Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristina Ioana Antik în Dosarul nr. 631/210/2016, al Judecătoriei Chişineu-Criş şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.194D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 517D/2017 şi nr. 1.751D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Emanuel Coman şi de Constantin Avram în dosarele nr. 8.081/233/2015 şi nr. 6.455/233/2014 ale Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 517D/2017 şi nr. 1.751D/2017 la Dosarul nr. 1.194D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că argumentarea pretinsei neconstituţionalităţi priveşte aplicarea sancţiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice. Or, în jurisprudenţa sa, de pildă deciziile nr. 280/2010 sau nr. 224/2014, Curtea Constituţională a stabilit că prin lege se poate institui o astfel de sancţiune complementară în materie contravenţională, fără a fi încălcate normele constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 15 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 631/210/2016, Judecătoria Chişineu-Criş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristina Ioana Antik într-o cauză privind soluţionarea unei plângeri contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul legal criticat. 8. Prin Încheierea, respectiv Decizia civilă din 20 decembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.081/233/2015 şi, respectiv, nr. 6.455/233/2014, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Emanuel Coman şi, respectiv, de Constantin Avram în cauze în apel privind soluţionarea unor plângeri contravenţionale formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul legal criticat. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că aplicarea de drept a pedepsei complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, în condiţiile textului legal criticat, şi nu ca urmare a aprecierii agentului constatator, în funcţie de situaţia în cauză, a gravităţii faptei contravenţionale etc., contravine regulii proporţionalităţii, consacrate la nivel constituţional de art. 53 alin. (2), dar şi la nivel legal, de art. 5 alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Potrivit acestor din urmă texte legale, sancţiunile contravenţionale sunt principale - avertismentul şi amenda contravenţională şi, respectiv, complementare, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei. Codul penal prevede, totodată, la art. 67 alin. (1), că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată (deci este facultativă) dacă pedeapsa principală este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aşadar, legiuitorul trebuie să fie consecvent şi în materie contravenţională şi să prevadă criteriul proporţionalităţii inclusiv în aplicarea sancţiunilor complementare, mai ales în situaţia în care sancţiunea principală este avertismentul, aşa cum este speţa de faţă. 10. În opinia autorilor excepţiei sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 53 şi prin faptul că dispoziţiile legale criticate reglementează restrângerea exerciţiului unui drept - cel de a conduce, pe o perioadă de 30 de zile -, însă această limitare, chiar dacă este temporară, nu a fost operată prin lege, aşa cum dispune norma fundamentală invocată, ci printr-o ordonanţa de urgenţă a Guvernului. Prin urmare, aceştia apreciază că sunt nesocotite şi principiile constituţionale ale statului de drept, separaţiei puterilor în stat, supremaţiei şi al obligativităţii respectării Constituţiei şi a legilor. 11. Judecătoria Chişineu-Criş consideră, în opinia exprimată, că textul legal criticat nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) din Constituţie, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi nici pe cele ale art. 53 din Legea fundamentală. Sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile respectă pe deplin regula proporţionalităţii instituită de art. 53 alin. (2) din Constituţie, aceasta fiind prevăzută doar pentru anumite fapte contravenţionale, care prezintă un grad de pericol social ridicat şi care pot pune în pericol grav siguranţa circulaţiei rutiere, măsura nefiind astfel disproporţionată şi nici discreţionară. De altfel, Curtea Constituţională a mai analizat critici de neconstituţionalitate asemănătoare, faţă de dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. c) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, deciziile de respingere a excepţiei astfel pronunţate fiind aplicabile, mutatis mutandis, şi în cazul de faţă (de exemplu, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, sau Decizia nr. 331 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 19 mai 2011). 12. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este întemeiată, deoarece restrângerea dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 30 de zile, reglementată de art. 100 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă criticată, nu a fost dispusă prin lege, în sensul de act adoptat de Parlament în temeiul art. 73 din Constituţie şi nici nu se încadrează în acele situaţii de excepţie menţionate în cuprinsul normelor fundamentale ale art. 53, referitoare la condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi, având în vedere că, în opinia instanţei de judecată, dreptul de a circula cu un autovehicul este o componentă a liberei circulaţii, drept fundamental prevăzut de art. 25 din Constituţia României. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a reţinut în mod constant că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea, prin lege, pe lângă sancţiunea principală, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege (Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007). Sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în materie de circulaţie rutieră respectă regula proporţionalităţii prevăzută de art. 53 din Constituţie, aceasta fiind prevăzută doar pentru anumite fapte contravenţionale, care prezintă un grad de pericol social ridicat şi care pot pune în pericol grav siguranţa circulaţiei rutiere. Curtea Constituţională a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prin mai multe decizii (deciziile nr. 287/2008, nr. 331/2011, nr. 210/2007, nr. 267/2007), constatând că acestea sunt constituţionale, aceleaşi considerente fiind aplicabile şi în prezenta excepţie, diferenţa reprezentând-o doar fapta care atrage aplicarea sancţiunii. 