Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.238/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.631D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.902D/2020, nr. 1.904D/2020, nr. 2.057D/2020, nr. 2.396D/2020, nr. 161D/2021, nr. 389D/2021, nr. 393D/2021, nr. 415D/2021, nr. 439D/2021, nr. 625D/2021, nr. 687D/2021, nr. 962D/2021, nr. 1.032D/2021, nr. 1.145D/2021, nr. 1.309D/2021, nr. 1.413D/2021, nr. 1.454D/2021, nr. 1.605D/2021, nr. 1.609D/2021, nr. 1.632D/2021, nr. 1.634D/2021, nr. 1.645D/2021, nr. 1.687D/2021, nr. 1.785D/2021, nr. 1.821D/2021, nr. 2.092D/2021, nr. 2.098D/2021, nr. 2.257D/2021, nr. 2.331D/2021, nr. 2.464D/2021, nr. 2.584D/2021, nr. 2.745D/2021 şi nr. 3.068D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr. 77/2016 şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 7.196/320/2020/a1, nr. 8.036/320/2020/a1 şi nr. 14.133/320/2020/a1 ale Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.862/289/2020 şi nr. 2.005/289/2020 ale Judecătoriei Reghin, în Dosarul nr. 1.743/308/2020 al Judecătoriei Sighişoara - Secţia civilă, în Dosarul nr. 12.229/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.590/176/2020 al Judecătoriei Alba Iulia, în dosarele nr. 18.515/301/2020, nr. 22.529/301/2020 şi nr. 29.149/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 12.452/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, în dosarele nr. 17.143/245/2020, nr. 18.251/245/2020, nr. 15.942/245/2020 şi nr. 33.806/245/2020 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 9.175/200/2020 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, în dosarele nr. 13.048/197/2020 şi nr. 267/197/2021 ale Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, în dosarele nr. 8.600/1.748/2020 şi nr. 9.265/1.748/2020 ale Judecătoriei Cornetu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 17.789/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.860/287/2020 al Judecătoriei Râmnicu Sărat, în Dosarul nr. 27.387/212/2020 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 27.230/4/2020 şi nr. 25.956/4/2020 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 17.768/281/2019 şi nr. 19.861/281/2020 ale Judecătoriei Ploieşti, în Dosarul nr. 15.740/94/2020 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 11.860/196/2020 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 14.110/180/2020 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 16.354/215/2020 al Judecătoriei Craiova - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 4.516/328/2020 al Judecătoriei Turda. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.902D/2020, nr. 1.904D/2020, nr. 2.057D/2020, nr. 2.396D/2020, nr. 161D/2021, nr. 389D/2021, nr. 393D/2021, nr. 415D/2021, nr. 439D/2021, nr. 625D/2021, nr. 687D/2021, nr. 962D/2021, nr. 1.032D/2021, nr. 1.145D/2021, nr. 1.309D/2021, nr. 1.413D/2021, nr. 1.454D/2021, nr. 1.605D/2021, nr. 1.609D/2021, nr. 1.632D/2021, nr. 1.634D/2021, nr. 1.645D/2021, nr. 1.687D/2021, nr. 1.785D/2021, nr. 1.821D/2021, nr. 2.092D/2021, nr. 2.098D/2021, nr. 2.257D/2021, nr. 2.331D/2021, nr. 2.464D/2021, nr. 2.584D/2021, nr. 2.745D/2021 şi nr. 3.068D/2021 la Dosarul nr. 1.631D/2020. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.902D/2020, nr. 1.904D/2020, nr. 2.057D/2020, nr. 2.396D/2020, nr. 161D/2021, nr. 389D/2021, nr. 393D/2021, nr. 415D/2021, nr. 439D/2021, nr. 625D/2021, nr. 687D/2021, nr. 962D/2021, nr. 1.032D/2021, nr. 1.145D/2021, nr. 1.309D/2021, nr. 1.413D/2021, nr. 1.454D/2021, nr. 1.605D/2021, nr. 1.609D/2021, nr. 1.632D/2021, nr. 1.634D/2021, nr. 1.645D/2021, nr. 1.687D/2021, nr. 1.785D/2021, nr. 1.821D/2021, nr. 2.092D/2021, nr. 2.098D/2021, nr. 2.257D/2021, nr. 2.331D/2021, nr. 2.464D/2021, nr. 2.584D/2021, nr. 2.745D/2021 şi nr. 3.068D/2021 la Dosarul nr. 1.631D/2020 care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, menţionându-se, în acest sens, Deciziile nr. 431 şi nr. 432 din 17 iunie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 23 septembrie 2020, încheierile civile din 17 noiembrie 2020 şi 22 decembrie 2020 şi Încheierea din 27 mai 2021, pronunţate în dosarele nr. 9.238/320/2020/a1, nr. 7.196/320/2020/a1, nr. 8.036/320/2020/a1 şi nr. 14.133/320/ 2020/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în integralitatea sa, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosare având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 1.631D/2020, nr. 2.396D/2020, nr. 161D/2021 şi nr. 2.092D/2021). 9. Prin încheierile din 21 octombrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 1.862/289/2020 şi nr. 2.005/289/2020, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosare având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 1.902D/2020 şi nr. 1.904D/2020). 10. Prin Încheierea din 21 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.743/308/2020, Judecătoria Sighişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.057D/2020). 11. Prin Încheierea din 29 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 12.229/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 389D/2021). 12. Prin Încheierea din 21 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.590/176/2020, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 393D/2021). 13. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 18.515/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2, 3 şi 5 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020 în ansamblul său, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 415D/2021). 14. Prin încheierile din 4 februarie 2021 şi 1 aprilie 2021, pronunţate în dosarele nr. 22.529/301/2020 şi nr. 29.149/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosare având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 625D/2021 şi nr. 1.309D/2021). 15. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 12.452/211/2020, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 439D/2021). 16. Prin încheierile din 17 februarie 2021 şi 17 martie 2021, pronunţate în dosarele nr. 17.143/245/2020 şi nr. 18.251/245/2020, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016] şi pct. 8 [cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016] din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020, în ansamblul ei, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosare având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 687D/2021 şi nr. 1.145D/2021). 