Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (5) ultima teză şi ale art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Nicolae Ţifrea în Dosarul nr. 1.131/96/2016 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.563D/2017, de Aurel Ştefan Tripa în Dosarul nr. 4.290/108/2016 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.714D/2017, precum şi de Petre Adrian Podea în Dosarul nr. 3.935/105/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.914D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei Aurel Ştefan Tripa, doamna avocat Amina Cor, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef referă asupra cauzei şi arată că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 1 octombrie 2019, în prezenţa autorului excepţiei Nicolae Ţifrea, dată la care Curtea a conexat cele trei dosare şi, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare asupra unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 29 octombrie 2019. 4. Având cuvântul, avocatul prezent solicită conexarea celor trei dosare cu Dosarul nr. 483D/2017, care are acelaşi obiect al criticilor de neconstituţionalitate şi care are fixat termen de judecată în data de 21 noiembrie 2019. 5. Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu cererea de amânare întemeiată pe motivul conexării cauzelor. 6. Deliberând, Curtea respinge cererea formulată, preşedintele arătând că dispunerea conexării unor dosare aflate pe rolul Curţii Constituţionale nu se poate realiza decât în şedinţă publică, în condiţiile în care respectivele dosare au stabilit acelaşi termen de judecată. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că sancţiunea pierderii dreptului la pensia de serviciu nu poate fi aplicată retroactiv cu privire la un drept stabilit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014 printr-o decizie de pensionare care nu a fost însă pusă în plată la data emiterii. Susţine că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28 din 17 octombrie 2016 nu este aplicabilă autorului excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate. Pe fondul excepţiei, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu conţine elemente de retroactivitate, invocând în acest sens Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 28 din 17 octombrie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 28 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.131/96/2016, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Ţifrea, în calitate de reclamant în cauza care are ca obiect contestaţia la executare cu privire la o decizie a Casei Judeţene de Pensii Harghita privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie de serviciu. 10. Prin Sentinţa civilă nr. 4.476 din 20 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.290/108/2016, Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia a fost ridicată de Aurel Ştefan Tripa, în calitate de contestator în cauza care are ca obiect anularea unor decizii ale Casei Judeţene de Pensii Arad şi obligarea intimatei la plata pensiei ce i se cuvine autorului excepţiei în sistemul public de pensii. 11. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.935/105/2016, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (5) ultima teză şi ale art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia a fost ridicată de Petre Adrian Podea, în calitate de apelant-reclamant în cauza care are ca obiect obligarea pârâtei-intimate, Casa Judeţeană de Pensii Prahova, la stabilirea pensiei de serviciu şi plata acesteia către beneficiar. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Nicolae Ţifrea susţine că dispoziţiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 contravin principiului neretroactivităţii legii civile, întrucât sancţiunea pierderii dreptului la pensia de serviciu nu poate fi aplicată faptelor de corupţie săvârşite anterior modificării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014. Schimbarea cerinţelor pentru acordarea pensiei de serviciu „nu ar putea interveni la un moment ulterior condamnării, câtă vreme condamnarea însăşi nu atrăgea, în momentul rămânerii ei definitive, pierderea dreptului la pensia de serviciu“. Autorul mai susţine că „nu poate fi vorba nici despre efectele unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, câtă vreme legea veche nu prevedea eliminarea dreptului la pensia de serviciu pentru magistraţii condamnaţi definitiv. Dimpotrivă, reglementarea acestei sancţiuni este nouă, iar efectele ei ar trebui să se producă numai pentru viitor.“ Invocând raţionamentul utilizat de Curtea Constituţională în Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, autorul excepţiei susţine că „infracţiunile de corupţie săvârşite anterior modificării Legii nr. 303/2004 reprezintă, din perspectiva conflictului de legi în timp, facta praeterita, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efecte retroactive“. Prin urmare, textul de lege este constituţional doar dacă se aplică faptelor comise după 27 iulie 2014, dată de la care pedeapsa pierderii pensiei de serviciu există în legislaţia română. