de-a doua expropriere propusă, în raport cu prima, pare a fi ilogică, argumentarea acesteia fiind dată de relocarea unei conducte al cărei regim de folosinţă este incert şi al cărei diametru este de numai 17 cm. Or, în această situaţie, nu se justifică oportunitatea, pertinenţa şi proporţionalitatea exproprierii, cu toate consecinţele sale, în condiţiile în care relocarea conductei ar putea fi operaţiunea cea mai puţin costisitoare şi cea mai rapidă pentru expropriator, cea mai puţin păguboasă pentru autoritatea expropriatoare, cea mai noninvazivă şi nepăgubitoare pentru expropriat. 9. Se susţine, totodată, că expropriatului îi este suprimat dreptul la un remediu efectiv, respectiv dreptul de a contesta soluţia tehnică, ceea ce înseamnă că legislaţia este aplicabilă părtinitor în favoarea expropriatorului. Autoarea excepţiei mai arată că exproprierea pe care a contestat-o i-a afectat dreptul de proprietate, dreptul la dezvoltarea pe care şi-o propusese şi pe care o urmărea după achiziţia imobilului parţial expropriat, precum şi dreptul la imagine, ceea ce poate însemna chiar iminenţa insolvenţei. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, care, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins: - Art. 2 alin. (1) lit. a): „(1) În sensul prezentei legi, sunt declarate de utilitate publică următoarele lucrări: a) lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, precum şi toate lucrările de construcţie, reabilitare şi extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrările necesare dezvoltării reţelei de transport cu metroul şi de modernizare a reţelei existente, lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum şi a infrastructurii de transport naval;“; - Art. 3: „Potrivit prevederilor prezentei legi pot fi expropriate bunurile imobile proprietate a persoanelor fizice sau persoanelor juridice, cu sau fără scop lucrativ, şi a oricăror alte entităţi, precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, pe care se realizează lucrările de utilitate publică de interes naţional, judeţean şi local.“ 15. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 255/2010 au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 144/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 19 iulie 2019, fără a se schimba soluţia legislativă, ci adăugându-se enumerării lucrărilor declarate de utilitate publică şi lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare de parcări de interes naţional, judeţean şi local. 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (3), (4), (6) şi (8) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Prin raportare la art. 20 din Constituţie, se invocă şi următoarele dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 13 - Dreptul la un remediu efectiv, art. 14 - Interzicerea discriminării, art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi art. 18 - Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor. Se face referire, de asemenea, şi la art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că susţinerile referitoare la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor de lege supuse controlului reprezintă, de fapt, propuneri de modificare şi completare a cadrului legislativ existent în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică. 18. Curtea constată că dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate conţin reglementări cu caracter general, cu privire la care autoarea excepţiei nu formulează, în realitate, veritabile critici de constituţionalitate. Sub acest aspect, analizând prevederile criticate, Curtea reţine că art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 255/2010 enumeră lucrările ce pot fi declarate de utilitate publică, iar art. 3 din aceeaşi lege nu face altceva decât să afirme principiul general constând în posibilitatea, recunoscută de legea în discuţie, de expropriere a bunurilor imobile proprietate a persoanelor fizice sau persoanelor juridice, cu sau fără scop lucrativ, şi a oricăror altor entităţi, precum şi a celor aflate în proprietatea privată a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, pe care se realizează lucrările de utilitate publică de interes naţional, judeţean şi local. 19. Susţinerile autoarei excepţiei au caracter generic, vizând însăşi concepţia de ansamblu a legiuitorului cu privire la modul de reglementare a problematicii exproprierii. Or, actul normativ din care fac parte prevederile criticate reprezintă concretizarea la nivel legal, infraconstituţional a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, care instituie interdicţia exproprierii realizate altfel decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Respectând aceste exigenţe constituţionale, legiuitorul a reglementat, prin Legea nr. 255/2010, mecanisme procedurale prin care persoanele expropriate au posibilitatea de a verifica respectarea acestor condiţii, pe cale administrativă sau, după caz, judiciară, nu însă şi măsura exproprierii propriu-zise, care este permisă şi recunoscută chiar de Constituţie, în măsura în care sunt întrunite condiţiile amintite. 20. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a constatat că prevederile Legii nr. 255/2010 care reglementează modul de stabilire a despăgubirii sunt apte să îi confere acesteia caracteristicile impuse de Legea fundamentală, şi anume de a fi dreaptă şi prealabilă, adică echitabilă, corespunzătoare valorii imobilului. Astfel, Curtea a observat că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, în termen de 20 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, proprietarii au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. În cadrul acestei etape, proprietarii pot demonstra valoarea reală a imobilului, obţinând astfel o despăgubire care să acopere pierderea suferită prin scoaterea din patrimoniul acestora a imobilelor expropriate. Mai mult, decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat, astfel cum prevede art. 9 alin. (1) din lege. În cazul în care proprietarul nu este de acord cu despăgubirea stabilită şi contestă caracterul just al acesteia, devin incidente dispoziţiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, în sensul că instanţa de judecată va fi cea care va stabili cuantumul despăgubirii. Această ipoteză este reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, care dispune că expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, revenind acesteia sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă (a se vedea, în sensul celor arătate, de exemplu, Decizia nr. 44 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 1 aprilie 2021, paragrafele 17 şi 18). 21. Prin urmare, de vreme ce lipsa din cuprinsul legii a unei reglementări care să permită persoanei expropriate să conteste însăşi exproprierea nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, omisiunea legislativă criticată nu prezintă relevanţă constituţională, iar excepţia de neconstituţionalitate astfel motivată este inadmisibilă din perspectiva competenţei Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, rămânând la latitudinea legiuitorului o eventuală modificare a concepţiei legislative actuale. 22. În plus, Curtea observă, totodată, că autoarea excepţiei îşi axează motivarea şi pe o serie de elemente de fapt, specifice situaţiei litigioase concrete, ale căror clarificare şi evaluare revin instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei în cursul căreia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, excedând, de asemenea, competenţei Curţii Constituţionale. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Societatea Proenerg - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.226/299/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