17. Prin Încheierea din 16 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 15.942/245/2020, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.584D/2021). 18. Prin Încheierea din 29 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 33.806/245/2020, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum şi ale articolului unic pct. 2, 3 şi 5 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.745D/2021). 19. Prin Încheierea din 25 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.175/200/2020, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 962D/2021). 20. Prin Încheierea din 18 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 13.048/197/2020, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020 în ansamblul său, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.032D/2021). 21. Prin Încheierea din 7 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 267/197/2021, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 1 [cu referire la art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 77/2016], pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1) lit. a) şi b), art. 1^2 şi art. 1^3 din Legea nr. 77/2016], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016], pct. 4 [cu referire la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016], pct. 5 [cu referire la art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016], pct. 6 [cu referire la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 şi pct. 7 [cu referire la art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016] din Legea nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.257D/2021). 22. Prin încheierile din 30 martie 2021 şi 14 mai 2021, pronunţate în dosarele nr. 8.600/1.748/2020 şi nr. 9.265/1.748/2020, Judecătoria Cornetu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum şi, în particular, a dispoziţiilor articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016] şi pct. 5 [cu referire la art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016] din Legea nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosare având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 1.413D/2021 şi nr. 1.821D/2021). 23. Prin Încheierea din 16 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 17.789/302/2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016] şi pct. 5 [cu referire la art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016] din Legea nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.454D/2021). 24. Prin Încheierea din 25 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.860/287/2020, Judecătoria Râmnicu Sărat a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.605D/2021). 25. Prin Sentinţa civilă nr. 5.041 din 9 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 27.387/212/2020, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.609D/2021). 26. Prin Sentinţa civilă nr. 3.657 din 19 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 27.230/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic al Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.632D/2021). 27. Prin Sentinţa civilă nr. 3.656 din 19 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 25.956/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 1 - 7 ale articolului unic al Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.634D/2021). 28. Prin încheierile din 11 februarie 2021 şi 9 iunie 2021, pronunţate în dosarele nr. 17.768/281/2019 şi nr. 19.861/281/2020, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosare având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 1.645D/2021 şi nr. 2.098D/2021). 29. Prin Încheierea din 30 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 15.740/94/2020, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.687D/2021). 30. Prin Încheierea din 12 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.860/196/2020, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.785D/2021). 31. Prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 14.110/180/2020, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.331D/2021). 32. Prin Încheierea din 25 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 16.354/215/2020, Judecătoria Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic pct. 2, 3, 5 şi 8 din Legea nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.464D/2021). 33. Prin Încheierea din 27 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.516/328/2020, Judecătoria Turda a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 3.068D/2021). 34. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că Legea nr. 52/2020 este antinomică ordinii juridice interne, dar şi dreptului Uniunii Europene, astfel cum a fost acesta interpretat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. De asemenea, se arată că Legea nr. 52/2020 încalcă principiul supremaţiei Constituţiei, reglementarea contravenind flagrant dezlegărilor obligatorii ale Curţii Constituţionale date în deciziile anterior pronunţate în materia dării în plată. 35. Legea nr. 52/2020 încalcă cerinţele liberului acces la justiţie şi ale procesului echitabil, prezumând ca fiind absolut intervenită impreviziunea independent de situaţia concretă a executării contractului în discuţie, suprimând aşadar controlul judecătoresc asupra aplicării unei instituţii eminamente judiciare. Prin consacrarea dreptului discreţionar al debitorului de a modifica întinderea obligaţiilor asumate prin contracte deja executate, precum şi modalitatea concretă de executare a acestora, Legea nr. 52/2020 încalcă dreptul de proprietate al creditorilor, dreptul la profit şi dreptul la menţinerea status-quo-ului contractual al creditorilor. 