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul Aurel Ştefan Tripa susţine că dispoziţiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 contravin principiului neretroactivităţii legii civile, întrucât sancţiunea pierderii dreptului la pensia de serviciu nu poate fi aplicată unui drept câştigat printr-o decizie de pensionare definitivă a cărei punere în plată a fost suspendată la cererea beneficiarului. Este de observat că până la apariţia Legii nr. 118/2014 nu exista nicio consecinţă privind pensia de serviciu, indiferent de motivul eliberării din funcţie, dacă erau îndeplinite condiţiile de fond pentru acordarea pensiei de serviciu, iar în cazul autorului excepţiei atât pensionarea, cât şi săvârşirea faptei, precum şi condamnarea sa s-au produs înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014. Invocând raţionamentul utilizat de Curtea Constituţională în Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, autorul excepţiei susţine că textul de lege nu se referă în niciun caz la o condamnare definitivă pentru fapte săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014, ci la condamnări pentru fapte săvârşite după această dată. Aşa fiind, consideră că nu există nicio justificare pentru a i se aplica alte dispoziţii legale în afara celor cuprinse în Legea nr. 303/2004 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 118/2014, dispoziţii care erau în vigoare atât la data pensionării sale în anul 2009, cât şi la data cererii de recalculare şi punere în plată a pensiei, respectiv la data de 20 decembrie 2013. 14. Autorul mai arată că, în realitate, eliberarea din funcţie s-a produs conform dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, ope legis, la data condamnării definitive, respectiv 17 iunie 2016, dată la care nu era în vigoare Legea nr. 118/2014, care a intrat în vigoare la 27 iulie 2014, iar în aceste împrejurări consideră că simpla neglijenţă a organelor statului român privind publicarea decretului prezidenţial de eliberare din funcţie, care s-a realizat abia în data de 31 iulie 2016, nu poate constitui temeiul aplicării abuzive a legii de către Casa Judeţeană de Pensii Arad. Prin urmare, consideră că se află în situaţia unui drept câştigat care nu poate fi ignorat, având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 6 din Codul civil, care consacră principiul neretroactivităţi legii civile, legea neputând să dispună şi să modifice drepturi câştigate în cazul unei fapte săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul Petre Adrian Podea susţine că, în raport cu conţinutul normativ al art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorul care a comis una dintre infracţiunile enumerate devine nedemn de a i se mai acorda pensia de serviciu. Nedemnitatea are la bază imputabilitatea faptei penale pe care a comis-o, însă această imputabilitate presupune vinovăţia sa, în sensul că a cunoscut dispoziţiile legale în vigoare la data comiterii faptei penale şi, cu toate acestea, nu şi-a conformat conduita, asumându-şi riscul pierderii pensiei de serviciu. Ca atare, este nedemn numai judecătorul care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de lege după intrarea în vigoare a acesteia, adică de la 27 iulie 2014, când a intrat în vigoare art. I din Legea nr. 118/2014, nicidecum judecătorul care a comis faptele anterior acestei date, cum este cazul autorului excepţiei. 16. În ceea ce priveşte art. 82 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 303/2004, autorul excepţiei susţine că sintagma „eliberarea din funcţie din motive neimputabile“ are caracter neprevizibil, neclar şi contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie. În măsura în care Legea nr. 303/2004 nu delimitează cazurile în care eliberarea din funcţie se realizează din motive imputabile sau neimputabile, în cazul condamnării, „posibilitatea eliberării/menţinerii în funcţie conduce la ideea că motivele pot fi considerate atât imputabile cât şi neimputabile“. Pentru a evita multiplele interpretări, legiuitorul ar fi trebuit să definească sintagma „motive imputabile“ sau să indice în mod distinct cazurile de eliberare din funcţie întemeiate pe acest criteriu, fără a lăsa o marjă de apreciere atât de mare Consiliului Superior al Magistraturii. Mai mult, beneficiarul dreptului la pensie de serviciu nu este în măsură să îşi conformeze conduita prescripţiei legale, neştiind dacă, de exemplu, în caz de demisie sau transfer în altă funcţie, aceste motive de eliberare din funcţia de judecător îi sunt sau nu imputabile. 17. Tribunalul Harghita - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 18. Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că autorul excepţiei a fost eliberat din funcţie ca urmare a unei condamnări definitive, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014, astfel că acesta nu poate fi beneficiarul pensiei de serviciu, aşa cum prevede art. 83^2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Calitatea de judecător nu încetează la data condamnării definitive, ci la data publicării decretului de eliberare din funcţie. Prin urmare, în ceea ce priveşte aplicarea legii în timp, instanţa reţine că nu poate fi vorba despre aplicarea retroactivă a Legii nr. 118/2014, ci despre aplicarea acesteia la situaţiile în curs, cum este şi situaţia contestatorului, care a săvârşit infracţiunea şi a fost condamnat definitiv pentru aceasta, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014, dar a fost eliberat din funcţia de judecător după intrarea în vigoare a acestei legi care îi interzice dreptul la pensie de serviciu. În acest caz este incident principiul aplicării imediate a legii noi situaţiilor în curs de desfăşurare. 19. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se aplică, asemenea oricărui act normativ, în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, conform art. 78 din Constituţie, în vreme ce dispoziţiile art. 82 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 303/2004 respectă pe deplin normele de tehnică legislativă referitoare la calitatea normei juridice. 20. