Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Grigore-Florin Popescu în Dosarul nr. 2.502/208/2016 al Judecătoriei Caransebeş şi care constituie obiectul Dosarului nr. 2.929D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Plecând de la susţinerile autorului excepţiei, care consideră că sancţiunile complementare nu ar trebui prevăzute ope legis, ci lăsate la aprecierea agentului constatator, se arată că textul de lege criticat conţine norme de drept material, şi nu procesual, astfel că nu poate fi pusă în discuţie afectarea dreptului de acces liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil, invocate. În plus, reprezentantul Ministerului Public menţionează Decizia nr. 644 din 17 mai 2011, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, decizie ale cărei considerente apreciază că se menţin şi în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.502/208/2016, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Grigore-Florin Popescu într-o cauză privind soluţionarea unei plângeri contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul legal criticat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd aplicarea de drept a pedepsei complementare constând în aplicarea unui număr de puncte stabilit în mod abstract de legiuitor, fără a permite agentului constatator ca, în funcţie de o serie de împrejurări, cum ar fi gradul de pericol social al faptei, circumstanţele personale ale contravenientului sau alte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, să poată aprecia natura şi gravitatea faptei şi, în urma acestei constatări, să aplice, proporţional, sancţiunea complementară corespunzătoare, cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (5) şi (6), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi ale art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Or, dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt redactate de o manieră din care rezultă că sancţiunea complementară se aplică obligatoriu, ca natură şi cuantum, pe lângă cea principală. Mai mult, acest tip de sancţiuni este sustras controlului judecătoresc, putându-se ivi, în practică, situaţii în care instanţa înlocuieşte sancţiunea principală a amenzii cu avertismentul, astfel încât sancţiunea complementară aplicată să fie mai aspră decât cea principală, ceea ce contrazice însăşi raţiunea instituirii sale, aceea de a întregi represiunea instituită prin sancţiunea principală. În consecinţă, se susţine încălcarea accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, precum şi a principiului exercitării căilor de atac, având în vedere şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la nerespectarea art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, Hotărârea din 30 octombrie 1998, pronunţată în Cauza F.E. împotriva Franţei, paragraful 46, sau Cauza Yagtzilar şi alţii împotriva Greciei, nr. 41.727/98, paragraful 26). 6. Judecătoria Caransebeş apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece stabilirea faptelor care constituie contravenţii şi a sancţiunilor corespunzătoare aparţine competenţei legiuitorului. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat a mai fost examinat de Curtea Constituţională prin prisma unor critici similare, pronunţând, de exemplu, Decizia nr. 165 din 26 februarie 2008. De asemenea, Curtea a arătat constant în jurisprudenţa sa, de pildă prin Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007, că reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea unor reguli este pe deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit, iar aceste texte de lege nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului. Cu privire la invocarea art. 53 din Constituţie, Curtea a arătat, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, că acest text se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, or textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. În plus, art. 53 alin. (1) prevede că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea având drept scop apărarea altor valori sociale decât cele ocrotite prin legea penală. Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanţial, reţinând că nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial. Totodată, dispoziţiile legale criticate stabilesc faptele persoanelor fizice care constituie contravenţii şi sancţiunile contravenţionale aplicabile, inclusiv sancţiunea contravenţională complementară în materie rutieră, care nu afectează drepturile constituţionale invocate, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, astfel că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (...) d) 6 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: (…) 3. depăşirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;“. 13. Normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, sunt cele cuprinse la art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea sunt indicate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care reglementează aplicarea sancţiunii complementare contravenţionale constând în 6 puncte de penalizare pentru depăşirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, sunt criticate din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare şi la căile de atac, prin aceea că nu permit dimensionarea sancţiunii complementare de către agentul constatator, în funcţie de constatarea unor circumstanţe specifice producerii respectivei contravenţii. 15. Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu au mai format, punctual, obiectul controlului de constituţionalitate, însă instanţa de contencios constituţional a mai analizat critici de neconstituţionalitate asemănătoare, formulate faţă de alte texte din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 care reglementau, de asemenea, contravenţii şi sancţiunile contravenţionale - principale şi complementare - corespunzătoare respectivelor contravenţii la regimul circulaţiei rutiere (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 424 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011, Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014, sau Decizia nr. 165 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 14 martie 2008). 16. Astfel, cu privire la critica referitoare la reglementarea, prin lege, a aplicării unei sancţiuni complementare, Curtea a arătat, de exemplu, prin Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014, precitată, că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege, astfel cum indică art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“. Prin Decizia nr. 489 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014, Curtea a reţinut că aceleaşi obiective de protejare a integrităţii fizice a persoanelor justifică şi sancţionarea contravenţională a faptei de a depăşi viteza maximă admisă cu 10-20 km/h pentru anumite sectoare de drum [prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi 4 din ordonanţa de urgenţă criticată]. Aplicarea corespunzătoare a amenzii, precum şi a unui anumit număr de puncte penalizatoare pentru depăşirea limitei de viteză maximă admisă este rezultatul direct al încălcării normelor legale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, ca interes public general ocrotit de normele Constituţiei. Aşa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a sancţiunii complementare constând în aplicarea unui număr variabil de puncte de penalizare, în funcţie de gravitatea faptei. 17. În ceea ce priveşte aprecierea de către instanţa de judecată sau de către agentul constatator a numărului de puncte de penalizare aplicate în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 arătăm că nici nu se justifică o astfel de apreciere, din moment ce respectiva contravenţie se înscrie în anumiţi parametri obiectivi, precis determinaţi prin lege, şi anume depăşirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv. Dimpotrivă, aplicarea unitară, ope legis, cu titlu de sancţiune complementară, a unui anumit număr de puncte de penalizare, în funcţie exclusiv de gravitatea faptei, în cazul de faţă aceasta fiind reprezentată de diferenţa dintre regimul de viteză legal şi cel constatat cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, înlătură orice posibilitate de intervenţie arbitrară sau apreciere subiectivă. Astfel, Curtea reţine că reglementarea ope legis a numărului de puncte aplicabil pentru săvârşirea fiecăreia dintre contravenţiile prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă o garanţie solidă a respectării egalităţii de tratament juridic, în sensul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, având în vedere că regulile privind circulaţia pe drumurile publice se adresează tuturor participanţilor la trafic, iar, pentru săvârşirea aceleiaşi fapte contravenţionale, autorii acesteia trebuie să se supună aceloraşi rigori stabilite de legiuitor, fiindu-le aplicabile, în consecinţă, aceleaşi sancţiuni. 18. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la lipsa controlului judecătoresc asupra aplicării sancţiunilor complementare, Curtea observă că, potrivit art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta. (2) Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.“ Prin urmare, pe durata procesului având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, este suspendată, din momentul depunerii plângerii, inclusiv sancţiunea complementară, în cazul art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 fiind vorba despre aplicarea celor 6 puncte pentru depăşirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa va verifica legalitatea şi autenticitatea datelor consemnate în procesul-verbal contestat, iar, în cazul în care constată abateri de la dispoziţiile legale incidente sau consemnări neconforme cu realitatea, va dispune anularea procesului-verbal, aşadar, şi anularea sancţiunii complementare. 19. În concluzie, Curtea nu poate reţine susţinerile autorului excepţiei cu privire la nesocotirea dreptului de acces la instanţă, a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare. Mai mult, Curtea observă că textul legal criticat conţine norme de drept material, substanţial, fără a avea implicaţii la nivel procesual, astfel că nu se poate susţine încălcarea, în mod direct, a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Grigore-Florin Popescu în Dosarul nr. 2.502/208/2016 al Judecătoriei Caransebeş şi constată că prevederile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Caransebeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