36. Legea nr. 52/2020 nu instituie reguli necesare, nu a fost însoţită de studii de impact şi prin măsurile sale neproporţionale nu corespunde politicilor publice ale Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor şi încalcă drepturile creditorilor protejate convenţional şi constituţional. Autoritatea legislativă a transformat regulile de elaborare a actelor normative în norme inutile şi abstracte ce pot fi încălcate ori de câte ori există voinţa politică de a le încălca. Aceste încălcări nu pot rămâne nesancţionate. 37. Pct. 2 din Legea nr. 52/2020 cu referire la art. 4 alin. (1^1) şi (1^3) din Legea nr. 77/2016 şi pct. 3 din Legea nr. 52/2020 cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 încalcă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la prezumţiile absolute, ceea ce se traduce în nerespectarea art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dispoziţiilor art. 124 din Constituţie. 38. Pct. 8 din Legea nr. 52/2020 cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie privind supremaţia Constituţiei, ca urmare a nerespectării exigenţelor constituţionale referitoare la relaţia dintre dreptul de proprietate şi impreviziune, astfel cum a fost aceasta stabilită prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi nr. 731 din 6 noiembrie 2019, precum şi art. 1 alin. (5) din Constituţie privind securitatea juridică. 39. Pct. 3 din Legea nr. 52/2020 cu referire la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii şi cea privind principiul securităţii juridice. 40. Pct. 5 din Legea nr. 52/2020 cu referire la art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii şi cea privind principiul securităţii juridice. 41. De asemenea, autoarea excepţiei mai menţionează că Legea nr. 52/2020 încalcă drepturile şi libertăţile protejate constituţional cum ar fi libertatea economică şi dreptul de proprietate. Împreună cu proprietatea privată, libertatea economică, iniţiativa economică privată reprezintă fundamentul economiei de piaţă, al creşterii economice şi al prosperităţii sociale (art. 45 din Constituţie). 42. Modificarea/Reaşezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea preţului agreat de părţi nu poate avea loc printr-o ingerinţă a legiuitorului în economia contractului. Astfel de modificări pot avea loc doar în ipotezele excepţionale de rupere a echilibrului contractual şi doar după verificarea prealabilă de către judecător, de la caz la caz, a nevoii de schimbare a câmpului de riscuri acceptate. Această nevoie se determină în raport cu fiecare contract în parte, prin cercetarea judecătorească atât a riscurilor acceptate în mod real de către părţi, cât şi a celor reputate ca fiind acceptate; pentru identificarea acestora din urmă judecătorul trebuie să verifice, în fiecare ipoteză de lucru, îndeplinirea de către profesionist a obligaţiei de informare a consumatorului. 43. Legea nr. 52/2020 încalcă exigenţele privind siguranţa circuitului civil şi previzibilitatea legii prin aceea că stabileşte o procedură antinomică Codului civil. Legea nr. 52/2020 contravine caracterului excepţional al legislaţiei consumeriste: normele analizate nu permit judecătorului verificarea întrunirii condiţiilor pentru garantarea protecţiei de timp excepţional al consumatorilor. 44. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.631D/2020 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar în dosarele nr. 2.396D/2020, nr. 161D/2021 şi nr. 2.092D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 45. Judecătoria Reghin apreciază în dosarele nr. 1.902D/2020 şi nr. 1.904D/2020 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 46. Judecătoria Sighişoara - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 2.057D/2020 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 47. Judecătoria Alba Iulia - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 393D/2020 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte. 48. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 389D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 49. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 415D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar în dosarele nr. 625D/2021 şi nr. 1.309D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte. 50. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 439D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte. 51. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază în dosarele nr. 687D/2021 şi nr. 1.145D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar în dosarele nr. 2.584D/2021 şi nr. 2.745D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 52. Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 962D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 53. Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază în dosarele nr. 1.032D/2021 şi nr. 2.257D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte. 54. Judecătoria Cornetu apreciază în Dosarul nr. 1.413D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar în Dosarul nr. 1.821D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 55. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază în Dosarul nr. 1.454D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 56. Judecătoria Râmnicu Sărat apreciază în Dosarul nr. 1.605D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 57. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.609D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 58. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază în dosarele nr. 1.632D/2021 şi nr. 1.634D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte. 59. Judecătoria Ploieşti apreciază în Dosarul nr. 2.098D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar în Dosarul nr. 1.645D/2021, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 60. Judecătoria Buftea - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.687D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte. 61. Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.785D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 62. Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 2.331D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 63. Judecătoria Craiova - Secţia I civilă apreciază în Dosarul nr. 2.464D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 64. Judecătoria Turda - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 3.068D/2021 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 65. