Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Marinel Alin Covaşă şi Veronica Covaşă în Dosarul nr. 14.457/86/2011** al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.952D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.029D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Adrian Turculeţ în Dosarul nr. 589/39/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ambele dosare menţionate, autorii excepţiei au transmis la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.029D/2016 la Dosarul nr. 2.952D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.029D/2016 la Dosarul nr. 2.952D/2016, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că exproprierea echivalează cu o vânzare forţată, dar în cadrul căreia este normal să se obţină un preţ apropiat de cel real şi, prin urmare, stabilirea preţului în raport cu cel cu care se vând în mod obişnuit imobilele este cea corectă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 15 şi 17 noiembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 14.457/86/2011** şi, respectiv, nr. 589/39/2016, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Excepţia a fost ridicată de Marinel Alin Covaşă şi Veronica Covaşă şi, respectiv, Adrian Turculeţ în cauze având ca obiect soluţionarea unor litigii rezultate din aplicarea prevederilor legale referitoare la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că modalitatea de calculare a cuantumului despăgubirilor care ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate, în speţă, cu cel mult două luni înainte de momentul transferului dreptului de proprietate, încalcă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu poate stabili valoarea reală a imobilului, respectiv o dreaptă şi rezonabilă despăgubire. Autorii excepţiei susţin că stabilirea valorii de piaţă a imobilului expropriat în funcţie de preţurile rezultate din contractele de vânzare-cumpărare autentice încheiate în perioada de referinţă este neconstituţională, atât în ceea ce priveşte raportarea la preţurile prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare, cât şi cu privire la perioada de referinţă avută în vedere. În acest sens, arată că, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 380 din 26 mai 2015, prin care s-a statuat că data la care trebuie să se raporteze experţii în stabilirea valorii de piaţă a terenurilor expropriate este data transferului dreptului de proprietate - în cazul lor, 14 septembrie 2011 -, pentru întocmirea raportului de expertiză au fost analizate contractele de vânzare-cumpărare autentice înaintate de birourile notariale privind tranzacţii cu terenuri similare situate în Comuna Şcheia, din perioada 14 iulie 2011-14 septembrie 2011. Prin rapoartele de expertiză dispuse, experţii au analizat şi au stabilit că preţurile stipulate în contractele încheiate în acea perioadă nu reflectă niciun fel de deosebiri între imobilele tranzacţionate sau, chiar dacă acestea există, caracterul predeterminat, identic şi repetitiv al preţului stipulat nu permite o comparaţie reală, deoarece examinarea mai multor preţuri identice nu dă posibilitatea stabilirii asemănărilor şi deosebirilor dintre imobilele tranzacţionate. Aceste contracte nu ţin seama de cel mai important element ce trebuie luat în considerare la estimarea valorii de piaţă, şi anume cea mai bună utilizare a terenului. Indiferent de situaţiile juridice ale terenurilor prezentate în contracte (cu uzufruct, cu servituţi), indiferent de dimensiunile loturilor şi de deschiderile acestora, toate au aceeaşi valoare unitară, minimală, din grila notarilor publici. Autorii excepţiei mai susţin că, dacă s-ar avea în vedere aceste valori din contractele de vânzare-cumpărare, nici nu ar mai fi necesară efectuarea unui raport de expertiză, ci valoarea despăgubirilor ar putea fi stabilită la preţul minim din Calculatorul notarial pentru anul 2011, fapt care ar duce la o stabilire iluzorie a despăgubirilor, diferită de valoarea de piaţă a imobilului expropriat. Precizează că, în opinia lor, experţii trebuie să fie liberi să îşi aleagă elementele de comparaţie pe care le consideră oportune în vederea stabilirii valorii de piaţă reale a imobilelor expropriate, pentru ca instanţa de judecată să poată acorda o despăgubire dreaptă şi rezonabilă. Experţii nu trebuie să fie constrânşi să stabilească o valoare cu caracter numai teoretic raportat în mod strict la contractele de vânzare-cumpărare autentice. Susţin că este neconstituţională şi perioada de referinţă la care s-au raportat experţii, deoarece este de natură să conducă la stabilirea unor despăgubiri diferenţiate doar în raport cu momentul exproprierii şi cu tranzacţiile încheiate în perioada de două luni anterioară exproprierii, iar nu în raport cu valoarea reală a bunului de la data exproprierii. Dacă momentul exproprierii ar fi intervenit cu patru luni mai devreme, valoarea stabilită de experţi ar fi fost mai mare. Consideră că perioada de referinţă care trebuie să fie avută în vedere de experţi este de cel puţin şase luni, această perioadă fiind prevăzută şi în Normele internaţionale de evaluare ANEVAR [Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România]. 10. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă apreciază că prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 raportate la sintagma „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pot fi considerate ca aducând atingere exigenţelor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, opinia instanţei fiind în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate de autoarea excepţiei. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise şi documentele depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, raportate la sintagma „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011. Din economia motivării excepţiei, rezultă că este vorba, de fapt, despre sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială“. Prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 au următorul conţinut: „(3) Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii“. Acţiunea la care se referă textul criticat are ca obiect soluţionarea de către instanţa de judecată a contestaţiei formulate de persoana expropriată împotriva stabilirii cuantumului despăgubirii. 17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. De asemenea, prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, invocă şi dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul de proprietate privată. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 380 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 15 iulie 2015, pe care o invocă autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate în motivarea acesteia, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză“ cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituţionale. