Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Merkit Ali Erdem, Merkit Ali Ekber, Merkit Ali Ekrem, Merkit Ali Ozgur, Merkit A.E. Yildirim şi Kisioglu Cagdas în Dosarul nr. 2.844/114/2015 al Tribunalului Buzău - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.235D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează faptul că în sală se află doamna Elena Georgeta Nedelcu, traducător autorizat de limba turcă. La dosar au fost depuse note scrise prin care autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, solicitând totodată admiterea acesteia. De asemenea, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile criticate nu sunt de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale invocate de către autorii excepţiei, având în vedere că textul criticat este incident exclusiv în ipoteza în care, din culpa contribuabilului, nu există o evidenţă contabilă pe baza căreia să fie estimate sumele datorate bugetului general consolidat. Astfel, incidenţa dispoziţiei criticate are un caracter de excepţie, ca urmare a culpei contribuabilului, fiind aplicabilă doar în cazul săvârşirii unei infracţiuni, reprezentând o materializare a prevederilor art. 56 din Constituţie. De asemenea, persoana în cauză poate contesta în faţa instanţei de judecată estimarea realizată de organele competente potrivit legii, existând suficiente garanţii procesuale fără a se încălca prezumţia de nevinovăţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.844/114/2015, Tribunalul Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Merkit Ali Erdem, Merkit Ali Ekber, Merkit Ali Ekrem, Merkit Ali Ozgur, Merkit A.E. Yildirim şi Kisioglu Cagdas cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 67 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Dispoziţiile de lege criticate permit folosirea doar a estimărilor pentru determinarea prejudiciului, fără să se prevadă posibilitatea verificării acestora. Astfel, imposibilitatea determinării unui prejudiciu cert în cadrul unui proces penal vine în contradicţie cu dreptul la un proces echitabil. Totodată, dispoziţiile criticate restrâng în mod nejustificat modul de determinare a prejudiciului, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală referitor la prezumţia de nevinovăţie. Autorii excepţiei apreciază că instanţa este obligată să procedeze la estimarea unui prejudiciu în favoarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prezumându-se în mod absolut că acesta ar exista, instanţa neavând nicio posibilitate reală de a determina în alt mod existenţa prejudiciului. În continuare, se arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi dreptul la apărare, deoarece inculpaţii nu au posibilitatea de a propune probe în apărare din moment ce probaţiunea şi existenţa prejudiciului sunt stabilite ab initio, ca urmare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 241/2005. 6. Tribunalul Buzău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în cauzele penale, atât vinovăţia, cât şi întinderea prejudiciului se stabilesc ca urmare a unui probatoriu specific fiecărei cauze. Instanţa apreciază că, deşi, de regulă, prejudiciul trebuie să aibă caracter de certitudine, în lipsa unei evidenţe financiar-contabile clare, în cazul distrugerii unei părţi din aceste evidenţe, al neînregistrării în evidenţele contabile a tuturor operaţiunilor comerciale, organul judiciar este obligat să administreze acele probe care să conducă la stabilirea unui prejudiciu cât mai exact, fără a face uz de dispoziţiile art. 67 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În condiţiile în care stabilirea întinderii prejudiciului este atributul instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei, iar aceasta se face pe bază de probe şi în condiţii de contradictorialitate, instanţa de judecată consideră că textul invocat este constituţional. Astfel, apreciază că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005 sunt în acord cu prevederile constituţionale invocate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că autorii excepţiei s-au mărginit să enumere o serie de dispoziţii constituţionale, fără a arăta concret în ce constă contradicţia dintre dispoziţiile criticate şi Constituţie. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii trebuie să fie redactate în scris şi motivate, iar potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării. Astfel, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 9. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile criticate reglementează, pentru ipoteza când nu se poate stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, care este cuantumul sumelor datorate de către acesta bugetului general consolidat, modalitatea în care aceste sume urmează a fi stabilite sau determinate de organul competent potrivit legii. În acest caz, organul competent va proceda la stabilirea sumelor datorate bugetului general consolidat prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală. În continuare, face referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 16/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015. 