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 66. Guvernul a comunicat punctul său de vedere în dosarele nr. 2.057D/2020 (având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său) şi nr. 415D/2021 (având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2, 3 şi 5 din Legea nr. 52/2020, precum şi a Legii nr. 52/2020 în ansamblul său) apreciind că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin prisma încălcării art. 1 alin. (5) şi a art. 147 alin. (4) din Constituţie, conducând la neconstituţionalitatea legii, în ansamblul său, pentru lipsa avizului Băncii Naţionale a României, respectiv la neconstituţionalitatea soluţiilor normative cuprinse la articolul unic pct. 2, cu referire la art. 4 alin. (1^1) lit. b) şi pct. 8 cu referire la art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 52/2020. De asemenea, a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin prisma încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 15 alin. (2), ale art. 51, ale art. 16, ale art. 21 alin. (3), ale art. 44, 45, 53, 126, 135, 136 alin. (5) şi ale art. 148 şi inadmisibilă faţă de criticile de neconstituţionalitate, prin prisma încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 11, ale art. 20 alin. (2), ale art. 57 şi ale art. 124. 67. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 68. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 69. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, în ansamblul său, respectiv dispoziţiile articolului unic pct. 1 - 8 din Legea nr. 52/2020. Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, dar şi voinţa reală a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012; Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017), Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) şi ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, precum şi Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă. Textele legale criticate în mod punctual au următorul cuprins: - Art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016: "(1^1) Reprezintă impreviziune: a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se vor avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit; b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.(1^2) În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menţinerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (1^1) lit. a) şi b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.(1^3) Prezumţiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestaţie, conform art. 7, are obligaţia de a dovedi omisiunea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d). [...](3) Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condiţiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).(4) Echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale." – Art. 5 alin. (3) şi (3^1) din Legea nr. 77/2016: "(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere şi nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunţarea la notificarea de dare în plată şi părţile vor fi repuse de drept în situaţia anterioară.(3^1) Pe perioada notificării, precum şi pe perioada soluţionării cererilor prevăzute la art. 7 şi 8, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanţi sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art. 5 alin. (1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din iniţiativa creditorului sau a unei autorităţi centrale sau locale. Dispoziţiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător şi persoanelor şi procedurilor la care se referă art. 6 şi, respectiv, art. 8 alin. (5).;" – Art. 7 alin. (4) şi (5^1) din Legea nr. 77/2016: "(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat. [...](5^1) În cazul admiterii contestaţiei creditorului prin hotărâre definitivă, penalităţile şi orice daune-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării prevăzute la art. 5 şi 6 vor putea fi pretinse doar dacă creditorul contestator probează că debitorul a fost de rea-credinţă la depunerea notificării." – Art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016: „(5) [...] Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria iniţială şi pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispoziţiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.“ 70. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale reglementate de art. 1 alin. (3) - (5) privind principiul statului de drept, al separaţiei puterilor în stat, al legalităţii, al calităţii legii şi al securităţii juridice, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei, art. 135 - Economia, art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi de art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. 71. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) şi ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016, precum şi asupra Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 21 septembrie 2021. 72. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci formulate, Curtea a reţinut că acestea vizează în mod principal, problema reglementării unor prezumţii absolute de impreviziune. Pentru a determina dacă ele se plasează în sfera riscului supraadăugat al contractului de credit, trebuie să se aibă în vedere criteriile consistenţei valorice şi persistenţei temporale a fluctuaţiei în sensul Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020. Pe baza acestor criterii, legea analizată a fixat (i) consistenţa valorică a diferenţei de curs valutar dintre valoarea monedei naţionale şi valoarea celei străine la un procent de 52,6% raportată la data contractării creditului şi (ii) persistenţa temporală circumscrisă la o perioadă de 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată, perioadă în care diferenţa de curs valutar antereferită trebuie să se menţină. 