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a apreciat că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Curtea a reţinut că aplicarea tale quale, în ipoteza determinării cuantumului despăgubirii prevăzute de Legea nr. 255/2010, a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză“, generează o situaţie juridică ce se abate de la această finalitate, în sensul că expertiza judiciară dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. În consecinţă, despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este „dreaptă“ (nu are un caracter just) deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluţie de principiu cu valoare constituţională. 19. În cauza de faţă, criticile de neconstituţionalitate, deşi fac referire la decizia mai sus citată, sunt formulate dintr-o perspectivă diferită, raportat la sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în acelaşi art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Astfel, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că modalitatea de calculare a cuantumului despăgubirilor, care ţine seama de preţul la care se referă textul de lege menţionat, încalcă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu poate stabili valoarea reală a imobilului, respectiv o dreaptă şi rezonabilă despăgubire. Autorii excepţiei consideră că stabilirea valorii de piaţă a imobilului expropriat în funcţie de preţurile rezultate din contractele de vânzare-cumpărare autentice încheiate până la momentul transferului dreptului de proprietate - care, în speţă, s-a realizat pe un interval de timp de două luni -, este neconstituţională, atât în ceea ce priveşte raportarea la preţurile prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare, cât şi cu privire la perioada de referinţă avută în vedere. 20. Curtea constată că nu pot fi reţinute aceste critici de constituţionalitate, întrucât legiuitorul a dat pe deplin expresie condiţiei impuse de dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie potrivit căreia despăgubirea pe care statul este obligat să o plătească pentru imobilele expropriate trebuie să fie dreaptă, adică stabilită în mod just, la valoarea reală a acestora. Astfel, această exigenţă este exprimată în mod inechivoc în textul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care precizează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite“. Criteriul în baza căruia se va calcula cuantumul despăgubirilor, care generează nemulţumirea autorilor excepţiei, este prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ca fiind preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, la care se adaugă şi valoarea daunelor aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite. Or, Curtea reţine că aceasta este modalitatea care reflectă în maniera cea mai obiectivă valoarea reală a bunului imobil expropriat, fiind stabilită prin comparaţie cu preţurile efective cu care imobile similare sau vândut, preţuri negociate în mod liber între vânzător şi cumpărător, dovedite prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public. Aşadar, legiuitorul român nu a fixat în mod arbitrar un anumit prag valoric sau alte reguli restrictive, ci a dat prevalenţă realităţii pieţei imobiliare, tocmai pentru a oferi proprietarului expropriat şansa de a obţine, în procedura exproprierii, acelaşi preţ pe care l-ar fi obţinut dacă, din proprie voinţă, ar fi ales să vândă imobilul în cadrul unor raporturi juridice de drept privat. 21. Sub acest aspect, Curtea observă, de asemenea, că, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iunie 2017, paragraful 24, în considerarea art. 44 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire“, a constatat că, deşi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat faptul că obiective legitime, de utilitate publică, cum ar fi realizarea unor reforme economice sau de justiţie socială, pot milita pentru o indemnizaţie inferioară valorii de piaţă a imobilului (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54), Curtea Constituţională a reţinut că despăgubirea trebuie să fie justă şi să privească toate elementele care au cauzat apariţia prejudiciului suferit de persoana expropriată. Curtea a constatat în jurisprudenţa sa [a se vedea Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013] că reglementarea internă în domeniul exproprierii este mai favorabilă decât cea consacrată prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, deoarece art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că exproprierea cuprinde valoarea „reală“ a imobilului şi despăgubirile cuvenite proprietarului şi altor persoane îndreptăţite, iar la stabilirea despăgubirii se are în vedere preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, adică preţul de piaţă al acestora la momentul realizării efective a exproprierii. 22. Împrejurarea particulară existentă în speţă, astfel cum a fost expusă de autorii excepţiei, în sensul că prin rapoartele de expertiză s-a stabilit că preţurile stipulate în contractele încheiate într-o anumită perioadă în aceeaşi zonă au fost identice ori au prezentat doar mici variaţii nesemnificative, nu este de natură să conducă la constatarea neconstituţionalităţii textului de lege criticat. 23. Opinia exprimată de autorii excepţiei, în sensul că experţii trebuie să fie liberi să îşi aleagă elementele de comparaţie pe care le consideră oportune în vederea stabilirii valorii de piaţă reale a imobilelor expropriate nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci o apreciere personală, care se constituie într-o propunere de modificare a textului de lege, asupra căreia Curtea Constituţională nu are competenţa de a se pronunţa. 24. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica bazată pe faptul că este neconstituţională şi perioada de referinţă de doar două luni la care s-au raportat experţii pentru stabilirea preţului. Curtea observă că prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu conţin nicio indicaţie cu privire la intervalul de timp pe care trebuie să îl aibă în vedere experţii pentru a evalua cuantumul despăgubirilor în funcţie de preţul prevăzut în contractele de vânzare-cumpărare încheiate în acea perioadă, raportarea, în speţă, la o anumită perioadă nefiind o consecinţă a textului de lege criticat. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marinel Alin Covaşă, Veronica Covaşă şi de Adrian Turculeţ în Dosarul nr. 14.457/86/2011** şi în Dosarul nr. 589/39/2016 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială“ cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
