Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, în Dosarul nr. 21/332/2018/a1 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 320D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra actului depus la dosar de către partea Sfredel Vicuţu, prin care acesta solicită să se constate că procesul-verbal de percheziţie domiciliară este lovit de nulitate absolută şi, în consecinţă, să se dispună excluderea mijlocului de probă din materialul probator administrat în cauză. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, ca fiind inadmisibilă. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 475D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alex Costinel Grecu în Dosarul nr. 17.637/231/2017/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Daniel Soare, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.133D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Macarie în Dosarul nr. 2.592/40/2018/a1.1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.133D/2019 şi nr. 475D/2018 la Dosarul nr. 320D/2018, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care apreciază că dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale deoarece dau posibilitatea judecătorului de cameră preliminară să se pronunţe în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Prin utilizarea sintagmei „fără citarea părţilor“ sunt excluşi de la citare şi inculpaţii aflaţi în stare de arest. Or, un element esenţial al dreptului la apărare îl reprezintă citarea şi prezentarea inculpatului aflat în stare de arest, inclusiv în cadrul camerei preliminare. Prin neasigurarea prezenţei acestuia i se încalcă dreptul la apărare. Art. 344 alin. (3) din Codul de procedură penală este neconstituţional deoarece limitează formularea cererilor şi excepţiilor doar în scris. Limitând dreptul avocatului părţii şi dreptul inculpatului de a invoca cereri şi excepţii numai sub forma înscrisurilor se îngrădeşte dreptul la apărare. În consecinţă, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală. Susţine că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, de exemplu, prin Decizia nr. 808 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 17 aprilie 2019, şi Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că aceste dispoziţii sunt constituţionale, în condiţiile în care legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, de celelalte părţi şi de persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligenţă a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepţii ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituţionalitate a normei procesual penale criticate. 9. În ceea ce priveşte situaţia arestatului preventiv arată că acesta beneficiază de asistenţă juridică în tot cursul procesului penal prin apărător din oficiu sau ales, care are posibilitatea să îl asiste sau să îl reprezinte, acesta putând formula opinii juridice întemeiate referitoare la legalitatea probelor sau a actelor de procedură, astfel cum este cerut în procedura camerei preliminare. Având în vedere aceste aspecte, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin Încheierea din 28 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 21/332/2018/a1, Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în primă instanţă. 11. Prin Decizia penală nr. 329/A/2018 din 22 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.637/231/2017/a1, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alex Costinel Grecu. Excepţia a fost ridicată cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierii de cameră preliminară. 12. Prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.592/40/2018/a1.1, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Macarie. Excepţia a fost ridicată cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierii de cameră preliminară. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei arată că varianta iniţială a dispoziţiilor criticate a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Susţine că, deşi textul art. 346 din Codul de procedură penală a fost modificat prin Legea nr. 75/2016, legiuitorul a prevăzut că doar în situaţia în care părţile formulează cereri şi excepţii sau instanţa invocă din oficiu excepţii se dispune citarea părţilor şi a persoanei vătămate, iar cauza este pronunţată cu participarea procurorului, iar nu şi în cealaltă situaţie prevăzută de textul de lege. 14. Astfel, este evident că în ipoteza în care nu sunt formulate cereri şi excepţii are loc o îngrădire a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor, întrucât în acest caz judecătorul se pronunţă fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Îngrădirea exercitării acestui drept poate fi justificată doar prin raportare la art. 53 din Constituţie, cu respectarea condiţiilor prevăzute de prevederile constituţionale. Or, în cauză nu există niciuna dintre situaţiile expres menţionate de prevederile constituţionale anterior menţionate, pentru a se putea justifica restrângerea accesului liber la justiţie. Apreciază că se menţin toate argumentele de neconstituţionalitate avute în vedere la momentul pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că este neconstituţională soluţia adoptată de legiuitor, potrivit căreia în ipoteza în care nu sunt formulate cereri şi excepţii, iar instanţa nu invocă din oficiu astfel de excepţii, judecătorul se pronunţă fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. 