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Guvernul, în Dosarul nr. 2.714D/2017, apreciază că nu se poate reţine neconstituţionalitatea în sine a prevederii legale criticate. Astfel, condamnarea unui magistrat pentru una dintre infracţiunile enumerate la art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 reprezintă o raţiune şi o cauză suficient de puternice pentru a justifica, în sensul celor reţinute de Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, eliminarea beneficiului pensiei de serviciu. Încasarea pensiei de serviciu are ca premisă esenţială desfăşurarea activităţii cu corectitudine, probitate şi bună-credinţă, iar neîndeplinirea acestei premise atrage şi pierderea beneficiilor aferente. Este imoral ca persoane ce au avut calitate de magistrat şi au fost condamnate pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie să poată beneficia de pensie de serviciu, abaterile de la exercitarea cu bună-credinţă a funcţiei trebuie sancţionate, iar nu recompensate, prin acordarea unui beneficiu cum este pensia de serviciu; aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii. 22. Pierderea beneficiului pensiei de serviciu în condiţiile textului de lege criticat - care ţine de materia asigurărilor sociale - nu poate fi echivalată unei pedepse, nefiind cuprinsă în rândul celor enumerate limitativ de dispoziţiile Codului penal; scopul legitim urmărit prin instituirea măsurii legislative criticate este asigurarea bunei funcţionări a sistemului judiciar şi a credibilităţii şi integrităţii profesiei de magistrat, dispoziţiile criticate respectând principiul accesibilităţii şi previzibilităţii legii. Măsura respectiva priveşte numai partea reprezentând diferenţa dintre cuantumul pensiei de serviciu şi pensia în sistemul public, iar nu întregul drept la pensie al magistratului. Invocă, în acest sens, decizia de inadmisibilitate din 18 octombrie 2005, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Banfield împotriva Regatul Unit. 23. De asemenea, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, Curtea Constituţională a reţinut ca partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. 24. În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, Guvernul aminteşte că, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, Curtea a reţinut că „pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, şi anume pensia contributivă şi un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituţie.“ 25. Referitor la invocarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (8) privind averea dobândită licit şi în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi fundamentale, Guvernul consideră că acestea nu au aplicabilitate în cauza de faţă. 26. Referitor la încălcarea principiului nediscriminării apreciază că reglementarea dreptului magistraţilor la pensia de serviciu se face prin lege, în acord cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul având competenţa de a stabili condiţiile şi modalităţile în care se realizează acordarea acestui beneficiu. Principiul nediscriminării semnifică aplicarea aceluiaşi tratament juridic persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, or, autorul excepţiei invocă încălcarea acestui principiu între categorii profesionale diferite, care au un statut profesional diferit. 27. În fine, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia textul de lege criticat este constituţional doar în măsura în care acesta ar urma să se aplice doar faptelor comise de magistrat după data de 27 iulie 2014, data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014, Guvernul o consideră inadmisibilă. Aceasta priveşte modul de interpretare şi aplicare a unor prevederi legale, respectiv problematica aplicării în timp a textului de lege, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Mai mult, Guvernul arată că, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu se poate reţine contrarietatea prevederii cuprinse la art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 cu art. 15 alin. (2) din Constituţie. Relevantă în acest sens este Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, în care Curtea a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textul de lege criticat afectează pensiile speciale doar pe viitor, nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. De altfel, chiar şi anterior adoptării Legii nr. 118/2014, condamnarea unui magistrat atrăgea pierderea dreptului la pensia de serviciu, deoarece, după data eliberării din funcţie, persoana pierdea calitatea de magistrat. Prin urmare, nu se pune în discuţie o schimbare a condiţiilor pentru plata pensiei de serviciu, legea nouă nu reglementează doar situaţii noi, ci şi situaţii existente pe care le circumstanţiază şi le clarifică. 28. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 2.563D/2017, susţine că textul de lege nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv şi nici nu rezultă că acesta ar urmări să producă efecte retroactive, textul urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, astfel cum este prevăzut în art. II al acestei legi. 29. Ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la pensia de serviciu a magistraţilor, statutul constituţional al magistraţilor - „statut dezvoltat prin lege organică, care cuprinde o serie de incompatibilităţi, interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept“, însă rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistraţii este mult mai severă, mai restrictivă, impunând magistraţilor nu numai o înaltă calificare profesională şi o reputaţie perfectă, dar şi obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au. Fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pensiile speciale ale magistraţilor pot fi eliminate doar dacă magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat au fost condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii. 30. Interdicţia stabilită prin dispoziţia legală criticată este de strictă interpretare şi aplicare, ea reprezentând o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor în magistratură şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiei de judecător şi procuror, precum şi conferirea unei autorităţi morale de necontestat persoanelor care exercită astfel de funcţii. 31. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin raportare la art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Avocatul Poporului susţine că norma constituţională nu este aplicabilă, deoarece dispoziţiile legii criticate nu restrâng dreptul la pensie, ca drept fundamental prevăzut la art. 47 alin. (2) din Constituţie, ci prevăd lipsirea beneficiului pensiilor de serviciu în cazul condamnării definitive ori dacă s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie. Acestor persoane, după sistarea pensiei speciale, li se acordă pensia în sistemul public, în condiţiile legii. Or, legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime pensia de serviciu, dar, evident, cu respectarea şi a celorlalte prevederi sau principii constituţionale. 32. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere al Avocatului Poporului şi al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 33. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 34. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare a Curţii, dispoziţiile art. 82 alin. (5) teza a doua şi ale art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. În realitate, analizând dispoziţiile legale şi critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 82 alin. (5) ultima teză şi ale art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care au următorul conţinut: - Art. 82 alin. (5) ultima teză: „(5) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3) în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, şi sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcţie ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile.“; – Art. 83^2 alin. (1): „(1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 şi 83^1 şi de indemnizaţia-prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii.“ 35. Dispoziţiile art. 83^2 alin. (1) au fost introduse în lege prin art. I din Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 24 iulie 2014. Curtea observă că prevederile criticate au fost modificate prin art. I pct. 144 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în prezent având următorul cuprins: „(1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 şi 83^1 şi de indemnizaţia prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, precum şi una din infracţiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, «Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei» săvârşite înainte de eliberarea din funcţie. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii“. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii. 36. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii, ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 44 privind dreptul de proprietate şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 37. Cu privire la situaţia de fapt existentă în cazul celor trei magistraţi, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: (i) faptele pentru care autorii excepţiei de neconstituţionalitate au fost condamnaţi au fost săvârşite anterior datei de 27 iulie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014), înainte de eliberarea lor din funcţie, deci în exercitarea atribuţiilor de serviciu; (ii) cu privire la modul de pensionare: în cazul domnului Nicolae Ţifrea, acesta a fost eliberat din funcţia de procuror, în temeiul art. 65 alin. (1) lit. b) din lege, beneficiind de pensie de serviciu începând cu data de 7 iulie 2011, data publicării decretului de eliberare din funcţie; ulterior, la data de 10 decembrie 2014, a fost pronunţată hotărârea penală de condamnare, care a atras pierderea dreptului la pensia de serviciu; în cazul domnului Aurel Ştefan Tripa, în temeiul art. 65 alin. (1) lit. f) din lege, condamnarea dispusă prin hotărâre definitivă a constituit cauza de eliberare din funcţia de judecător, decretul Preşedintelui României prin care a fost eliberat din funcţie fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 31 iulie 2014; pierderea calităţii de judecător a împiedicat naşterea dreptului acestuia la pensia de serviciu; în cazul domnului Petre Adrian Podea, în temeiul art. 65 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, condamnarea dispusă prin hotărâre definitivă a constituit cauza de eliberare din funcţia de judecător, decretul Preşedintelui României prin care a fost eliberat din funcţie fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 8 ianuarie 2015; anterior, la data de 3 septembrie 2013, Casa Judeţeană de Pensii Prahova îi stabilise dreptul la pensia de serviciu de pe funcţia de judecător, drept care nu a fost pus în plată la cererea beneficiarului; (iii) în toate situaţiile, actele administrative prin care s-au dispus sancţiunile civile au fost emise în temeiul legii în vigoare la momentul emiterii, respectiv art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, pensia fiecăruia fiind stabilită în condiţiile sistemului public de pensii. 38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 82 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 303/2004, Curtea observă că, potrivit art. 82 alin. (5) prima teză, sfera de incidenţă a normei criticate este categoria persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vechime în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, dar care la data pensionării au o altă ocupaţie decât cea în care au acumulat vechimea. Acestei categorii de persoane legea îi recunoaşte în mod expres dreptul de a se pensiona şi de a beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, stipulând că acest beneficiu se acordă numai persoanelor eliberate din funcţie „din motive neimputabile“, sintagmă criticată de unul dintre autorii excepţiei în prezenta cauză. 