Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 401 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în măsura în care aceste texte de lege oferă competenţă Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în realizarea evidenţei şi managementului funcţionarilor din aparatul de specialitate al Autorităţii Electorale Permanente, excepţie ridicată de Emma-Lina Dobrescu în Dosarul nr. 30.757/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 750D/2022. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 7.494 din 2 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 30.757/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 401 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în măsura în care aceste texte de lege oferă competenţă Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în realizarea evidenţei şi managementului funcţionarilor din aparatul de specialitate al Autorităţii Electorale Permanente. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Emma-Lina Dobrescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect cererea formulată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici privind anularea deciziei directorului executiv al Direcţiei Judeţene Comunitare de Evidenţă a Persoanelor Braşov privind transferul în interes de serviciu al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate la Autoritatea Electorală Permanentă şi a actului de numire a acesteia în funcţia publică specifică de consilier parlamentar emis de preşedintele Autorităţii Electorale Permanente. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile sunt neconstituţionale, „în măsura în care aceste texte de lege oferă competenţă Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în realizarea evidenţei şi managementului funcţionarilor din aparatul de specialitate al Autorităţii Electorale Permanente“. Astfel, se arată că organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente au fost reglementate prin Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, instituţia fiind menţionată expres în art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie. Potrivit art. 100 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, Autoritatea Electorală Permanentă este o instituţie administrativă autonomă cu personalitate juridică şi cu competenţă generală în materie electorală, care are misiunea de a asigura organizarea şi desfăşurarea alegerilor şi a referendumurilor, precum şi finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, cu respectarea Constituţiei, a legii şi a standardelor internaţionale şi europene în materie. Potrivit art. 102 alin. (2) din acelaşi act normativ, organizarea şi funcţionarea aparatului propriu al Autorităţii Electorale Permanente, numărul de posturi, statutul personalului, atribuţiile acestuia şi structura organizatorică se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, iar personalul Autorităţii Electorale Permanente are acelaşi statut cu personalul din aparatul celor două Camere ale Parlamentului. De asemenea, potrivit art. 102 alin. (6) din Legea nr. 208/2015, prevederile Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar se aplică în mod corespunzător personalului din aparatul de specialitate al Autorităţii Electorale Permanente. 6. Se susţine că, potrivit art. 116 alin. (2) din Constituţie, organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome, iar, potrivit art. 117 din Constituţie, autorităţile administrative autonome se pot înfiinţa numai prin lege organică. Din analiza acestor norme constituţionale, rezultă că există o distincţie clară între organele de specialitate care pot funcţiona în cadrul administraţiei publice centrale de specialitate, şi anume, pe de o parte, cele înfiinţate de Guvern şi ministere, organizate în subordinea acestora, iar, pe de altă parte, autorităţile administrative autonome, înfiinţate de Parlament prin lege organică, în cazul cărora nu există o subordonare implicită faţă de puterea executivă. În acest context normativ, este evident că atribuţiile de evidenţă şi management în privinţa funcţiei publice, respectiv a funcţionarilor publici parlamentari nu sunt date în competenţa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, această instituţie având competenţe exclusiv în ceea ce priveşte evidenţa şi managementul funcţiei publice şi ale funcţionarilor publici care activează în cadrul instituţiilor aflate în subordinea Guvernului. Or, Autoritatea Electorală Permanentă este un organ de specialitate al administraţiei publice, dar care nu se subordonează puterii executive, ci este organizată şi funcţionează prin hotărâre a Parlamentului, care reprezintă puterea legislativă. 7. În final, se arată că este evident că, în măsura în care dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 401 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ ar fi interpretate în sensul că oferă competenţă Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în realizarea evidenţei şi managementului funcţionarilor din aparatul de specialitate al Autorităţii Electorale Permanente, este încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 401 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, dispoziţii având următorul cuprins: - Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: „Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.“; – Art. 401 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019: „Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii: [...] d) realizează evidenţa şi managementul funcţiei publice şi ale funcţionarilor publici;“. 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - art. 3 alin. (2) - consacră unul dintre cele două tipuri ale controlului de tutelă administrativă, şi anume cel exercitat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (denumită în continuare ANFP), pe lângă cel exercitat de prefect, consacrat de art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege. Astfel, în virtutea rolului său de tutelă administrativă în materia funcţiei publice, ANFP are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ atât actele autorităţii publice centrale, cât şi actele autorităţii publice locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, declanşând, astfel, un control de legalitate. În mod corelativ, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ prevăd printre atribuţiile ANFP realizarea evidenţei şi managementului funcţiei publice şi ale funcţionarilor publici. 15. În cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti care a sesizat Curtea Constituţională, ANFP a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea unor acte administrative privind transferul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dintro funcţie publică de execuţie de consilier şi numirea acesteia într-o funcţie publică parlamentară de consilier. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, „în măsura în care aceste texte de lege oferă competenţă ANFP în realizarea evidenţei şi managementului funcţionarilor din aparatul de specialitate al Autorităţii Electorale Permanente“, autoritate administrativă autonomă, ai cărei funcţionari sunt asimilaţi cu funcţionarii publici parlamentari, cu statut special reglementat prin Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, cu modificările şi completările ulterioare. 16. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, în realitate, autoarea excepţiei critică interpretarea dată de ANFP textelor de lege criticate, în sensul că aceasta consideră că are competenţă în realizarea evidenţei şi managementului funcţionarilor publici parlamentari sau celor asimilaţi acestora (cum sunt funcţionarii din aparatul de specialitate al Autorităţii Electorale Permanente). Or, interpretarea textelor de lege aplicabile situaţiei concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţei judecătoreşti. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. „Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată într-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, 1995) -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 17. În consecinţă, problema de drept invocată de autoarea excepţiei şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale, referitoare la competenţa ANFP asupra evidenţei şi managementului funcţiei publice parlamentare şi ale funcţionarilor publici parlamentari, este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 401 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 401 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Emma-Lina Dobrescu în Dosarul nr. 30.757/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