15. De asemenea, apreciază că o astfel de soluţie poate aduce atingere şi dreptului la apărare reglementat de art. 24 din Constituţie, întrucât partea nu are cunoştinţă despre termenul la care judecătorul de cameră preliminară face analiza de legalitate a sesizării instanţei, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, neavând posibilitatea ca la acel termen să invoce cereri, excepţii sau eventuale motive de nulitate absolută sau relativă. În concluzie, judecătorul de cameră preliminară consideră că art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală îngrădeşte liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor, precum şi dreptul la apărare. 16. Totodată, se arată că judecarea şi soluţionarea fazei procesuale a camerei preliminare fără citarea şi participarea inculpatului, chiar şi când acesta este arestat preventiv, este neconstituţională, încălcând prevederile art. 11 alin. (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 şi ale art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. Apreciază că această fază procesuală este esenţială în procesul penal, ce are ca obiectiv verificarea legalităţii administrării probelor şi a tuturor actelor de procedură. Or, în condiţiile analizării probelor şi a legalităţii acestora, precum şi a actelor de procedură în lipsa inculpatului şi fără ca acesta să fie citat se încalcă dreptul la apărare al inculpatului. Astfel, inculpatul arestat nu are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre probele existente la dosar, despre actele şi modalităţile de administrare ale acestora sau despre actele de procedură întocmite de organele de cercetare penală. 17. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 475D/2018, apreciază că aspectele de neconstituţionalitate ale dispoziţiei criticate au fost remediate de legiuitor ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Dispoziţiile declarate neconstituţionale stabileau că judecătorul de cameră preliminară se pronunţă fără participarea procurorului şi a inculpatului în toate cazurile, inclusiv dacă în cauză erau formulate cereri sau excepţii, ceea ce conducea la încălcarea principiilor contradictorialităţii şi oralităţii, însă ulterior modificării legislative s-a stabilit că finalizarea procedurii camerei preliminare se face fără citarea părţilor/persoanei vătămate şi fără participarea procurorului doar atunci când nu sunt formulate/invocate cereri ori excepţii, ceea ce nu implică o dezbatere contradictorie, astfel încât principiile mai sus arătate nu sunt încălcate. 18. Dimpotrivă, în cazul în care sunt formulate cereri sau excepţii ori judecătorul de cameră preliminară invocă din oficiu excepţii, conform art. 344 alin. (4) şi art. 345 din Codul de procedură penală, se stabileşte termenul pentru soluţionarea acestora, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului, iar la termenul stabilit cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu se soluţionează, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultându-se concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului. 19. Astfel, rezultă cu evidenţă că legiuitorul şi-a însuşit criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor legale în materie prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a Curţii Constituţionale, stabilind prin Legea nr. 75/2016 o procedură pentru situaţiile în care sunt formulate/invocate cereri ori excepţii, ce implică citarea părţilor şi participarea procurorului, cu posibilitatea prezentării de concluzii orale, în condiţii de contradictorialitate, şi o altă procedură, necontradictorie, în lipsa unor astfel de cereri sau excepţii care să fie puse în discuţia părţilor şi a procurorului, situaţie în care citarea părţilor este superfluă, putând fi generatoare doar de cheltuieli suplimentare şi întârzieri nejustificate în finalizarea procedurii de cameră preliminară. 20. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1.133D/2019, învederează că, în ceea ce priveşte temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, cei doi judecători din completul competent să judece contestaţia împotriva încheierii de cameră preliminară în primă instanţă au opinii divergente, după cum urmează: 21. Unul dintre cei doi judecători de cameră preliminară apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Susţine că dispoziţiile ce reglementează la momentul actual faza camerei preliminare, cu referire la soluţia legislativă cuprinsă în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, încalcă în continuare dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor, precum şi dreptul la apărare. 22. Arată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, considerându-se că prin desfăşurarea procedurii în camera preliminară, fără participarea procurorului şi a inculpatului, se încalcă dreptul la un proces echitabil în componenta referitoare la oralitatea şi contradictorialitatea procedurilor şi asigurarea egalităţii armelor. Prin Legea nr. 75/2016 au fost modificate dispoziţiile criticate, înlocuindu-se sintagma „fără participarea procurorului şi a inculpatului“, cu sintagma „fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului“, situaţia rămânând neschimbată, participarea părţilor în această etapă procesuală nefiind asigurată atât timp cât acestea nu au fost legal citate, citare care implică stabilirea unui termen de judecată, în şedinţa camerei de consiliu, termen care nu poate fi mai scurt de 20 de zile şi care trebuie să fie adus la cunoştinţa acestora în modalitatea amintită, respectiv prin citare. Pe de altă parte, finalizarea procedurii în camera preliminară fără citarea părţilor impietează şi asupra dreptului la apărare al acestora, mai ales în condiţiile în care asistenţa juridică este obligatorie, conform art. 90 din Codul de procedură penală, câtă vreme simpla desemnare a unui apărător din oficiu, fără participarea acestuia şi a părţii pe care o asistă/reprezintă, echivalează cu o apărare formală. 