Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, excepţie ridicată de Societatea MIFOR - S.R.L.-D. din judeţul Mureş în Dosarul nr. 9.725/320/2017/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.164D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Faptul că legea exclude avertismentul din rândul sancţiunilor aplicabile în domeniul contravenţiilor la regimul calităţii construcţiilor nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, fiind practic raportul dintre legea generală a contravenţiilor şi legea specială care sancţionează strict această contravenţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea civilă din 14 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.725/320/2017/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea MIFOR - S.R.L.-D. din judeţul Mureş cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat de către Inspectoratul de Stat în Construcţii - Inspectoratul Judeţean în Construcţii Mureş, prin care petenta a solicitat anularea acestuia şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia face referire la art. 5 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevede că sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi la art. 7 alin. (3) din acelaşi act normativ, dispoziţii care prevăd că avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune. În opinia autoarei excepţiei, din interpretarea acestor texte legale rezultă că doar judecătorul este cel care are competenţa de a stabili sau, după caz, verifica sancţiunea contravenţională aplicată, în funcţie de natura şi gravitatea faptei, pe bază de probe administrate în etapa cercetării judecătoreşti. Aşa fiind, soluţia legiuitorului ordinar de a impune judecătorului, prin lege organică, o anumită sancţiune contravenţională, indiferent dacă fapta sau făptuitorul prezintă sau nu pericol social ridicat, constituie o reglementare neconstituţională, întrucât legislativul se implică în puterea judecătorească, impunând judecătorului soluţia, indiferent de probaţiunea administrativă. De asemenea, apreciază că le sunt îngrădite accesul la instanţă şi dreptul la apărare justiţiabililor care, comiţând fapte contravenţionale sub imperiul Legii nr. 10/1995, nu au acces la justiţie sub aspectul înlocuirii sancţiunii contravenţionale cu una mai uşoară, respectiv cu avertismentul. 6. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate, sens în care arată că, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii la regimul calităţii lucrărilor de construcţii, de împrejurările specifice în care pot fi săvârşite, de modul şi mijloacele de săvârşire, precum şi de consecinţele posibile ale acestora, opţiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancţiunii avertismentului apare ca justificată prin prisma importanţei valorilor pe care le protejează, respectiv viaţa şi siguranţa persoanelor. Faptul că în domeniul contravenţiilor la regimul calităţii construcţiilor nu este aplicabilă sancţiunea avertismentului reprezintă o opţiune a legiuitorului care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran şi în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situaţii în parte. Constituie, astfel, atributul exclusiv al legiuitorului edictarea de reglementări cu privire la natura sancţiunilor şi asprimea acestora, în funcţie de gravitatea faptei şi de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârşirea acesteia. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 30 septembrie 2016, potrivit cărora „În condiţiile prezentei legi, nu se aplică sancţiunea contravenţională «avertisment»“. 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o reglementare similară celei criticate în speţă se regăseşte în cuprinsul art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia „În condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment“. 13. În acest context, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, spre exemplu fiind Decizia nr. 464 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014, Decizia nr. 70 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2015, Decizia nr. 383 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, sau Decizia nr. 330 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 27 octombrie 2023, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 14. Prin jurisprudenţa amintită (a se vedea Decizia nr. 330 din 30 mai 2023, precitată, paragrafele 15-17), Curtea a reţinut că nu este aplicabilă sancţiunea avertismentului în domeniul contravenţiilor la regimul edificării de construcţii, însă o atare reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran şi în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situaţii. Constituie, de asemenea, atributul său exclusiv edictarea de reglementări cu privire la natura sancţiunilor şi severitatea acestora, în funcţie de gravitatea faptei şi de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârşirea acesteia, iar verificarea oportunităţii adoptării unor astfel de reguli excedează competenţei Curţii Constituţionale. De altfel, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii la regimul executării lucrărilor de construcţii, de împrejurările specifice în care pot fi săvârşite, de modul şi mijloacele de săvârşire, precum şi de consecinţele posibile ale acestora, opţiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancţiunii avertismentului apare ca justificată prin importanţa valorilor pe care le protejează, respectiv viaţa şi siguranţa persoanelor. Cu alte cuvinte, legiuitorul a apreciat că, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii în această materie, aplicarea avertismentului nu poate fi suficientă pentru atingerea dublului scop, preventiv şi educativ, al sancţiunii (a se vedea Decizia nr. 383 din 8 iunie 2021, precitată, paragraful 27). 15. De asemenea, Curtea a observat că, în ceea ce priveşte încălcarea art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii la regimul executării lucrărilor de construcţii şi de consecinţele posibile ale acestora, opţiunea legiuitorului este justificată prin importanţa valorilor pe care le protejează, respectiv viaţa şi siguranţa persoanelor. În acest context, instanţa judecătorească are posibilitatea să individualizeze sancţiunea, aplicând textele de lege care reglementează fapta contravenţională şi sancţiunea aferentă, apreciind asupra pericolului social concret prin raportare la persoana contravenientului şi conduita acestuia. Garantarea accesului la justiţie al contravenientului, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare nu are legătură cu opţiunea legiuitorului de a exclude aplicarea sancţiunii avertismentului în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de construcţii. Acestea sunt drepturi procedurale asigurate prin posibilitatea contestării procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei şi a căii de atac împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă potrivit art. 31 alin. (1) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. 16. Referitor la alegaţia autoarei excepţiei în sensul că, potrivit art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune, astfel încât doar judecătorul are competenţa de a stabili sau, după caz, verifica sancţiunea contravenţională aplicată, în funcţie de natura şi gravitatea faptei, pe bază de probe administrate în etapa cercetării judecătoreşti, prin Decizia nr. 70 din 26 februarie 2015, precitată, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte reglementarea contravenţiilor la regimul executării lucrărilor de construcţii, Legea nr. 50/1991 (ca şi Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, în speţă,) reprezintă o lege specială în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care reprezintă legea generală. Această concluzie rezultă cu evidenţă din prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 12 aprilie 2010, potrivit cărora caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie. Ca atare, principiul enunţat creează premisele instituirii, printr-o lege specială, a unui regim juridic diferit faţă de cel comun. Prin urmare, nu poate fi primită susţinerea autoarei excepţiei, potrivit căreia opţiunea legiuitorului de a impune judecătorului, prin lege organică, o anumită sancţiune contravenţională, excluzând, de plano, sancţiunea avertismentului, indiferent dacă fapta sau făptuitorul prezintă sau nu pericol social ridicat, constituie o reglementare neconstituţională. 17. Cele reţinute în jurisprudenţa mai sus citată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi care să determine reconsiderarea acesteia. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea MIFOR - S.R.L.-D. din judeţul Mureş în Dosarul nr. 9.725/320/2017/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
