Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cezara Maria Nichita Costescu în Dosarul nr. 5.775/290/2017 al Judecătoriei Reşiţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 864D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.557D/2019 şi nr. 2.126D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ridicată de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în Dosarul nr. 3.938/284/2018 al Judecătoriei Răcari, precum şi a sintagmei „să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă“ din cuprinsul aceluiaşi articol, ridicată de Insurance Company Dallbogg Life and Healt din Bulgaria în Dosarul nr. 3.262/222/2018/a2 al Judecătoriei Dorohoi. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.557D/2019 şi nr. 2.126D/2019 la Dosarul nr. 864D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că instanţa de contencios constituţional a mai analizat dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, paragrafele 20-24, şi Decizia nr. 235 din 8 aprilie 2021, paragrafele 28-32. Astfel, se arată că norma criticată este clară, previzibilă şi accesibilă şi obligă conducătorul auto la o conduită preventivă pentru desfăşurarea circulaţiei rutiere în condiţii de siguranţă. Cu privire la celelalte critici de neconstituţionalitate formulate, se arată că norma criticată respectă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, sub aspectul termenului rezonabil şi al dreptului la un proces echitabil, dreptul la apărare şi pe cele privind rolul şi structura Parlamentului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 23 ianuarie 2019, 2 mai 2019 şi Încheierea penală nr. 288 din 26 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 5.775/290/2017, nr. 3.938/248/2018 şi nr. 3.262/222/2018/a2, Judecătoria Reşiţa, Judecătoria Răcari şi Judecătoria Dorohoi au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a sintagmei „să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă“ din cuprinsul aceluiaşi articol. Excepţia a fost ridicată de Cezara Maria Nichita Costescu, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi Insurance Company Dallbogg Life and Healt din Bulgaria în cauze penale privind săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 din Codul penal, şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) şi e) din Codul penal. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, fiind contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât „nu explică ce presupune acţiunea de adaptare a vitezei, sintagma condiţiile de drum nu este explicată prin raportare la sintagma de adaptare a vitezei, după cum nici nu este exemplificată - ce fel de drum, nu explică ce presupune acţiunea de manevră“. Astfel, din modul de reglementare a obligaţiei conducătorului autovehiculului, nu pot fi determinate cu exactitate acele condiţii de drum pentru care trebuie adaptată viteza şi în ce limite trebuie adaptată sau acele manevre care trebuie efectuate în condiţii de siguranţă, astfel că o persoană nu poate să îşi dea seama dacă acţiunea sau inacţiunea sa intră sub incidenţa normei. 9. În Dosarul nr. 864D/2019 se mai susţine că norma criticată, din cauza caracterului ei general, absolut interpretabil şi lipsit de predictibilitate, nu respectă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, autoarea fiind pusă într-o situaţie discriminatorie. Ca atare, prin încălcarea principiului egalităţii, este încălcat şi dreptul la apărare, cu consecinţa încălcării şi a dreptului la un proces echitabil. Totodată, se apreciază că este subminată şi puterea de legiferare a Parlamentului, întrucât prin interpretarea şi aplicarea dispoziţiei legale criticate se adaugă la lege, încălcându-se principiului separaţiei şi al echilibrului puterilor în stat. 10. În dosarele nr. 1.557D/2019 şi nr. 2.126D/2019 se mai apreciază că modul în care este reglementată obligaţia conducătorului autovehiculului de a adapta viteza la condiţiile de drum şi de a efectua orice manevră în condiţii de siguranţă contravine principiului legalităţii incriminării, garantat de art. 23 alin. (12) din Constituţie, potrivit căruia „nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii“, şi principiului accesibilităţii şi previzibilităţii legii stabilit prin dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu este respectată cerinţa de accesibilitate a legii, întrucât dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noţiunea de condiţii de drum, viteza adaptată şi cea de orice manevră, nu fac trimitere nici la alte dispoziţii legale din cadrul actului normativ, nici la alte acte normative de rang egal care s-ar afla în conexiune cu acestea. 