23. Celălalt judecător de cameră preliminară opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei, întrucât dispoziţia contestată nu contravine normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Susţine că prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a Curţii Constituţionale s-a constatat că procedura de cameră preliminară era neconstituţională prin prisma faptului că procurorul avea acces la cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu, pe când inculpatului nu i se comunicau nici excepţiile ridicate din oficiu de către instanţă, nici răspunsul parchetului la acestea. De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că cererile şi excepţiile formulate de către inculpat, excepţiile ridicate din oficiu şi răspunsul parchetului nu erau comunicate părţii civile sau părţii responsabile civilmente, nefiind cunoscute de acestea din urmă şi neputând fi combătute. S-a mai reţinut faptul că inculpatul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce era avansat în drept sau în fapt de către adversar şi la tot ceea ce era prezentat de acesta, fiind limitat doar la a depune cereri şi excepţii după consultarea rechizitoriului, iar în ceea ce priveşte partea civilă şi partea responsabilă civilmente acestea erau excluse ab initio din procedura de cameră preliminară şi în acest mod, legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea părţilor de a avea cunoştinţă şi de a dezbate excepţiile ridicate din oficiu şi susţinerile parchetului, plasându-le într-o situaţie dezavantajoasă faţă de procuror. Or, în condiţiile în care actuala soluţie legislativă prevede posibilitatea fiecărei părţi de a invoca cereri şi excepţii, iar în ipoteza în care se invocă vreo nelegalitate părţile sunt citate, potrivit art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, se respectă dreptul la un proces echitabil al părţilor. Dacă părţile ar dori să fie citate la termenul fixat pentru finalizarea procedurii de cameră preliminară au posibilitatea să formuleze cereri şi excepţii în ceea ce priveşte legalitatea urmăririi penale. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere, care a fost reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 521 din 6 iulie 2017, nr. 691 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 22 februarie 2018, şi nr. 803 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018, în sensul că dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Prevederile legale criticate nu încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate sunt de natură a asigura îndeplinirea condiţiilor procedurale necesare pentru soluţionarea litigiului dedus judecăţii. 26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi (3) şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.“ 29. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 referitor la statul român, art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 147 alin. (4) referitor la deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, precitată, Decizia nr. 691 din 7 noiembrie 2017, precitată, şi Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017, precitată. 31. Cu acele prilejuri, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată critica potrivit căreia dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt redactate cu încălcarea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, şi contravin dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie. 32. Curtea a reţinut că procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită - etapa măsurilor premergătoare (art. 344 din Codul de procedură penală), etapa soluţionării cererilor şi excepţiilor invocate („Procedura în camera preliminară“ - art. 345 din Codul de procedură penală) şi etapa soluţionării camerei preliminare („Soluţiile“ - art. 346 din Codul de procedură penală). Prin excepţie de la regula precitată, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerităţii procedurii în camera preliminară, ca, atunci când nu se invocă cereri sau excepţii de către inculpat (personal sau prin apărător) sau nu se invocă excepţii de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală, judecătorul să treacă direct la etapa soluţionării camerei preliminare şi să dispună, prin încheiere, începerea judecăţii, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului. Aceasta, întrucât părţile şi persoana vătămată nu au formulat nicio obiecţie (cerere/excepţie) cu privire la aspectele menţionate ce ar rezulta din actul de sesizare şi nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepţie, astfel încât să fie necesar a se dezbate în faţa judecătorului, în contradictoriu, pretenţii, apărări, susţineri. Curtea a reţinut însă că încheierea prin care se dispune începerea judecăţii va fi comunicată părţilor, persoanei vătămate şi procurorului în vederea formulării contestaţiei, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală (în acest sens fiind soluţia şi considerentele Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017), în vederea asigurării unui control de legalitate a acesteia. Aşadar, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală condiţionează atât prezenţa, în procedura de fond a camerei preliminare, în faţa judecătorului, a părţilor şi persoanei vătămate, cât şi participarea procurorului, de conduita procesuală manifestată în etapa măsurilor premergătoare de către inculpat, celelalte părţi şi persoana vătămată sau de judecătorul de cameră preliminară. 