15. Totodată, prin aceleaşi decizii mai sus menţionate, Curtea Constituţională a arătat că prevederile art. 53 din Legea fundamentală, invocate, se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar textele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, Curtea a mai observat că alin. (1) al art. 53 din Constituţie prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Rezultă, astfel, că norma constituţională invocată nu este incidentă în cauză, nefiind indicat un drept sau o libertate fundamentală încălcată. 16. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 224/2014, nr. 1.420/2009 şi nr. 282/2013, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere măsura conexării dosarelor, dispusă în şedinţa publică în considerarea obiectului parţial identic al celor trei cauze, îl constituie prevederile art. 100 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: - Art. 100 alin. (3): „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) e) nerespectarea regulilor privind depăşirea;“. 20. În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la valorile supreme ale statului român, respectiv la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenţa la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, ale art. 21 alin. (3) raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 73 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice reglementează, la lit. a)-g), o serie de contravenţii, partea introductivă a alin. (3) stabilind sancţiunile corespunzătoare acestora, şi anume, în teza întâi, amenda, ca sancţiune principală, precum şi, la teza a doua, aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. 22. În esenţă, criticile autorilor excepţiei se referă la neconstituţionalitatea aplicării de jure a sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de conduce pentru o perioadă de 30 de zile, fără ca această măsură să fie lăsată la aprecierea agentului constatator, în funcţiile de circumstanţele săvârşirii contravenţiei constatate, aşa cum este reglementată în materie penală aplicarea pedepselor complementare. Din această perspectivă, autorii excepţiei apreciază că sunt încălcate principiile legalităţii şi al proporţionalităţii. De asemenea se susţine că, fiind vorba de restrângerea exerciţiului unui drept, aceasta trebuia operată prin lege, aşa cum dispune art. 53 alin. (3) din Constituţie, şi nu prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului. 23. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, relevante fiind, de pildă, Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 424 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011, sau Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014. 24. Respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi nu restrânge exerciţiul unor drepturi constituţionale, ci prevede, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“. Aşa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a aplicării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. 25. În plus, Curtea observă că dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei, se referă la condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Or, Curtea Constituţională a arătat constant în jurisprudenţa sa în materie că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulaţie, drept fundamental consacrat de art. 25 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Decizia nr. 370 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, Decizia nr. 424 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011, sau Decizia nr. 1.314 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011). Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, pentru o perioadă de 30 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituţie, care are în vedere restrângerea exerciţiului unui drept sau al unor libertăţi de natură constituţională. Prin deciziile indicate, Curtea a arătat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, dispoziţiile art. 25 din Legea fundamentală reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, în timp ce normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. În concluzie, nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie, această normă nefiind incidentă. 26. Cât priveşte invocarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că textul legal criticat conţine norme de drept material, substanţial, fără a avea implicaţii la nivel procesual, astfel că nu se poate susţine încălcarea dreptului menţionat, drept eminamente aplicabil într-un cadru procesual sau pre-procesual. În acest sens, dispoziţiile art. 100 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 - criticate - stabilesc aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârşirea faptei contravenţionale constând în nerespectarea regulilor privind depăşirea. 27. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia restrângerea pretinsă este contrară art. 53, dar şi art. 73 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu este operată printr-o lege, ca act normativ al Parlamentului, Curtea constată că nu poate reţine nici această critică. În legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 95 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005). Astfel, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, ordonanţele de urgenţă pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, legii organice, cu respectarea strictă a condiţiilor imperative şi limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin urmare, nici din această perspectivă nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie şi nici a art. 73 alin. (1) din Constituţie. 28. Pe cale de consecinţă, întrucât Curtea nu poate constata nesocotirea vreunei norme fundamentale invocate, rezultă că sunt neîntemeiate susţinerile privind nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, referitoare la valorile supreme ale statului român, respectiv la principiul legalităţii, inclusiv în componenta sa referitoare la calitatea legii. Curtea mai observă, în plus, că autorul excepţiei a invocat şi art. 11 din Constituţie, fără a explica, însă, în ce constă pretinsa relaţie de contrarietate dintre acest text şi normele legale criticate, astfel că, din această perspectivă, excepţia este nemotivată. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Ioana Antik în Dosarul nr. 631/210/2016 al Judecătoriei Chişineu-Criş şi, respectiv, de Emanuel Coman şi de Constantin Avram în dosarele nr. 8.081/233/2015 şi nr. 6.455/233/2014 ale Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 100 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Chişineu-Criş şi Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Magareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