10. Totodată, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 24 din Constituţie, Guvernul susţine că dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc dreptul inculpatului de a fi asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu, avocat care are dreptul să consulte actele dosarului, să exercite drepturile procesuale ale inculpatului, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepţii şi obiecţiuni, şi nici nu afectează dreptul acestuia de a beneficia de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării. 11. Totodată, Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc nicio atingere prezumţiei de nevinovăţie, textul legal criticat neinstituind nicio derogare de la acest principiu, cel trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005 bucurându-se, până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare, de prezumţia de nevinovăţie. 12. Avocatul Poporului apreciază că din analiza textului legal criticat rezultă că acesta instituie ca regulă stabilirea sumelor datorate bugetului general consolidat pe baza evidenţelor contribuabilului, iar, în cazul în care aceasta nu este posibilă, sumele datorate se determină, pe cale de excepţie, prin estimare, de organul competent potrivit legii, în condiţiile Codului de procedură fiscală. Prin urmare, critica autorilor excepţiei nu se poate reţine, deoarece estimarea este aplicabilă numai ca excepţie, când sumele datorate nu se pot determina pe baza evidenţelor contribuabilului. Această modalitate de calcul nu împiedică dreptul la un proces echitabil sau la apărare al justiţiabilului, acesta putându-se bucura de toate mijloacele procedurale legale în acest sens. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că organului fiscal îi revine numai obligaţia de a estima cuantumul prejudiciului, dar înfăptuirea actului de justiţie revine exclusiv instanţei de judecată - care apreciază dacă prejudiciul există, care este întinderea acestuia, modul de producere, persoana vinovată şi, nu în ultimul rând, dacă a fost sau nu săvârşită o infracţiune. Prezumţia de nevinovăţie, şi anume faptul că persoana este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, în aplicarea sa concretă, cere ca, în realizarea competenţelor stabilite de lege, organele judiciare să nu pornească de la ideea preconcepută că persoana cercetată sau judecată este vinovată, existenţa vinovăţiei trebuind stabilită numai printr-o hotărâre penală definitivă. Or, din examinarea textului de lege criticat nu rezultă stabilirea vinovăţiei în afara unei hotărâri judecătoreşti definitive. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conţinut: „În cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală.“ 16. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 362 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, a constatat că organul fiscal la care fac trimitere dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005 nu devine organ de cercetare penală ori instanţă de judecată, nefiind parte a justiţiei în accepţiunea art. 124 şi 126 din Constituţie. Acesta nu face altceva decât să estimeze cuantumul unui prejudiciu, pentru ca, în final, tot instanţei de judecată să îi revină rolul de a înfăptui actul de justiţie şi de a aprecia dacă există prejudiciu, care este întinderea acestuia, modul de producere, persoana vinovată etc. 18. De asemenea, prin Decizia nr. 333 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 24 august 2017, Curtea a observat că textul de lege criticat îşi găseşte aplicabilitatea atunci când nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat. Posibilitatea calculării prin estimare, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 241/2005, a sumelor datorate bugetului general consolidat - în condiţiile în care aceste sume nu pot fi stabilite pe baza evidenţelor contribuabilului, întrucât acesta din urmă nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a pune la dispoziţia organelor competente documentele prevăzute de lege în scopul verificărilor financiare, fiscale sau vamale - pune în valoare îndatorirea fundamentală prevăzută de art. 56 din Constituţie ca fiecare cetăţean să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Mai mult, soluţia stabilirii exclusiv pe baza evidenţelor contribuabilului a prejudiciului cauzat bugetului general consolidat prin neplata sumelor datorate ar oferi contribuabilului alternativa distrugerii documentelor în cauză, în vederea înlăturării răspunderii penale şi civile. 19. Determinarea de către organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a sumelor datorate bugetului general consolidat - în cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, respectivele sume nu se pot stabili pe baza evidenţelor contribuabilului - nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, întrucât există căi legale pentru contestarea valorii prejudiciului, având în vedere faptul că sumele calculate, prin estimare, de către organul competent nu au caracterul unei probe absolute, necenzurabile de către judecător, ci, dimpotrivă, atunci când inculpatul este trimis în judecată, probele sunt supuse controlului efectuat de către o instanţă independentă şi imparţială. 