Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 28.360/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.266D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 28.360/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, formulată de debitorul Protan - S.A., prin care s-a solicitat deschiderea procedurii simplificate de faliment. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă pune în discuţie constituţionalitatea prevederilor art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, în sensul de a se stabili dacă aceste norme oferă pârghiile necesare pentru asigurarea unui echilibru între interesele debitorului şi cele ale creditorilor, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Kotov împotriva Rusiei, precum şi la aprecierile acestei instanţe referitoare la statutul lichidatorului judiciar numit şi remunerat de către creditori. Învederează faptul că, deşi este atributul legiuitorului de a decide cu privire la modalitatea de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului, constatările şi analiza efectuată de către un organism independent pe baza consultării mediului de afaceri şi a organismelor implicate în procedurile de insolvenţă, precum şi luarea în considerare de către executiv a necesităţii unor modificări în această privinţă pot conduce la concluzia că, în practică, modul de desemnare şi de stabilire a onorariului administratorului judiciar/lichidatorului în contextul dat de construcţia juridică a procedurii de insolvenţă în ansamblul său este de natură a crea dezechilibre în ceea ce priveşte drepturile participanţilor, care nu pot fi reglate eficient prin intervenţia judecătorului-sindic. Prin urmare, avându-se în vedere întregul mecanism de funcţionare a procedurilor de insolvenţă, aşa cum este reglementat de Legea nr. 85/2014, instanţa de judecată apreciază că prevederile art. 57 alin. (2) şi (3) din acest act normativ, care lasă desemnarea şi stabilirea onorariului administratorului judiciar/lichidatorului pe seama votului discreţionar al creditorilor, pot fi de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al participanţilor garantat de art. 44 din Constituţie, raportat şi la art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi dreptului acestora la un proces echitabil garantat de art. 21 din Constituţie, prin raportare şi la art. 6 din aceeaşi convenţie. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, prevederi care fac parte din subsecţiunea 5 - Administratorul judiciar, având următorul conţinut normativ: - Art. 57 alin. (2) şi (3): "(2) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.(3) Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul." 10. În opinia instanţei de judecată, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie coroborate cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, precum şi celor ale art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, potrivit căruia „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.“ 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă se regăsea, în esenţă, şi în vechea reglementare, fiind cuprinsă în art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, în prezent abrogată, care a făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 434 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 20 mai 2011, Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011, Decizia nr. 293 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012, sau Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 20 noiembrie 2014, jurisprudenţă prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii acesteia. 12. În prezenta cauză, critica de neconstituţionalitate vizează împrejurarea că, potrivit art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, nu mai este necesară confirmarea de către judecătorul-sindic a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar desemnat provizoriu în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, o atare situaţie fiind, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, de natură să creeze dezechilibre în ceea ce priveşte drepturile participanţilor la procedura insolvenţei, care nu pot fi reglate eficient prin intervenţia judecătorului-sindic. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 14 februarie 2020, procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă, în acord cu scopul şi cu principiile ce guvernează această procedură, spre exemplu, asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri, asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang, asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură, recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile. Organele care aplică procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2014 sunt instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar [art. 40 alin. (1)]. 14. Astfel, pentru preluarea poziţiei de administrator judiciar, practicienii în insolvenţă interesaţi depun la dosarul de insolvenţă o ofertă în dosarul respectiv. În cazul în care nu sunt oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolvenţă ales în mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România. În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia. Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul [art. 57 alin. (1)-(3) din Legea nr. 85/2014]. 15. Curtea observă că, potrivit art. 57 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia. Creditorii pot negocia inclusiv remuneraţia administratorului judiciar, dar numai când aceasta urmează să fie suportată din averea debitorului. În situaţia în care onorariul administratorului judiciar urmează să fie achitat din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit de către judecătorul-sindic. Prin urmare, şi în această ultimă ipoteză creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar, mai puţin remuneraţia. 16. Curtea reţine că în situaţia în care, în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, onorariul se va achita din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 38 alin. (2) din acest act normativ, la stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă gradul de complexitate a activităţii depuse, şi anume: numărul de salariaţi ai debitorului; riscul privind conflictele de muncă; cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani; valoarea totală a datoriilor şi numărul creditorilor; valoarea creanţelor, numărul debitorilor; numărul şi complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant şi, respectiv, de pârât; valoarea patrimoniului, potrivit evaluării; natura activelor, atractivitatea pe piaţă, riscurile legate de conservarea lor; nivelul de lichidităţi aflate la dispoziţia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale de lichidare. 