33. Curtea a observat că, potrivit art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. Totodată, alin. (3) al art. 344 din Codul de procedură penală stabileşte că, în cazurile prevăzute la art. 90 din cod, referitoare la asistenţa juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile. 34. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, drept urmare a comunicării actului de sesizare, aşadar având posibilitatea de a analiza acest act, şi, eventual, studiind dosarul de urmărire la arhiva instanţei, inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată pot verifica regularitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală. Toate acestea constituie premise ale conduitei procesuale pe care inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată o vor manifesta în etapa măsurilor premergătoare din cadrul procedurii de cameră preliminară şi în funcţie de care se va declanşa ori nu etapa soluţionării cererilor şi excepţiilor invocate, aşadar „procedura în camera preliminară“, reglementată de art. 345 din Codul de procedură penală, care la alin. (1) prevede că „La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului“. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părţi şi persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligenţă a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepţii ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituţionalitate a normei procesual penale criticate. 35. Curtea a reţinut că un element al principiului egalităţii armelor şi al dreptului la un proces echitabil îl reprezintă contradictorialitatea. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că egalitatea armelor este o trăsătură inerentă a unui proces echitabil, ce presupune ca fiecărei părţi să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă în raport cu adversarul său (Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95). Dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un caz penal, că atât procurorului, cât şi inculpatului trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea aduce observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la observaţiile depuse de către cealaltă parte în vederea influenţării deciziei instanţei (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Rowe şi Davis împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Legislaţia naţională poate îndeplini această exigenţă în diverse maniere, dar metoda adoptată de către aceasta trebuie să garanteze ca partea adversă să fie la curent cu depunerea observaţiilor şi să aibă posibilitatea veritabilă de a le comenta (Hotărârea din 28 august 1991, pronunţată în Cauza Brandstetter împotriva Austriei). 36. Astfel, Curtea a constatat că - în condiţiile în care părţilor şi persoanei vătămate li se comunică actul de sesizare a instanţei, acestea având posibilitatea reală de a formula cereri şi de a invoca excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, în măsura în care acestea sunt formulate, de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar, în cadrul unor dezbateri desfăşurate oral, în procedura de fond a camerei preliminare, în condiţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală - norma procesual penală criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Curtea nu a putut reţine vreo restrângere a exerciţiului dreptului la apărare prin prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate. Dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituţie, conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător. 37. De asemenea, Curtea a constatat că soluţionarea de către judecătorul de cameră preliminară a cererilor şi excepţiilor formulate ori a excepţiilor ridicate din oficiu, în camera de consiliu, în condiţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, ori dispunerea începerii judecăţii, în condiţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, de asemenea, în camera de consiliu, în situaţia în care nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi alin. (3) din acelaşi act normativ şi nici nu s-au ridicat din oficiu excepţii, este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora „Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“, şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, precitată, Curtea Constituţională a cenzurat absenţa contradictorialităţii şi oralităţii procedurii instituite în faţa judecătorului de cameră preliminară. Totodată, pronunţându-se cu privire la lipsa oralităţii şi contradictorialităţii în procedura reglementată în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, precitată, paragrafele 14-23, că aceste dispoziţii sunt constituţionale, în condiţiile în care legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părţi şi persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligenţă a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepţii ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituţionalitate a normei procesual penale criticate. 38. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, în Dosarul nr. 21/332/2018/a1 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară, de Alex Costinel Grecu în Dosarul nr. 17.637/231/2017/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Adrian Macarie în Dosarul nr. 2.592/40/2018/a1.1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară, Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