11. Judecătoria Reşiţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu conţin nicio reglementare de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale. 12. Judecătoria Răcari apreciază că textul de lege criticat este clar, previzibil şi nu conduce la restrângerea dreptului unei persoane la evaluarea adaptării vitezei în funcţie de condiţiile de drum şi la efectuarea manevrei pe care o consideră potrivită în funcţie de împrejurările concrete. Totodată, legiuitorul nu poate enumera totalitatea situaţiilor ce pot interveni între participanţii la trafic, astfel că respectarea regimului legal de viteză şi adaptarea acestuia la condiţiile de drum, chiar prin deplasarea cu o viteză mai mică decât limita legală de viteză, revin conducătorului auto. 13. Judecătoria Dorohoi apreciază că obligaţia prevăzută de dispoziţiile legale criticate, respectiv aceea de a adapta viteza la condiţiile de drum pentru a se putea efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, nu poate fi detaliată de către legiuitor, dată fiind multitudinea de situaţii care se pot ivi în practică şi în care conducătorii auto trebuie să acţioneze prin adaptarea vitezei. Nu se pot stabili reguli detaliate pentru adaptarea regimului de viteză în raport cu absolut toate situaţiile nefavorabile care pot să apară în concret, situaţii care pot fi dintre cele mai diverse şi care pot fi date de starea drumului, condiţii meteorologice, trafic aglomerat, tipuri de autovehicule, comportamentul pietonilor, comportamentul celorlalţi participanţi la trafic, astfel că pentru fiecare situaţie îi revine organului judiciar sarcina să aprecieze, în funcţie de probatoriul administrat, în ce măsură conducătorul auto a respectat dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, pe de o parte, dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, cu modificările şi completările ulterioare, iar, pe de altă parte, sintagma „să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă“ din cuprinsul aceluiaşi articol. Însă, având în vedere notele autorilor, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu următorul cuprins: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.“ 18. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4), care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi alin. (5) în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii incriminării, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi sintetizând criticile formulate, Curtea reţine că autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt lipsite de claritate şi previzibilitate şi, ca urmare a nerespectării exigenţelor constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (5), aceste norme contravin şi principiului egalităţii în drepturi, dreptului la apărare, cu consecinţa încălcării şi a dreptului la un proces echitabil, principiului legalităţii incriminării şi subminează şi puterea de legiferare a Parlamentului. 20. Astfel, referitor la pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1319 din 31 decembrie 2020, şi Decizia nr. 235 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 28 mai 2021, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia, reţinând că dispoziţiile legale criticate fac parte din capitolul V Reguli de circulaţie, secţiunea Reguli pentru circulaţia vehiculelor, subsecţiunea Viteza şi distanţa dintre vehicule şi stabilesc în sarcina conducătorului de vehicul respectarea regimului legal de viteză şi adaptarea acesteia în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, sens în care a redat in extenso normele incidente. 21. Cu privire la pretinsa lipsă de claritate a textului legal criticat, Curtea a reţinut jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat, în esenţă, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Cu raportare la respectivele considerente, Curtea a analizat dacă noţiunea de „manevră“ respectă criteriile de accesibilitate, claritate şi previzibilitate ale normei juridice. În acest sens, Curtea, invocând şi exigenţele impuse de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a observat că noţiunea de „manevră“ utilizată în cuprinsul art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, „mişcare, acţionare manuală a unui mecanism“, „manipularea unui aparat, a unui dispozitiv tehnic“. Curtea a reţinut că în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi al Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de „manevră“ este folosit în corelare cu alţi termeni. Astfel, spre exemplu, „manevra de depăşire“ [potrivit art. 45 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule în care s-a aflat iniţial], „manevra de schimbare a direcţiei de mers“, „manevra de întoarcere“ sau „de mers înapoi“ [potrivit art. 116 alin. (2) din regulamentul menţionat, intenţia conducătorilor de autovehicule şi tramvaie de a schimba direcţia de mers, de a ieşi dintr-un rând de vehicule staţionate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulaţie sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depăşire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcţiune a luminilor indicatoare de direcţie cu cel puţin 50 m în localităţi şi 100 m în afara localităţilor înainte de începerea efectuării manevrelor] etc. 22. Ca atare, analizând în ansamblul reglementării normele legale criticate, Curtea a apreciat că reiese cu claritate înţelesul noţiunii de „manevră“ utilizate în cuprinsul dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, conducătorul de vehicul având obligaţia să o efectueze în condiţii de siguranţă şi respectând regimul legal de viteză, în concordanţă cu art. 35 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă anterior menţionată, potrivit căruia participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. 