Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Eva Hampel, Elisabeta Dubău, Radu Tonea, Victoria Mureşan, Vladimir Curşeu, Ioan Pleş, Viorica Ciobanu, Ala Sprînceană, precum şi de Filiala Interjudeţeană Cluj-Bistriţa a Uniunii Artiştilor Plastici, cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 19.417/211/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.551D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea criticilor formulate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că este opţiunea legiuitorului reglementarea cumpărării imobilelor doar de la persoanele fizice. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 13 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 19.417/211/2018, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâţilor la înstrăinarea apartamentelor care constituie obiectul contractelor de închiriere ale reclamanţilor, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prin criticile formulate urmăresc examinarea conformităţii cu Legea fundamentală tocmai a prevederilor ce ar exclude posibilitatea dobândirii de către chiriaşi a imobilelor care nu au fost preluate de la persoane fizice şi care nu au doar destinaţia de locuinţă. Aceştia consideră că, din perspectivă legală, nu a existat nicio raţiune pentru care imobilele care pot fi dobândite în proprietate de chiriaşi să fie limitate la cele pentru care doar persoanele fizice pot obţine despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995. 7. Autorii excepţiei subliniază faptul că, potrivit legii, chiriaşii care sunt titulari de contracte de închiriere asupra unor imobile preluate de la alte categorii de persoane decât cele fizice nu ar putea dobândi în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 aceste imobile în proprietate, iar o atare exceptare reprezintă o măsură discriminatorie, existând un tratament juridic diferenţiat pentru chiriaşii care folosesc imobile preluate de la persoane fizice şi cei care folosesc imobile preluate de la alte categorii de persoane, în contextul în care chiriaşii care folosesc cu titlu de chirie imobile preluate de la persoane fizice, precum şi cei care folosesc imobile preluate de la alte categorii de persoane sunt în aceeaşi situaţie, cât timp acestea au destinaţia de locuinţe şi cât timp ele nu mai pot fi restituite în natură. Diferenţa dintre cele două categorii de chiriaşi este că, potrivit interpretării, considerate de autorii excepţiei ca fiind neconstituţională, pot opta pentru cumpărare doar cei care folosesc imobile preluate de la persoane fizice, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru care cealaltă categorie nu ar putea opta în acelaşi sens. Mai mult decât atât, criteriul esenţial ar trebui să fie cel al imposibilităţii restituirii în natură, prin acestea fiind protejate aşadar persoanele îndreptăţite (fie ele fizice sau juridice sau de altă categorie), neexistând aşadar nici măcar o măsură de protecţie suplimentară pentru alte persoane decât cele fizice, în încercarea de justificare a negării dreptului de cumpărare chiriaşilor, care ar putea opta pentru cumpărare doar în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă. Autorii excepţiei susţin că ar putea fi înţeles un asemenea tratament diferenţiat în măsura în care, pornind de la modalitatea de reglementare distinctă a procedurii de acordare a despăgubirilor, în cadrul altor legi speciale s-ar fi prevăzut acelaşi drept şi pentru persoanele chiriaşe, care folosesc alte bunuri decât cele preluate de la persoane fizice (exemplu fiind Ordonanţa Guvernului nr. 94/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile). Aceştia apreciază că, în realitate, este vorba despre o omisiune legală ce creează premisele unui tratament discriminatoriu pentru persoane aflate în situaţii comparabile, care trebuie sancţionat cu eliminarea sintagmei ce generează această situaţie. 8. În ceea ce priveşte contrarietatea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, autorii excepţiei arată că prin prisma acestor norme constituţionale statul are obligaţia de a ocroti viaţa privată a cetăţenilor, obligaţie care trebuie respectată şi sub aspectul legiferării. Or, prin denegarea posibilităţii de a cumpăra apartamentele pe care le închiriază de aproape 20 de ani, autorii excepţiei susţin că li se încalcă dreptul la viaţă privată, neavând posibilitatea continuării traiului obişnuit. Arată că prin măsura înstrăinării acestor imobile către chiriaşi, cu titlu general, legiuitorul a avut în vedere un scop social determinant, în sensul de ocrotire a vieţii private a chiriaşilor, respectiv de asigurare a continuităţii unui nivel de trai constant. Cu toate acestea, prin reglementarea criticată, cu toate că în baza Legii nr. 112/1995 au fost încheiate contracte de închiriere şi cu privire la imobile care nu au fost preluate de la persoane fizice, chiriaşii care au avut şansa de a folosi spaţii preluate de la persoane fizice îşi pot vedea ocrotită viaţa privată prin cumpărarea imobilului în care au locuit de o viaţă. În schimb, chiriaşii care folosesc bunuri care nu au fost preluate de la persoane fizice se vor confrunta cu o expunere a vieţii private, stând tot timpul sub semnul îndoielii, deoarece niciodată nu ar putea beneficia de dreptul de cumpărare al imobilului, în mod cu totul nejustificat. 