Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicată de Iulian Fentzel în Dosarul nr. 9.799/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.971D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Apreciază că instituirea, de către legiuitor, a unui termen până la care persoana poate face un denunţ pentru a putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă nu este de natură a înfrânge prevederile constituţionale invocate. Situaţia celor două categorii de persoane evocate de autorul excepţiei - persoanele aflate în executarea unei pedepse şi cele aflate în cursul urmăririi penale sau al judecăţii - este diferită. Raţiunea edictării actului normativ criticat este aceea ca persoanele care au calitatea de martor potrivit art. 2 din Legea nr. 682/2002, la momentul oportun, să faciliteze organelor judiciare tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit fapte penale. Legiuitorul are opţiunea şi libertatea constituţională de a stabili cauzele de reducere a pedepselor, precum şi momentul până la care acestea intervin. Aplicarea dispoziţiilor criticate şi persoanelor care se află în faza executării unei pedepse ar presupune o operaţiune de reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate, ceea ce ar înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa penală nr. 1.911 din 27 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.799/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicată de Iulian Fentzel într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece nu îi includ printre persoanele ce beneficiază de reducerea pedepsei pe cei care, deşi au depăşit faza de urmărire penală şi cea a judecăţii, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate, facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave. 6. Judecătoria Galaţi - Secţia penală, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 809 din 9 noiembrie 2006, nr. 1.156 din 6 noiembrie 2008 şi nr. 383 din 7 iunie 2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Avocatul Poporului arată că persoanele aflate în executarea unei pedepse sunt excluse în mod legitim de la dreptul de a beneficia de reducerea pedepsei, întrucât nu au demonstrat, în momentul individualizării acesteia, aceeaşi atitudine de cooperare cu organele judiciare precum persoanele care denunţă sau facilitează identificarea altor făptuitori înaintea sau în timpul urmăririi penale sau al judecăţii. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de calitatea persoanei, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului de constituţionalitate ca fiind discriminatorie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014, cu următorul conţinut: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.“ 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cadrul politicii penale, legiuitorul a reglementat, atât în Codul penal şi în Codul de procedură penală, cât şi în alte legi speciale, norme penale în temeiul cărora operează o reducere a pedepselor stabilite de legiuitor în normele de incriminare. Astfel, art. 19 din Legea nr. 682/2002 reglementează o cauză legală specială de reducere a pedepsei, care are aplicabilitate până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 15. Curtea observă că, răspunzând unor critici identice, a constatat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.156 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, şi Decizia nr. 383 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 25 iulie 2016, Curtea a constatat că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, adică persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală, inculpaţilor într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, şi anume acela de a fi comis o infracţiune şi care, până în momentul condamnării, denunţă ori facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane. Or, inculpatul condamnat a avut posibilitatea să se încadreze în această categorie, dar, prin tăcerea sa, a ales să nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat. 16. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator diferenţiat în funcţie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. 17. Totodată, Curtea a reţinut că aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescenţa unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri şi traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecţiei martorilor şi nu este de natură să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. 18. Distinct de cele reţinute prin Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006, precitată, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea observă că, spre deosebire de persoanele care se află în faza anterioară începerii urmăririi penale, în faza urmăririi penale ori în faza judecăţii, faţă de persoanele care se află în executarea unei pedepse a fost pronunţată o hotărâre de condamnare definitivă, prin care a fost stabilită vinovăţia acestora. 19. Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti produce un efect pozitiv, care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii şi poartă denumirea de putere a lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire şi judecată pentru faptele şi pretenţiile astfel soluţionate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritate a lucrului judecat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011). 20. Astfel, de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. Doar în aceste situaţii apare necesitatea punerii în acord a conţinutului hotărârii aflate în curs de executare cu situaţia obiectivă, cu consecinţa modificării corespunzătoare a executării hotărârii. 21. Or, în cazul în care aplicarea beneficiului prevăzut de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 ar fi posibilă şi pentru persoanele aflate în executarea unei pedepse, care, în această fază, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave, s-ar ajunge, în realitate, la o rejudecare a cauzei pentru motive ulterioare pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, aducânduse atingere autorităţii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, dacă s-ar achiesa la cele solicitate de autorul excepţiei, s-ar ajunge la situaţia în care, prin contestaţia la executare, ar fi puse în discuţie aspecte care ţin de fondul cauzei, precum modalitatea de individualizare a pedepselor şi tratamentul sancţionator ce au fost aplicate în mod definitiv prin hotărârea pronunţată. 22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. Instanţele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, şi Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunţată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulian Fentzel în Dosarul nr. 9.799/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
