Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Iulian Munteanu în Dosarul nr. 924/838/2014 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 2.365D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens susţine că suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice nu este o măsură contrară prevederilor art. 53 din Constituţie, de vreme ce, aşa cum a arătat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de pildă, Decizia nr. 280 din 18 martie 2010 sau Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014, acest text constituţional invocat se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 924/838/2014, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Iulian Munteanu într-o cauză în apel privind soluţionarea unei plângeri contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul legal criticat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate reglementează restrângerea unui drept - cel de a conduce, pe o perioadă de 60 de zile -, însă această limitare, chiar dacă este temporară, contravine art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea exerciţiului unui drept se poate face numai prin lege, iar norma juridică trebuie să fie clară şi previzibilă. 6. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia în privinţa fondului excepţiei de neconstituţionalitate, analizând şi constatând doar îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 1.159 din 17 septembrie 2009, nr. 660 din 30 aprilie 2009, nr. 264 din 23 aprilie 2015, nr. 282 din 23 mai 2013 şi nr. 1.589 din 13 decembrie 2011. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 101 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: - Art. 101 alin. (3): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale; b) nerespectarea interdicţiei temporare de circulaţie instituite pe un anumit segment de drum public; c) nerespectarea regulilor de circulaţie la trecerea unei coloane oficiale sau intercalarea într-o astfel de coloană; d) circulaţia pe sens opus, cu excepţia cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depăşire." 12. În susţinerea excepţiei, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la valorile supreme ale statului român, respectiv la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenţa la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 73 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 101 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc o serie de contravenţii în materia circulaţiei pe drumurile publice şi sancţiunile corespunzătoare acestora, şi anume amenda, ca sancţiune principală, textul criticat stabilind inclusiv aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru săvârşirea respectivelor fapte contravenţionale, limitativ enumerate la lit. a)-d). În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat reglementează restrângerea exerciţiului unui drept, însă nu prin lege, aşa cum impune art. 53 din Constituţie, ci prin ordonanţă de urgenţă, ceea ce contravine inclusiv art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11 şi art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală. 14. Curtea Constituţională a arătat constant, în jurisprudenţa sa în materie, că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulaţie, drept fundamental consacrat de art. 25 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009). Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 60 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituţie, care are în vedere restrângerea exerciţiului unui drept sau al unor libertăţi de natură constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 822 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea a arătat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei, se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. În concluzie, Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie, această normă nefiind incidentă. 15. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia restrângerea pretinsă este contrară art. 53, dar şi art. 73 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu este operată printr-o lege, ca act al Parlamentului, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reţinută. În legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 95 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005). Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, ordonanţele de urgenţă pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, legii organice, cu respectarea strictă a condiţiilor imperative şi limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin urmare, nici din această perspectivă, nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a art. 53 şi nici a art. 73 alin. (1) din Constituţie. 16. Pe cale de consecinţă, întrucât nu se poate constata nesocotirea vreunei norme fundamentale invocate, Curtea reţine ca fiind neîntemeiate inclusiv susţinerile privind nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, referitoare la valorile supreme ale statului român, respectiv la principiul legalităţii, inclusiv în componenta sa referitoare la calitatea legii. Mai mult decât atât, autorul excepţiei nu formulează critici prin care să argumenteze pretinsa relaţie de contrarietate dintre textul legal criticat şi norma constituţională invocată. Aceeaşi situaţie se constată şi în cazul prevederilor art. art. 11 alin. (2) din Constituţie, pe care acesta s-a limitat doar să le invoce. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulian Munteanu în Dosarul nr. 924/838/2014 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 101 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