9. Aşa fiind, autorii sesizării consideră că singura condiţie sub aspectul imobilului care poate face obiectul contractului de vânzare-cumpărare potrivit legii este de a nu mai putea fi restituit în natură fostului proprietar, indiferent dacă acesta are sau nu calitatea de persoană fizică şi dacă imobilul a avut sau nu destinaţia de locuinţă. În măsura în care această interpretare vizează doar delimitarea categoriei de persoane care pot obţine despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995 fără a fi aplicabilă şi în materia imobilelor care pot fi dobândite în proprietate de către chiriaşi (această din urmă categorie nefiind limitată la imobile preluate de la persoane fizice cu destinaţia de locuinţă), consideră că textul legal criticat este constituţional. Prin urmare, solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul prevederilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, în măsura în care această sintagmă se adaugă ca o condiţie suplimentară la stabilirea categoriei de imobile ce pot fi cumpărate, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, de către chiriaşii titulari de contracte de închiriere. 10. Tribunalul Cluj - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă sintagma „persoane fizice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare. Art. 1 din Legea nr. 112/1995 prevede: „Foştii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege. De prevederile alin. 1 beneficiază şi moştenitorii foştilor proprietari, potrivit legii.“ 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin normelor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi celor ale art. 26 alin. (1), potrivit cărora „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată“. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 112/1995 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Decizia nr. 4 din 2 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 martie 1999, Decizia nr. 53 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 27 aprilie 2001, decizii prin care excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege a fost respinsă. 17. Distinct de jurisprudenţa antereferită, Curtea reţine că Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, norme republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 18 februarie 1997, prevăd, la art. 1 alin. (1) şi (2), că beneficiază de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 112/1995 numai foştii proprietari, persoane fizice, ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, precum şi moştenitorii acestora, potrivit legii. Imobilele cu destinaţia de locuinţe trecute ca atare în proprietatea statului, cu titlu, sunt acele imobile care erau folosite ca locuinţe şi care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor şi a decretelor în vigoare la data respectivă, şi anume: Decretul nr. 92/1950, Decretul nr. 111/1951, Decretul nr. 142/1952, Legea nr. 4/1973 şi Decretul nr. 223/1974. De asemenea, la art. 1 alin. (5) din normele metodologice se arată că imobilele care nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995 şi pentru care nu există titlu valabil constituit în favoarea statului pot face obiectul cererilor de restituire sau de acordare a despăgubirilor, formulate de persoanele îndreptăţite pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun. Dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, îl au numai chiriaşii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii. În ceea ce priveşte accepţiunea noţiunii de „apartament“ ce poate face obiectul unei astfel de înstrăinări, aceasta este dată de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 112/1995, conform cărora apartamentul este locuinţa compusă din una sau mai multe camere, cu dependinţele, garajele şi anexele gospodăreşti aferente, inclusiv camere de serviciu, poduri, pivniţe, magazii şi altele asemenea, indiferent dacă sunt situate la acelaşi nivel sau la niveluri diferite, şi care, la data trecerii în proprietatea statului, constituia o singură unitate locativă de sine stătătoare, aşa cum a fost determinată prin construcţie. 18. În acest context, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, precitată, pronunţată cu prilejul soluţionării pe calea controlului a priori a unor sesizări privind neconstituţionalitatea Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, Curtea a reţinut că referirea din cuprinsul art. 1 al Legii nr. 112/1995 la imobilele aflate, la 22 decembrie 1989, în posesia statului sau a unor persoane juridice nu are în vedere stabilirea momentului trecerii lor în proprietatea statului, ci exclusiv determinarea sferei locuinţelor cu privire la care se aplică reglementarea dată prin lege. Curtea a învederat că, pornind de la constatarea unor realităţi juridice existente, a căror validitate nu mai poate fi contestată, Legea nr. 112/1995 înfăptuieşte, cu mijloace specifice şi ţinând seama de realităţile economice şi sociale existente la acel moment, o reparaţie în folosul foştilor proprietari, persoane fizice. Scopul legii este acela de a statornici măsuri reparatorii - restituiri şi despăgubiri - în interesul foştilor proprietari, ale căror locuinţe au fost trecute în proprietatea statului, iar nu acela de „a-i împroprietări pe chiriaşi“. Posibilitatea vânzării către chiriaşi a locuinţelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari este reglementată, prin art. 9 alin. 1 din aceeaşi lege, ca o formă în care statul, în calitate de proprietar, statorniceşte regimul juridic al bunurilor ce-i aparţin, astfel cum a făcut-o şi cu privire la cea mai mare parte a fondului său locativ, deja vândută, potrivit legii, persoanelor care ocupau locuinţele cu titlu de chiriaşi. Este vorba, astfel, despre recunoaşterea, prin lege, a unei îndreptăţiri egale a persoanelor cărora li s-au repartizat cu chirie locuinţe ale statului de a le cumpăra, indiferent de modul în care locuinţele au fost dobândite în proprietate de către stat, înlăturându-se discriminarea dintre chiriaşii din locuinţele construite de stat şi cei care ocupă locuinţe dobândite în proprietate, în alte moduri, de către acesta. Curtea a subliniat că este vorba, în acelaşi timp, de o măsură menită să asigure realizarea scopului legii, acela de a acoperi o parte a cheltuielilor necesitate de despăgubirea foştilor proprietari, în condiţiile în care resursele bugetare ce pot fi alocate cu această destinaţie sunt, evident, neîndestulătoare. Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile legii (art. 9), chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta pentru cumpărarea acestor apartamente, prin urmare, chiriaşii dobândesc dreptul de a cumpăra locuinţele pe care le ocupă nu de la foştii proprietari, ci de la stat. 19. Prin Decizia nr. 4 din 2 februarie 1999, precitată, Curtea Constituţională a reţinut că din analiza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 rezultă că persoanele vătămate în drepturile lor prin trecerea în proprietatea statului a locuinţelor lor beneficiază de măsuri reparatorii. Legea nr. 112/1995 are ca obiect reglementarea măsurilor reparatorii doar în anumite situaţii de trecere în proprietatea statului a bunurilor persoanelor fizice, urmând ca alte situaţii să fie reglementate, eventual, prin alte legi speciale, astfel că determinarea ariei sale de aplicabilitate este rezultatul opţiunii legiuitorului, fără ca aceasta să contravină vreunei norme constituţionale. De altfel, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017, la paragraful 38, chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 112/1995, au beneficiat din partea legiuitorului de o dispoziţie de favoare şi de o normă/măsură de protecţie socială la achiziţionarea apartamentelor. 20. În speţă, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale doar dacă limitează implicit şi sfera imobilelor ce ar putea fi înstrăinate chiriaşilor din cele care nu pot fi restituite în natură, context în care subliniază faptul că, în realitate, este vorba despre o omisiune legală ce creează premisele unui tratament discriminatoriu pentru persoane aflate în situaţii comparabile, care trebuie sancţionat cu eliminarea sintagmei ce generează această situaţie. Aceştia consideră că singura condiţie în ceea ce priveşte imobilul care poate face obiectul contractului de vânzare-cumpărare potrivit legii este de a nu mai putea fi restituit în natură fostului proprietar, indiferent dacă acesta are sau nu calitatea de persoană fizică şi dacă imobilul a avut sau nu destinaţia de locuinţă. În măsura în care această interpretare vizează doar delimitarea categoriei de persoane ce pot obţine despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995, fără a fi aplicabilă şi în materia imobilelor care pot fi dobândite în proprietate de către chiriaşi (această din urmă categorie nefiind limitată la imobile preluate de la persoane fizice cu destinaţia de locuinţă), consideră că textul legal criticat este constituţional. Prin urmare, autorii excepţiei solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul prevederilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, în măsura în care această sintagmă se adaugă ca o condiţie suplimentară la stabilirea categoriei de imobile care pot fi cumpărate, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, de către chiriaşii titulari de contracte de închiriere. 21. Din perspectiva criticilor formulate, în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 494 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 29 decembrie 2023), Curtea a statuat că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată într-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, 1995) -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 22. În consecinţă, Curtea apreciază că problema de drept invocată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale - referitoare la interpretarea sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 - este în realitate una de interpretare şi de aplicare a normelor de lege la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. În acest sens, prin Decizia nr. 283 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 6 iunie 2023, paragraful 90, făcând referire la Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Curtea Constituţională a statuat că, în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind soluţionarea recursului în interesul legii este dublu circumstanţiată - numai cu privire la „interpretarea şi aplicarea unitară a legii“ şi numai cu privire la „celelalte instanţe judecătoreşti“ (Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013). 23. De altfel, în ceea ce priveşte restituirea în natură a imobilelor închiriate foştilor proprietari, precum şi posibilitatea celorlalţi chiriaşi de a cumpăra apartamentele închiriate, în condiţiile Legii nr. 112/1995, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia anterioară ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului. 24. Prin urmare, prin prisma celor mai sus menţionate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Eva Hampel, Elisabeta Dubău, Radu Tonea, Victoria Mureşan, Vladimir Curşeu, Ioan Pleş, Viorica Ciobanu, Ala Sprînceană, precum şi de Filiala Interjudeţeană Cluj-Bistriţa a Uniunii Artiştilor Plastici, cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 19.417/211/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