73. Cu privire la consistenţa valorică a diferenţei de curs valutar, s-a reţinut că art. 4 alin. (1^1) lit. a) din Legea nr. 77/2016 reglementează o prezumţie de impreviziune care valorifică o creştere a cursului valutar de peste 50%, ceea ce reprezintă o abatere de la obişnuitul unor fluctuaţii valutare. Curtea a subliniat că încheierea contractelor de credit în monedă străină implică un risc valutar, risc care nu se poate transforma de plano într-o cauză de încetare a utilităţii sociale a contractului de credit. Prin urmare, riscul valutar nu are valenţe subiective, ci obiective, astfel că impreviziunea întemeiată pe acesta nu ţine seama de tipul sau durata contractului de credit sau de percepţia ulterioară sau în timp a debitorului/creditorului. Ceea ce contează este ca legea să prezume că un risc valutar de o anumită consistenţă nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionări de către niciuna dintre părţile contractului, trecând dincolo de puterea de prevedere a acestora. Faptul că legiuitorul nu a reglementat în mod distinct diferenţele de risc valutar care se constituie în cazuri de impreviziune în funcţie de durata contractului de credit demonstrează că toate situaţiile trebuie tratate cu aceeaşi unitate de măsură, evitându-se astfel eventuale situaţii de inegalitate între debitori/creditori, după caz. Mai mult, pentru a preveni astfel de situaţii, creditorii (profesionişti) trebuie să fie diligenţi şi să stabilească în contractele de credit clauze prin care să evite intervenirea unui astfel de caz de impreviziune. Nu este rolul Curţii Constituţionale să clasifice contractele de credit în contracte pe durată scurtă, medie sau lungă, în funcţie de care să stabilească un anumit regim juridic sub aspectul reţinerii impreviziunii şi astfel să impună ea însăşi anumite praguri pentru consistenţa valorică a diferenţei de curs valutar. 74. Cu privire la consistenţa temporală a diferenţei de curs valutar, Curtea a reţinut că menţinerea pe o durată de 6 luni a diferenţei de 52,6% dintre cursul actual şi cel existent la data încheierii contractului de credit relevă un caracter constant, continuu, ireversibil al fluctuaţiei, care nu este una temporară/circumstanţială/particulară. Nu este rolul Curţii să stabilească dacă această perioadă trebuia să fie mai mare, ci doar să se asigure că este o perioadă raţională şi care previne arbitrarul. 75. O altă chestiune invocată sub aspectul cerinţelor de calitate a legii a fost aceea de stabilire a procentului care se subsumează riscului inerent şi a celui care intră în registrul riscului supraadăugat. Această critică nu ţine seama de conţinutul normativ al textului analizat, care nu cuprinde vreo referire la un anumit procent care ar ţine de riscul inerent, ci stabileşte pur şi simplu că, dacă se atinge o asemenea diferenţă valorică între cursul monedei străine de la momentul contractării creditului şi cel de la momentul invocării impreviziunii, intervenirea impreviziunii este prezumată, iar debitorul are opţiunea de a da în plată imobilul ipotecat. 76. Criticile vizând situaţia creditelor reeşalonate/restructurate aduc în discuţie o problemă de aplicare a legii. În cazul contractului prin care se modifică contractul iniţial în sensul prelungirii termenului de plată (reeşalonarea), cauza de impreviziune se raportează tot la data încheierii contractului de credit iniţial, capitalul nefiind afectat, ci doar plata acestuia urmând a se realiza într-un interval temporal mai extins. În cazul creditelor deja restructurate, este o problemă distinctă în sensul că, (i) dacă principalul sumei de plată (capitalul) a format obiectul unei negocieri între părţi, diminuându-se, invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată şi (ii) a fost stinsă obligaţia iniţială prin încheierea în mod subsecvent a unui nou contract între debitor şi creditor, ipoteză în care invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată. Redimensionarea capitalului constituie o modificare esenţială a contractului iniţial încheiat, astfel că modificările contractuale care afectează capitalul produc efecte şi în privinţa datei la care se raportează această cauză de impreviziune, data încheierii contractului de credit fiind data încheierii actului care „restructurează“ capitalul. 77. Raportat la criticile de neconstituţionalitate referitoare la faptul că instanţele naţionale s-au pronunţat deseori cu privire la imposibilitatea calificării fluctuaţiilor valutare drept caz de impreviziune, iar aceste constatări se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea a observat că, potrivit noului cadru normativ, fluctuaţiile valutare de peste 52,6% reprezintă impreviziune, astfel că instanţele judecătoreşti nu mai au competenţa de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuaţia valutară poate fi calificată drept impreviziune. Întrucât legea a reglementat, printr-o definiţie legală, o prezumţie absolută de impreviziune, instanţa judecătorească trebuie să o aplice în consecinţă. Totodată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti se raportează la norma aflată în vigoare, pe baza căreia a fost pronunţată, şi nu împiedică modificarea acesteia. De altfel, în sistemul constituţional românesc, hotărârea judecătorească pronunţată de instanţele judecătoreşti ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului. Prin urmare, noua reglementare nu încalcă exigenţele de calitate a legii, din moment ce este comprehensibil faptul că se aplică şi acelor contracte de credit în raport cu care, anterior intrării în vigoare a noii legi, instanţele judecătoreşti au considerat ca fiind întrunite condiţiile impreviziunii sub imperiul vechii reglementări. 78. Prin urmare, Curtea a constatat că art. 4 alin. (1^1) lit. a), alin. (1^2) şi (1^3) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 79. A doua prezumţie reglementată valorifică creşterea obligaţiei lunare de plată de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Întrucât obligaţia lunară de plată (rata lunară) constă din capital plus dobândă, rezultă că o creştere cu 50% a ratei lunare trebuie să fie determinată de creşterea dobânzii cu cel puţin acelaşi cuantum procentual. Această prezumţie valorifică în latura sa de consistenţă valorică două aspecte: ponderea dobânzii în cadrul obligaţiei lunare de plată şi, corelativ cu aceasta, creşterea cu minimum 50% a dobânzii, care duce la majorarea cu cel puţin 50% a ratei lunare. Aceasta este condiţia de consistenţă valorică, în timp ce criteriul persistenţei temporale este menţinerea pe o durată de 6 luni consecutive a acestei situaţii. Raportarea se face la rata precedentă perioadei de 6 luni consecutive în care trebuie să se menţină această creştere. Nu este rolul Curţii să stabilească dacă această fluctuaţie a valorii obligaţiei lunare de plată determinată de creşterea dobânzii trebuia să fie de 50%-100%, ci doar să se asigure că este o fluctuaţie raţională luată în calcul şi care previne arbitrarul. Or, cele de mai sus indică o abatere de la riscul inerent contractului de credit. Prin urmare, art. 4 alin. (1^1) lit. b), alin. (1^2) şi (1^3) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 80. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea a arătat că, de principiu, o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016 poate parcurge 4 faze (2 extrajudiciare şi 2 judiciare), iar în cadrul acestei proceduri se interpune art. 4 alin. (4) din lege, care stabileşte că „Echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale“. Curtea a reţinut că întreaga procedură reglementată de Legea nr. 77/2016 include ideea de adaptare a contractului, astfel că fiecare fază a acestei proceduri implică aplicarea cu prioritate a soluţiei de adaptare a contractului în raport cu cea de încetare a acestuia. Astfel, în cele două faze extrajudiciare, cele două părţi pot negocia atât adaptarea, cât şi încetarea contractului de credit, iar, dacă se ajunge la un acord în acest sens, fără intervenţia instanţei, fie creditorul nu mai formulează contestaţie, fie debitorul nu mai formulează acţiunea în stingerea creanţei, după caz. Optându-se pentru soluţia adaptării contractului se ajunge la evitarea încetării contractului de credit prin darea în plată a bunului imobil ipotecat, ceea ce reprezintă o aplicare fidelă a art. 4 alin. (4) teza întâi din lege. Prin urmare, dacă art. 4 alin. (4) teza întâi din lege este o reglementare de principiu care priveşte relaţia dintre debitor şi creditor, atrăgându-le atenţia asupra necesităţii menţinerii utilităţii sociale a contractului de credit, teza a doua aduce în discuţie obligaţia instanţei judecătoreşti de a aplica - în mod prioritar - soluţia adaptării contractului. 81. Curtea a stabilit că atât debitorul, pe cale reconvenţională în cadrul contestaţiei, cât şi creditorul, în cadrul acţiunii în stingerea creanţei, pot formula cereri de adaptare a contractului de credit. Posibilitatea formulării unor astfel de cereri reconvenţionale trebuie recunoscută în fiecare fază procesuală în parte întrucât, pe de o parte, evită multiplicarea corespunzătoare a cererilor formulate de debitor şi creditor, astfel că partea nu mai trebuie să formuleze o nouă cerere de adaptare a contractului prin mijlocirea dreptului comun, iar, pe de altă parte, asigură egalitatea juridică între cele două părţi. Prin urmare, ca o exigenţă a dreptului la un proces echitabil, prin aplicarea art. 4 alin. (4) din lege, cererea de adaptare a contractului poate fi formulată atât în contestaţie, cât şi în acţiunea în stingerea obligaţiei. 82. În ipoteza intervenirii acordului părţilor pentru adaptarea contractului în cursul fazelor judiciare, instanţa judecătorească va dispune adaptarea acestuia. În schimb, în măsura în care nu se ajunge la un asemenea acord, va evalua dacă în cauză există o imposibilitate vădită a continuării contractului, încetarea acestuia dispunându-se doar în această situaţie. Stingerea obligaţiilor izvorâte din contractul de credit ipotecar şi transmiterea dreptului de proprietate către creditor echivalează cu încetarea contractului, însă art. 4 alin. (4) din lege stabileşte că aceasta reprezintă o ultimă soluţie aplicabilă în situaţia constatării impreviziunii, astfel că părţile trebuie să depună toate diligenţele pentru menţinerea utilităţii sociale a contractului, iar instanţa judecătorească trebuie să urmărească, în mod firesc, continuarea contractului. De aceea, ca regulă, instanţa trebuie să dispună adaptarea contractului de credit, cu excepţia situaţiei în care este demonstrată existenţa unei imposibilităţi vădite de continuare a acestuia. Această imposibilitate nu se analizează prin raportare la situaţia patrimonială a debitorului, pentru că nu există nicio relaţie între impreviziunea în contracte şi situaţia financiară a debitorului, impreviziunea exprimând o tensiune intracontractuală, şi nu una personală, ce transcende cadrului strict contractual. Prin urmare, sintagma „imposibilitate vădită a continuării contractului de credit“ se raportează întotdeauna la drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de credit, instanţa judecătorească neputând realiza un inventar al situaţiei patrimoniale a debitorului pentru a decide adaptarea sau încetarea contractului. 83. În deciziile sale cu privire la Legea nr. 77/2016, Curtea a trebuit ea însăşi să delimiteze impreviziunea de situaţia patrimonială actuală a debitorului (spre exemplu, Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018), tocmai pentru că, în mod greşit, instanţele judecătoreşti analizau şi administrau un probatoriu pentru a determina situaţia materială a debitorului în vederea stabilirii unei afectări a echilibrului contractual, considerând că în acest mod se evaluează starea de impreviziune a contractului de credit. Or, echilibrul contractual în ipoteza contractului de credit nu se determină prin raportare la întregul patrimoniu al debitorului sau la posibilităţile sale financiare de rambursare a împrumutului, ci prin raportare strictă la conţinutul clauzelor contractuale. Astfel, materializarea riscului supraadăugat are un efect direct asupra acestor clauze şi, în consecinţă, generează în mod automat dezechilibrul contractual (Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, paragraful 51). Prin urmare, odată constatată impreviziunea potrivit conţinutului matematic al art. 4 alin. (1^1)-(3) din Legea nr. 77/2016, instanţa judecătorească poate dispune adaptarea contractului de credit. În măsura în care executarea contractului este excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor derivând din chiar prevederile sale, acesta îşi pierde utilitatea socială, fiind, aşadar, imposibilă/iraţională continuarea sa; în acest caz, instanţa va dispune stingerea obligaţiilor izvorâte din contractul de credit ipotecar şi transmiterea dreptului de proprietate către creditor. 84. Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă cerinţele de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât stabileşte în mod clar că soluţia adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar, pentru a dispune una dintre cele două soluţii, oferă instanţei judecătoreşti un criteriu raţional, şi anume aprecierea posibilităţii continuării executării contractului de credit prin raportare strict la prestaţiile la care părţile s-au obligat. Totodată, textul criticat nu încalcă art. 21 alin. (3) din Constituţie pentru că atât debitorul, cât şi creditorul în faze procesuale distincte pot formula cereri de adaptare a contractului. Prin urmare, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. 85. Cu privire la criticile aduse art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa în materie, potrivit căreia suspendarea de drept operată prin textele de lege criticate este proporţională cu scopul legitim urmărit. Cu privire la art. 7 alin. (4) teza a doua din lege, Curtea a constatat că acest text este unul precizator, fără ca ipoteza sa normativă să dubleze art. 7 alin. (4) teza întâi din lege. Astfel, suspendarea executării silite, inclusiv a popririi, era deja prevăzută chiar de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, în forma sa iniţială. Prin urmare, art. 7 alin. (4) teza a doua din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii. În aceste condiţii, art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016 nu este decât o consecinţă firească a art. 5 alin. (3), a art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (3) din lege, faptul depunerii notificării şi al desfăşurării procedurilor judiciare consecutive acesteia neputând antrena înscrierea debitorului în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanţi sau rău-platnici. Curtea a subliniat că textul criticat este unul de strictă interpretare, care se referă la datoria/penalităţile rezultate din contractul de credit supus notificării, şi nu din alte acte/fapte juridice ale debitorului străine acestui contract. Având în vedere cele expuse, art. 5 alin. (3) şi (3^1) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 86. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea a observat că acest text a fost introdus prin Legea nr. 52/2020 şi a format obiectul controlului a priori de constituţionalitate prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, paragrafele 114-116, fiind constatat neconstituţional, însă legiuitorul l-a pus de acord în exigenţele stabilite prin decizia antereferită a Curţii Constituţionale. Redactarea actuală diferă în mod esenţial de cea constatată ca fiind neconstituţională, dispoziţia legală criticată fiind pusă în acord cu decizia Curţii Constituţionale. Noua reglementare se circumscrie ipotezei admiterii contestaţiei şi se referă exclusiv la penalităţile şi daunele-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării, nu şi la rata plătită de debitor. Astfel, dacă se probează că debitorul a fost de rea-credinţă, acesta datorează, în ipoteza admiterii contestaţiei, pe lângă rată (capital şi dobândă), penalităţi şi daune-interese; în schimb, dacă a fost de bună-credinţă, va datora doar rata (capital şi dobândă). Având în vedere cele expuse, art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 44 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 87. Cu privire la art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea Constituţională a statuat că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică îndeplinirea unor condiţii cumulative: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare, de către legea naţională, a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză, demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz. Prin prisma condiţiilor cumulative enunţate, rămâne la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea, în cadrul controlului de constituţionalitate, a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau formularea de către ea însăşi a unor întrebări preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţională naţională şi cea europeană, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe. În cauză, ţinând cont că impreviziunea este o instituţie esenţialmente de drept civil, dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 88. Referitor la studiile de impact, prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 245, Curtea a statuat că art. 30 din Legea nr. 24/2000 nu are valoare constituţională şi nu poate constitui normă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. 89. În aceste condiţii, pentru toate considerentele de mai sus, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. 90. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa mai sus invocată, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 91. De asemenea, Curtea mai reţine că art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, precitată, motivat de faptul că nu respectă deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale (Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, şi Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, precitată), fiind astfel contrare art. 147 alin. (4) din Constituţie prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 44 din Constituţie. 92. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea a reţinut că prezumţia legală absolută instituită vizează debitorul împotriva căruia s-a derulat şi s-a finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea imobilului cu destinaţie de locuinţă, şi împotriva căruia se continuă executarea, având ca debit un rest neacoperit ca urmare a vânzării realizate. O asemenea măsură reprezintă o ingerinţă a statului în dreptul de proprietate privată al creditorului, iar limitarea creanţei antereferite numai la valoarea bunului ipotecat, pe motiv că acesta a fost executat silit, aspect căruia i se dă eficienţa unei situaţii de impreviziune, fără ca aceasta să fie una reală şi efectivă, nu relevă existenţa unui scop legitim al ingerinţei, constituindu-se mai degrabă într-o măsură socială sau care valorifică o condiţie potestativă simplă din partea debitorului, cu consecinţa privării de proprietate a creditorului asupra unei părţi din creanţa sa. Prin urmare, aceasta, în realitate, reprezintă o cauză de limitare a răspunderii contractuale a debitorului ce împiedică executarea contractului de credit, în funcţie de voinţa debitorului. Practic, o circumstanţă personală, fără legătură cu clauzele contractului, este convertită într-un caz de impreviziune. 93. Curtea a mai reţinut că art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 77/2016 cuprinde un element de procedură şi unul de drept substanţial. Cel de procedură priveşte faptul că debitorul care apelează la procedura reglementată de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu o poate face direct, ci prin depunerea unei notificări conform art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege. Această reglementare procedurală reprezintă o transpunere în plan normativ a paragrafului 44 din Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017. În schimb, reglementarea de drept substanţial, şi anume prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria iniţială şi pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituţionalitate reţinute în Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, afectând art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 77/2016. În concepţia Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, reţinerea impreviziunii pentru un creditor aflat în situaţia descrisă parcurge etapa notificării, a contestaţiei la notificare, a încheierii actului de dare în plată şi, în caz de neconformare a creditorului, etapa de stingere a datoriei izvorâte din contractul de credit. Prin urmare, pentru etapa notificării, ipotezele de impreviziune sunt reglementate de art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din lege, acestora neputându-le fi alăturată o nouă ipoteză care vizează o eventuală consecinţă a impreviziunii (faptul că bunul imobil ipotecat a fost executat şi că executarea continuă pentru că datoria iniţială/accesoriile acesteia nu a/au fost acoperită/ acoperite). Aşadar, chiar dacă bunul imobil ipotecat a fost vândut la licitaţie publică, iar executarea silită continuă, debitorul trebuie să se încadreze în ipotezele de impreviziune prevăzute de art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din lege pentru a putea solicita stingerea datoriei. În condiţiile constatării neconstituţionalităţii tezei a doua, Curtea a constatat şi neconstituţionalitatea tezei a treia pentru că aceasta devine restrictivă şi poate relativiza întreaga procedură prin introducerea unui dubiu, respectiv acela că numai art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător, nu şi celelalte dispoziţii cuprinse în art. 4. Rezultă că, în ipoteza art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, pentru a se reţine incidenţa impreviziunii, devin incidente prevederile art. 4 alin. (1) lit. e) şi alin. (1^1)-(1^3) din aceeaşi lege. 94. Prin urmare, raportat la cauza de faţă, având în vedere soluţia de neconstituţionalitate, precum şi data sesizării Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 95. Desigur, revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit şi de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispoziţiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale asociată acestora (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 7 septembrie 2018, paragraful 256). 96. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 9.238/320/2020/a1, nr. 7.196/320/2020/a1, nr. 8.036/320/2020/a1 şi nr. 14.133/320/2020/a1 ale Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.862/289/2020 şi nr. 2.005/289/2020 ale Judecătoriei Reghin, în Dosarul nr. 1.743/308/2020 al Judecătoriei Sighişoara - Secţia civilă, în Dosarul nr. 12.229/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.590/176/2020 al Judecătoriei Alba Iulia, în dosarele nr. 18.515/301/2020, nr. 22.529/301/2020 şi nr. 29.149/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 12.452/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, în dosarele nr. 17.143/245/2020, nr. 18.251/245/2020, nr. 15.942/245/2020 şi nr. 33.806/245/2020 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 9.175/200/2020 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, în dosarele nr. 13.048/197/2020, nr. 267/197/2021 ale Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, în dosarele nr. 8.600/1.748/2020 şi nr. 9.265/1.748/2020 ale Judecătoriei Cornetu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 17.789/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.860/287/2020 al Judecătoriei Râmnicu Sărat, în Dosarul nr. 27.387/212/2020 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 27.230/4/2020 şi nr. 25.956/4/2020 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 17.768/281/2019 şi nr. 19.861/281/2020 ale Judecătoriei Ploieşti, în Dosarul nr. 15.740/94/2020 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 11.860/196/2020 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 14.110/180/2020 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 16.354/215/2020 al Judecătoriei Craiova - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 4.516/328/2020 al Judecătoriei Turda. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1^1) - (1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1) şi ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, Judecătoriei Reghin, Judecătoriei Sighişoara - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Alba Iulia - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, Judecătoriei Cornetu - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, Judecătoriei Râmnicu Sărat, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti, Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Craiova - Secţia I civilă şi Judecătoriei Turda - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