17. De remarcat că prin art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul întăreşte caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei şi stabileşte o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. În tăcerea legii, nu are importanţă natura sau izvorul creanţelor pentru a conferi creditorului majoritar legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalţi creditori pentru înlocuirea administratorului judiciar în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privinţa desemnării/ confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată şi onorariul. Această normă reglementează posibilitatea înlocuirii administratorului judiciar pe întreg parcursul procedurii, după ce acesta a fost, prin ipoteză, desemnat/confirmat de către adunarea creditorilor sau, după caz, de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. De remarcat diferenţele existente, ca moment temporal, în ceea ce priveşte înlocuirea administratorului judiciar, şi anume, în timp ce art. 57 alin. (2) coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 85/2014 are în vedere „prima şedinţă a adunării creditorilor“, art. 57 alin. (4) din acelaşi act normativ vizează înlocuirea practicianului „în orice stadiu al procedurii“. 18. Curtea observă totodată că, potrivit Legii nr. 85/2014, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor care deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor [art. 57 alin. (4) din lege]. Având în vedere procedura de numire, legiuitorul a luat în considerare acelaşi criteriu şi în ceea ce priveşte înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, şi anume criteriul valorii creanţelor, astfel că înlocuirea se dispune de către judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, tocmai în virtutea naturii speciale a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014. 19. Prin Decizia nr. 686 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 7 iunie 2019, Curtea a subliniat că trebuie avut în vedere şi rolul comitetului creditorilor, care este format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, din cei deţinând creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe bugetare şi creanţe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii, şi care se oferă voluntar, selecţia fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procent de vot din valoarea creanţelor prezente, fiind ales în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor [art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014]. Atribuţiile comitetului creditorilor privesc, printre altele, să ia cunoştinţă de rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, să le analizeze şi, dacă este cazul, să formuleze contestaţii la acestea, să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri, să introducă acţiuni pentru anularea unor acte sau operaţiuni frauduloase făcute de debitor în dauna creditorilor, potrivit prevederilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar [art. 51 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) din Legea nr. 85/2014]. 20. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a soluţiei legislative criticate, din perspectiva contrarietăţii acesteia cu art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, coroborat cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, în jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără ca prin acestea să fie aduse atingeri accesului liber la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 635 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2017). 21. De asemenea, având în vedere întregul ansamblu legislativ în materie, prin Decizia nr. 686 din 8 noiembrie 2018, mai sus menţionată, Curtea a constatat că în procedura insolvenţei sunt prevăzute mecanisme legale prin care să fie supuse controlului de legalitate al judecătorului-sindic chestiuni legate de derularea procedurilor de insolvenţă, orice creditor putând să aducă la cunoştinţa comitetului creditorilor aspecte legate de activitatea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi, prin urmare, să solicite punerea în discuţie a înlocuirii administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, din motive temeinice, pentru aplicarea defectuoasă a prevederilor Legii nr. 85/2014 sau pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de lege, mai ales că, pe lângă rolul său de reprezentant al creditorilor şi de apărător al intereselor acestora, potrivit art. 47 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, comitetul creditorilor poate chiar convoca adunarea creditorilor (ce poate fi convocată şi de creditorii deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot), care, la rândul său, poate adopta o hotărâre pentru înlocuirea administratorului judiciar, în condiţiile legii, pe care să o supună analizei judecătorului-sindic. 22. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competenţe exclusive în cadrul procedurii insolvenţei, iar în raport cu scopul procedurii de insolvenţă şi în conformitate cu principiile acesteia, legiuitorul a recunoscut, în funcţie de interesul urmărit, legitimare procesuală fiecărui creditor sau creditorilor prin organele colective de reprezentare a intereselor acestora. Astfel, judecătorul-sindic efectuează controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau lichidatorului şi soluţionează procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, printre principalele atribuţii regăsindu-se şi judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar [art. 45 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2014]. În timp ce administratorul judiciar ori lichidatorul sau, în mod excepţional, debitorul, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea, exercită atribuţiile manageriale, creditorii, prin organele acestora, pot controla, sub aspectul oportunităţii, deciziile manageriale adoptate de persoanele competente [art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014], dându-se totodată posibilitatea ca, în condiţiile prevăzute de lege, orice creditor să poată formula contestaţie la judecătorul-sindic pentru motive de nelegalitate, în faţa căruia se pot prezenta nemulţumirile şi formula toate apărările pe care le consideră necesare, în condiţiile legii. 23. Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate şi susţinerile autoarei excepţiei potrivit cărora prevederile art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, care lasă desemnarea şi stabilirea onorariului administratorului judiciar/lichidatorului pe seama votului discreţionar al creditorilor, ar aduce atingere dreptului de proprietate al participanţilor la procedura insolvenţei. Astfel, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, spre exemplu, Curtea a reţinut că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Totodată, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunţată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenţei, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanţă cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunţată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). 24. Prin urmare, în virtutea prevederilor constituţionale şi convenţionale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenţei, cărora li se circumscriu şi prevederile cuprinse în Legea nr. 85/2014, prin care se instituie desemnarea unui administrator judiciar, precum şi procedurile şi subiecţii ce pot solicita înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice, şi care, în final, se decide de către judecătorul-sindic. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă în Dosarul nr. 28.360/3/2018 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
