Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex“ în numele membrilor Anca Emilia Andronache, Adriana Claudia Boantă, Lidia Burduşea, Carmen Dan, Lenuţa Kolozsi, Horaţiu Robert Moga şi Gabriela Sirop în Dosarul nr. 3.356/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.444D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019 şi Decizia nr. 371 din 16 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.356/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex“ în numele membrilor Anca Emilia Andronache, Adriana Claudia Boantă, Lidia Burduşea, Carmen Dan, Lenuţa Kolozsi, Horaţiu Robert Moga şi Gabriela Sirop, într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituţional în măsura în care se interpretează că prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti pot fi stabilite salarii de bază mai mici decât cele avute anterior în plată pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie“ din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora. Se arată că drepturile salariale ale unuia dintre membrii sindicatului au fost reduse de la 5.700 lei la 4.142 lei, reducerea fiind chiar mai mare întrucât Primăria Oraşului Petrila nu a făcut aplicarea Legii nr. 71/2015 coroborată cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 privind salarizarea la nivelul maxim al funcţiei din cadrul familiei ocupaţionale. 6. De asemenea, autorul excepţiei susţine că prin interpretarea art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 în sensul că pot fi diminuate drepturi salariale sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece o astfel de măsură nu este justificată de necesitatea apărării securităţii naţionale, se aplică discriminatoriu atât în raport cu alţi bugetari ai unităţii administrativ-teritoriale, cât şi faţă de primar şi viceprimar şi nici nu are caracter temporar. 7. Susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât potrivit textului de lege criticat, drepturile salariale vor fi diferite în funcţie de buget şi voinţa politică a consiliului local, iar primarii şi viceprimarii au drepturile salariale reglementate prin lege, nediferenţiate în funcţie de buget. 8. Totodată, autorul excepţiei arată că art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, de stabilire a salariului de bază către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, respectiv către ordonatorul de credite pentru stabilirea salariului lunar. De asemenea, susţine că textul de lege criticat contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie privind principiul securităţii juridice care trebuie privit în întreaga sa dimensiune cuprinzând în principal următoarele exigenţe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea şi previzibilitatea acesteia. 9. Autorul excepţiei invocă şi încălcarea art. 41 şi 47 din Constituţie prin aceea că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar o atare măsură se poate realiza numai în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie. 10. Totodată, susţine că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă Directiva 2000/78/CE şi Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane fără deosebire de origine rasială sau etnică şi Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prevederea legală a cărei constituţionalitate este contestată priveşte o categorie aparte de personal bugetar, cu o activitate specifică, ale cărei drepturi salariale trebuie stabilite în strânsă corelare cu bugetul local de venituri şi cheltuieli anual estimat. Aşadar, prevederea art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu este una discriminatorie, tratamentul diferit stabilit de legiuitor fiind justificat de situaţia aparte a personalului bugetar vizat de normă şi de specificul activităţii acestuia, limitarea acestor drepturi salariale la nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti fiind una firească, având în vedere rolul şi poziţia acestora în cadrul autorităţilor publice locale/judeţene şi principiul importanţei sociale a muncii, reglementat de art. 6 lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017. 12. Totodată, având în vedere principiul autonomiei locale, delegarea de către legiuitor prin textul criticat a competenţei de stabilire a salariului de bază către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, respectiv către ordonatorul de credite pentru stabilirea salariului lunar nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nici principiului separaţiei puterilor în stat. 13. Nu sunt încălcate nici prevederile art. 41 şi 47 din Constituţie, întrucât limitările impuse de art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt proporţionale cu situaţia care le-a determinat, iar textul de lege este aplicat în mod nediscriminatoriu întregii categorii de bugetari la care se referă norma şi fără a aduce atingere existenţei dreptului la muncă în componenta sa privind dreptul la salariu. 14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: "(1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.(2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV.(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.(5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual." 18. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 referitor la dreptul la muncă, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, ale Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă şi ale Directivei Consiliului 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminării. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, pronunţându-se cu privire la dispoziţiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, şi Decizia nr. 371 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2021, a reţinut, în esenţă, că soluţia legislativă care deleagă competenţa legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie“ din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepţie de la principiul legalităţii sistemului de salarizare. Opţiunea legiuitorului pentru adoptarea acestei soluţii legislative este însă justificată prin invocarea în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 a dispoziţiilor art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale. Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime şi maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru acestea din urmă. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituţie, prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcţionarii publici care îşi desfăşoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorităţi ale administraţiei publice locale la nivel naţional, precum şi între această categorie de personal bugetar şi celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut, în esenţă, că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferenţieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe ţară şi limita maximă - indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de viceprimar/vicepreşedinte al consiliului judeţean), este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice. 21. Totodată, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificaţia unei discriminări contrare art. 16 din Constituţie. 22. În ceea ce priveşte prevederile art. 47 privind nivelul de trai, Curtea a reţinut că acestea nu au incidenţă în cauză. 23. Neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex“ în numele membrilor Anca Emilia Andronache, Adriana Claudia Boantă, Lidia Burduşea, Carmen Dan, Lenuţa Kolozsi, Horaţiu Robert Moga şi Gabriela Sirop în Dosarul nr. 3.356/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
