Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Radu Guţă în Dosarul nr. 16.272/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 393D/2017. 2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că nu este corect să nu se suspende cauzele în situaţia invocării unei excepţii de neconstituţionalitate. În acest sens, menţionează considerentele cuprinse în pct. IV din Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, prin care Curtea a reţinut că în practică pot apărea situaţii dificil de rezolvat ca urmare a eliminării suspendării de drept a cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa şi legiuitorul trebuind să ia măsurile adecvate, arătând că, în cazul său, la prima excepţie de neconstituţionalitate invocată nu s-a pus în discuţie suspendarea soluţionării cauzei, iar în ceea ce priveşte cea de-a doua excepţie de neconstituţionalitate invocată, instanţa de judecată a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 din Codul de procedură civilă, apreciind că nu se urmăreşte prelungirea procesului. Prin urmare, apreciază că trebuie să se revină la forma iniţială a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. 4. Mai arată că în durata rezolvării cererii de judecată trebuie să fie inclusă şi durata soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece soluţionarea unei cereri de revizuire formulate în cazul admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate este de natură să prelungească durata soluţionării procesului. 5. Totodată, prezintă aspecte ce ţin de soluţionarea cauzei de instanţa de judecată şi arată că pe lângă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, astfel cum s-a arătat în formularea excepţiei de neconstituţionalitate, sunt înfrânte şi cele ale art. 21 din Legea fundamentală în componenta sa referitoare la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, sens în care prezintă trei variante legislative care ar putea contribui la respectarea acestei cerinţe. 6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că în jurisprudenţa sa, spre exemplu Decizia nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011 sau Decizia nr. 597 din 1 octombrie 2015, Curtea a reţinut că prin abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-au urmărit eliminarea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituţie şi de lege şi preîntâmpinarea pe viitor a exercitării abuzive a acestui drept. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.272/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României. Excepţia a fost invocată de Radu Guţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins acţiunea formulată în temeiul Legii nr. 165/2013. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin nesuspendarea cauzelor în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate se favorizează una dintre părţi, întrucât judecata se face conform prevederilor unei legi incerte în privinţa constituţionalităţii, cu urmări în executarea sentinţei, uneori iremediabile. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dispoziţii potrivit cărora „Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...] La articolul 29, alineatul (5) se abrogă“. 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine faptul că, în jurisprudenţa sa, a examinat dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 şi a constatat constituţionalitatea acestora, pronunţând, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 17, sau Decizia nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. 18. Însă, în prezenta cauză, Curtea, din actele dosarului, observă faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a formulat în faţa instanţei de fond cerere de suspendare a cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 11 alin. (2), art. 16, art. 21 şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, şi cele ale „art. 3 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, excepţie invocată în cadrul aceluiaşi dosar al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 495 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 8 noiembrie 2018. 19. În aceste condiţii, apare ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, care au abrogat prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora „Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă“, întrucât nu au legătură cu soluţionarea cauzei, atât timp cât o eventuală soluţie de admitere nu ar avea nicio înrâurire asupra soluţionării procesului în care a fost invocată. 20. Astfel, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizate in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19). 21. În fine, referitor la invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, Curtea arată că aceasta contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Radu Guţă în Dosarul nr. 16.272/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