23. Prin urmare, aceste argumente prin care se subliniază faptul că textele de lege nu pot fi redactate cu o precizie absolută şi prin care se trimite la prevederile art. 35 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cât priveşte aprecierea realizării oricărei manevre în condiţii de siguranţă sunt deplin aplicabile şi în prezenta cauză, unde se invocă, în esenţă, lipsa unor criterii precise pentru destinatarul normei. Se observă în acest sens că art. 35 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private“, oferă destinatarilor normei - participanţii la trafic - repere pentru adaptarea conduitei în ipoteza normei criticate. 24. Cu privire la susţinerea potrivit căreia nu pot fi determinate cu exactitate acele condiţii de drum pentru care trebuie adaptată viteza şi în ce limite trebuie adaptată, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, referitor la regimul legal de viteză, prin Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, paragrafele 17 şi 18, Curtea a observat că, potrivit art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h, iar pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A şi B, şi limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. De asemenea, limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliţiei rutiere, iar pe anumite sectoare de drum, ţinând seama de împrejurări şi de intensitatea circulaţiei, administratorul drumului, cu avizul poliţiei rutiere, poate stabili şi limite de viteză inferioare, dar nu mai puţin de 10 km/h pentru tramvaie şi de 30 km/h pentru toate autovehiculele. Limitele maxime de viteză în afara localităţilor sunt: a) pe autostrăzi - 130 km/h; b) pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) - 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h. Totodată, potrivit art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, vitezele maxime admise în afara localităţilor pentru categoriile şi subcategoriile de autovehicule prevăzute la art. 15 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat sunt următoarele: a) 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A şi B; b) 110 km/h pe autostrăzi, 90 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 80 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile C, D şi subcategoria D1; c) 90 km/h pe autostrăzi, 80 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 70 km/h pentru celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din subcategoriile A1, B1 şi C1; d) 45 km/h, pentru tractoare şi mopede. Alin. (2) şi (3) ale art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc că viteza maximă admisă în afara localităţilor pentru autovehiculele care tractează remorci sau semiremorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care face parte autovehiculul trăgător, iar viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase şi/sau gabarite depăşite ori care transportă produse periculoase este de 40 km/h în localităţi, iar în afara localităţilor de 70 km/h. Totodată, potrivit alin. (4) al art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, viteza maximă admisă în afara localităţilor pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puţin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care efectuează pregătirea practică în vederea obţinerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse. 25. Având în vedere cele anterior referite, Curtea nu a reţinut nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, normele supuse controlului neînlăturând posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), Curtea constată netemeinicia acesteia, întrucât, aşa cum s-a reţinut la paragrafele anterioare, dispoziţiile legale criticate respectă exigenţele constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (5). În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că principiul legalităţii incriminării - consacrat de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie - impune legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii şi formule generale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 499 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 15 noiembrie 2018, paragraful 23, şi Decizia nr. 414 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2021, paragraful 20). 28. În final, Curtea nu poate reţine nici susţinerile potrivit cărora norma criticată, din cauza caracterului ei general, interpretabil şi lipsit de predictibilitate, nu respectă egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi subminează puterea de legiferare a Parlamentului, având în vedere că, în jurisprudenţa sa, a statuat cu valoare de principiu că stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“ (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 822 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 1 martie 2019, şi Decizia nr. 521 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014). 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cezara Maria Nichita Costescu în Dosarul nr. 5.775/290/2017 al Judecătoriei Reşiţa, de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în Dosarul nr. 3.938/284/2018 al Judecătoriei Răcari şi de Insurance Company Dallbogg Life and Healt din Bulgaria în Dosarul nr. 3.262/222/2018/a2 al Judecătoriei Dorohoi şi constată că dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Reşiţa, Judecătoriei Răcari şi Judecătoriei Dorohoi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
