Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.995/110/2015/A21/a1 al acestei instanţe. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 71D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.995/110/2015/A21/a1, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect cererea de chemare în judecată a Insolvency Management S.P.R.L. şi a Societăţii Groupama Asigurări - S.A., formulată de Gheorghe Romeo Păduraru, administrator special al Societăţii Moldinstal - S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea administratorului judiciar la plata prejudiciului creat prin îndeplinirea cu rea-credinţă/neglijenţă a atribuţiilor sale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că, în vederea garantării imparţialităţii şi, implicit, a unui proces echitabil, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 41 şi 42 din Codul de procedură civilă, situaţiile în care un judecător este incompatibil, prezumându-se că acesta nu poate fi imparţial în soluţionarea dosarului. Prin urmare, un judecător aflat în una dintre situaţiile prevăzute de normele mai sus menţionate din Codul de procedură civilă este obligat să se abţină în vederea asigurării unui proces echitabil. Astfel, art. 42 alin. (1) pct. 1 stabileşte incompatibilitatea judecătorului atunci când acesta şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Instanţa de judecată susţine că acest raţionament juridic are un caracter obiectiv, aplicându-se indiferent de obiectul cauzei, fiind absurd, de exemplu, să se aprecieze că un judecător care şi-a exprimat anterior opinia într-o cauză civilă, de dreptul muncii sau de contencios etc., nu este imparţial, dar un judecător-sindic aflat în aceeaşi situaţie (care şi-a exprimat anterior opinia) nu este incompatibil, păstrându-şi aparenţa de imparţialitate. 6. Instanţa de judecată consideră că, înlăturând incidenţa art. 42 alin. (1) din Codul de procedură civilă în cazurile având ca obiect procedurile de insolvenţă, legiuitorul nu face altceva decât să permită judecarea dosarului de către un magistrat - judecător-sindic - aflat într-o situaţie pe care, obiectiv, tot legiuitorul a apreciat-o ca fiind de natură să atragă incompatibilitatea, ca urmare a lipsei acestuia de imparţialitate, astfel cum reiese tocmai din cuprinsul art. 42 alin. (1). Or, o atare situaţie nu respectă garanţiile unui proces echitabil, fiind contrară dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi celor ale art. 124 alin. (2). 7. În ceea ce priveşte încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, instanţa de judecată consideră că textul de lege criticat prezintă o problemă de coerenţă juridică şi nu îndeplineşte cerinţele de claritate şi previzibilitate, întrucât situaţia rejudecării după anularea hotărârii în apel nu se regăseşte în cazurile prevăzute de art. 42 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ci de art. 41 alin. (1) din acelaşi cod, astfel încât niciodată rejudecarea după anularea sentinţei nu poate constitui o excepţie de la dispoziţiile art. 42 alin. (1), ci doar de la cele ale art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea hotărârii în apel“. 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate - instanţa de judecată, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind claritatea şi previzibilitatea normei juridice, ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil“, precum şi ale art. 124 alin. (2), care prevăd că „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 327 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 25 octombrie 2018, prin care, reiterând jurisprudenţa sa în această materie (a se vedea Decizia nr. 103 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009, şi Decizia nr. 1.080 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 11 decembrie 2007), s-a statuat că reglementarea criticată conţine norme de procedură referitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea judecătorilor, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs, de către judecătorul-sindic. 14. Din examinarea conţinutului normativ al prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, Curtea constată că soluţia legislativă criticată se regăsea şi în vechea reglementare, şi anume în cuprinsul prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pentru corelare cu noul cadru legislativ şi cu procedurile prevăzute de acesta. Curtea observă că atât prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în forma modificată prin Legea nr. 76/2012, cât şi cele ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 fac excepţie de la aplicarea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea, în sensul că acestea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea hotărârii în apel. 15. În contextul criticilor formulate, Curtea învederează faptul că atât doctrina juridică, cât şi jurisprudenţa au recunoscut procedurii insolvenţei caracterul său special, derogatoriu dreptului comun, dreptului procesual civil şi dreptului civil. În susţinerea caracterului special al procedurii insolvenţei, dispoziţiile privind incompatibilitatea judecătorului din dreptul procesual civil nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea hotărârii în apel. Hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic vor fi motivate de acesta în termen de 20 de zile de la data pronunţării hotărârii. 16. Astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 327 din 10 mai 2018, precitată, în cadrul procedurii insolvenţei sunt stabilite unele reguli derogatorii de la dreptul comun, fiind însă aplicabil art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil, fiind respectate, astfel, atât principiul constituţional al accesului liber la justiţie, cât şi dreptul la apărare. 17. Prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere ocrotirea intereselor părţilor, asigurând efectuarea cu celeritate a atribuţiilor judecătorului-sindic, fără întreruperi nejustificate, pe care le impun desfăşurarea şi finalizarea procedurii insolvenţei. Judecătorul-sindic care a pronunţat o hotărâre, în conformitate cu atribuţiile prevăzute de art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, nu numai că nu devine incompatibil pentru acest motiv, ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la finalizarea procedurii. Stabilirea în această modalitate a atribuţiilor judecătorului-sindic, prin legea insolvenţei, corespunde cerinţelor constituţionale impuse de art. 126 alin. (2), potrivit cărora procedura de judecată se stabileşte numai prin lege. Aşa fiind, în virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. 18. Curtea constată că prin cadrul legislativ instituit de Legea nr. 85/2014 se păstrează caracterul executoriu al hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, la fel cum era şi sub imperiul Legii nr. 85/2006. Astfel, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii, fiind susceptibile doar de apel. Expresie a principiului celerităţii, hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic vor fi duse la îndeplinire prin intermediul administratorului special, al administratorului judiciar, administratorului interimar sau, după caz, al lichidatorului judiciar. Caracterul executoriu al hotărârilor pronunţate în fond, în cadrul procedurii insolvenţei, este întărit şi de art. 43 alin. (4), potrivit căruia, „prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, apelul nu suspendă executarea hotărârilor judecătorului-sindic“, cu excepţia cazurilor prevăzute în mod expres la alin. (5) al aceluiaşi art. 43. 19. Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, acestea fiind definitive. Aşadar, judecătorul-sindic reanalizează condiţiile legale, având în vedere elementele de fapt şi de drept noi invocate de creditorul oponent şi care nu au fost cunoscute de judecătorul-sindic la momentul pronunţării hotărârii pentru deschiderea procedurii insolvenţei, elemente care nu au fost menţionate în cererea formulată de debitor. Încheierea de deschidere a procedurii nu prejudiciază drepturile debitorului sau pe cele ale creditorilor, fiind doar o etapă procedurală. De asemenea, potrivit art. 43 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 85/2014, pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă. Astfel, curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei. Aşa fiind, în noul cadru legislativ în materie de insolvenţă, astfel cum este reglementat prin Legea nr. 85/2014, sunt prevăzute mecanisme de acces la justiţie, fiind respectat, astfel, dreptul părţilor la un proces echitabil. 20. În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora textul de lege criticat nu îndeplineşte cerinţele de claritate şi previzibilitate, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 stipulează, în prima teză, că situaţiile în care judecătorul este incompatibil a judeca, prevăzute de art. 42 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar. În cea de-a doua teză se prevede, însă, că în situaţia rejudecării, după anularea hotărârii în apel, judecătorul-sindic este incompatibil a judeca, legiuitorul instituind, astfel, acest caz de incompatibilitate absolută, care nu reprezintă, însă, o excepţie de la cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ci are în vedere o situaţie aparte, prevăzută de legiuitor tocmai în scopul de a nu îi permite judecătorului să-şi controleze propria soluţie şi pentru a nu lipsi procesul de garanţia efectuării unui control judiciar obiectiv. 21. Aşa cum s-a subliniat şi în doctrină, incompatibilitatea judecătorului se stabileşte întotdeauna ad litem, prin raportare exclusivă la pricina ce îi este dedusă judecăţii. Prin enumerarea de către legiuitor a cazurilor de incompatibilitate se urmăreşte tocmai îndepărtarea judecătorului de orice interes, prejudecată sau părtinire pe care le-ar putea manifesta în legătură cu pricina pe care este chemat să o soluţioneze, astfel încât existenţa unuia dintre cazurile de incompatibilitate atrage ope legis obligaţia acestuia de a se abţine de la judecarea pricinii. Aşa fiind, în spiritul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, criticat în cauză, pronunţarea succesivă a mai multor hotărâri în acelaşi dosar nu atrage incompatibilitatea judecătorului-sindic, cu excepţia situaţiei rejudecării după anularea hotărârii. Deşi textul de lege nu prevede în mod expres, vor fi soluţionate de un alt judecător-sindic doar hotărârile anulate de instanţa de apel. Această soluţie legislativă are la bază dezideratul garantării imparţialităţii judecătorului-sindic în etapa rejudecării în ipoteza admiterii apelului, anulării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, tocmai pentru ca acesta să nu fie tentat să pronunţe aceeaşi soluţie. 22. Prin urmare, Curtea constată că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 faţă de normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, fiind dreptul legiuitorului, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, să stabilească norme de procedură luând în considerare specificul procedurilor în materie de insolvenţă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.995/110/2015/A21/a1 al acestei instanţe şi constată că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