20. Totodată, în ceea ce priveşte contestarea valorii prejudiciului determinat, prin estimare, de către organul competent potrivit legii, prin Decizia nr. 333 din 11 mai 2017, precitată, Curtea a constatat că legiuitorul a impus o singură condiţie cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală - potrivit cărora probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti -, şi anume absenţa unei manifestări exprese de voinţă a părţii interesate sau a persoanei vătămate de a contesta probele administrate în cursul urmăririi penale. Faptul că instanţa de judecată, fără a readministra probele în condiţiile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, va ţine seama de ele la judecarea cauzei nu poate fi apreciat ca afectând dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil al inculpatului, întrucât, potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită de lege, fiind apreciate de organele judiciare în urma evaluării întregului probatoriu administrat în cauză. Totodată, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a cristalizat ideea potrivit căreia utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat (Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Saidi împotriva Franţei, paragrafele 43 şi 44, şi Hotărârea din 13 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Bracci împotriva Italiei, paragrafele 51 şi 54). De aceea, utilizarea unei probe aşa cum a fost administrată în faza de urmărire penală nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii, să o conteste. Prin urmare, nu se poate susţine că prin dispoziţiile de lege criticate este încălcat dreptul la un proces echitabil, câtă vreme acuzatul, deşi a avut posibilitatea, nu a contestat temeinicia acestor probe. A porni de la premisa administrării părtinitoare a probelor, complinită de nepăsarea acuzatului, nu atrage neconstituţionalitatea unui text, deoarece obiectul acţiunii penale constă în tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni în cadrul unui proces guvernat de principiul aflării adevărului. De altfel, soluţionarea unei cauze penale în baza unei probe nereadministrate de instanţa de judecată în faţa acuzatului nu este incompatibilă în sine cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, în procesul penal, cerinţa ca elementele de probă să fie administrate întotdeauna în faţa persoanei acuzate nu este absolută, putând exista situaţii particulare, de excepţie, cu respectarea dreptului persoanei acuzate de a fi avut ocazia adecvată şi suficientă de a contesta proba şi de a solicita refacerea ei (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea din 27 martie 2014, pronunţată în Cauza Matytsina împotriva Rusiei, paragrafele 151-153) - paragraful 20 din Decizia nr. 245 din 7 aprilie 2015. 21. Aşadar, Curtea a reţinut că problema afectării dreptului la apărare ori a dreptului la un proces echitabil s-ar putea pune în discuţie, dacă probele nu sunt readministrate, numai în situaţia în care părţile sau persoana vătămată nu au avut posibilitatea contestării lor în faţa unui judecător anterior cercetării judecătoreşti. Or, dimpotrivă, din perspectiva legalităţii administrării probelor, Curtea a constatat că aceste aspecte sunt verificate de către judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, iar acesta, în baza art. 346 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din acelaşi cod, poate exclude una, mai multe sau toate probele administrate în cursul urmăririi penale. După începerea judecăţii, dispusă de judecătorul de cameră preliminară, în faţa instanţei de judecată pot fi puse în discuţie (numai) aspecte ce ţin de temeinicia probelor, aspecte referitoare la împrejurări de fapt ce reies din proba contestată şi care, raportat la acuzaţia concretă pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată, prezintă relevanţă. 22. Astfel, Curtea a constatat că nimic nu opreşte partea căreia probele avute în vedere îi sunt defavorabile să le conteste din perspectiva temeiniciei - în faza de judecată imediat după citirea rechizitoriului, dar anterior audierii inculpatului -, cerând astfel readministrarea/refacerea lor de către instanţa de judecată în condiţii de publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate. Terminologia utilizată de legiuitor are în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale care nu au fost contestate. În acest sens, Curtea a observat că alin. (5) al art. 374 din Codul de procedură penală prevede că „Preşedintele întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe“, părţile şi persoana vătămată având posibilitatea să conteste probele administrate şi să propună administrarea de probe, indiferent dacă au fost sau nu administrate în faza de urmărire penală. 23. Totodată, cu privire la posibilitatea readministrării probelor administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi, Curtea a reţinut că, potrivit art. 374 alin. (8) din Codul de procedură penală, acestea pot fi administrate din oficiu de către instanţă, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Faptul că această posibilitate este atributul exclusiv al instanţei de judecată nu este de natură a afecta în niciun fel dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil, pentru că, potrivit art. 349 alin. (1) din Codul de procedură penală, „Instanţa de judecată soluţionează cauza dedusă judecăţii cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii“. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Merkit Ali Erdem, Merkit Ali Ekber, Merkit Ali Ekrem, Merkit Ali Ozgur, Merkit A.E. Yildirim şi Kisioglu Cagdas în Dosarul nr. 2.844/114/2015 al Tribunalului Buzău - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