39. Analizând însă situaţia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că niciunul dintre aceştia nu se află în ipoteza de incidenţă a normei criticate, întrucât, după eliberarea din funcţia de judecător sau de procuror, la data pensionării niciunul nu a avut o altă ocupaţie. Aşa fiind, în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 82 alin. (5), care prevăd dreptul la pensia de serviciu al persoanelor care la data pensionării au o altă ocupaţie decât cea de magistrat. 40. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“, Curtea constată că textul de lege criticat nu are incidenţă în cauza dedusă judecăţii instanţei în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, astfel că o eventuală soluţie de admitere a criticilor formulate nu ar avea nicio înrâurire asupra soluţionării cauzei respective. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia cu un atare obiect nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate a legăturii cu cauza, astfel că urmează a o respinge, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibilă. 41. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate referitoare la art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea constată că funcţia de judecător este o funcţie publică al cărei statut profesional este consacrat de art. 125 din Constituţie. Potrivit alin. (1) al acestui articol, „judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii“. Numirea în funcţie se realizează în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora „Judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii“, care se face „în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate“, sau în temeiul art. 33 alin. (3) din aceeaşi lege, potrivit căruia „În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului prevăzut la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor admişi“. Conform art. 31 alin. (3) şi art. 33 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţie a judecătorilor propuşi pentru numire. 42. Actul de numire este decretul Preşedintelui României, emis în condiţiile art. 100 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului“. De la data publicării decretului, persoana numită dobândeşte calitatea de judecător sau procuror şi îi sunt aplicabile toate dispoziţiile constituţionale şi legale referitoare la drepturi, obligaţii, incompatibilităţi şi interdicţii. Dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevăd că „judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege“, iar art. 3 alin. (2) prevede că „Procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor. Ei pot fi delegaţi, suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege“. 43. Persoana care ocupă funcţia de judecător o poate exercita, în condiţiile legii, până la data eliberării sale din funcţie. În temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorul sau procurorul este eliberat din funcţie în următoarele cazuri: demisie; pensionare; transfer într-o altă funcţie; incapacitate profesională, ca sancţiune disciplinară; condamnarea, amânarea aplicării pedepsei şi renunţarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre definitivă, precum şi renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, pentru o infracţiune prin care se aduce atingere prestigiului profesiei; încălcarea dispoziţiilor art. 7 (judecătorii nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai vreunui serviciu de informaţii); neprezentarea, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate (în vederea constatării unei boli psihice), până la împlinirea duratei suspendării din funcţie dispuse potrivit art. 64 alin. (4); neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) (are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu) şi e) (este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei) ori a condiţiei privind lipsa cazierului fiscal, dacă în acest ultim caz se apreciază că nu se impune menţinerea în funcţie; nepromovarea examenului prevăzut la art. 26 (examenul de capacitate). Potrivit art. 65 alin. (2), eliberarea din funcţie a judecătorului sau a procurorului se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, a Secţiei pentru procurori. 44. În condiţiile stabilite de dispoziţiile art. 82-85 din aceeaşi lege, judecătorii şi procurorii au dreptul la pensie de serviciu. Potrivit art. 85 alin. (3) din lege, „Cererile de pensionare formulate de judecătorii şi procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie“. Analizând prevederile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, Curtea reţine că legiuitorul a instituit posibilitatea ca judecătorii şi procurorii să se pensioneze la cerere, la împlinirea vârstei de 60 de ani sau înainte de această dată, beneficiind de pensia de serviciu, dacă au o vechime în aceste funcţii de cel puţin 25 de ani. Legiuitorul a prevăzut, la alin. (3) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, o derogare de la această regulă, constând în acordarea pensiei de serviciu şi judecătorilor şi procurorilor care au împlinit 60 de ani şi au o vechime în magistratură cuprinsă între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) al art. 82, pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură. De asemenea, în temeiul art. 83^1 din lege, legiuitorul a prevăzut că judecătorii şi procurorii pot fi pensionaţi anticipat, cu reducerea vârstei de pensionare prevăzute de lege cu până la 5 ani, în cazul în care depăşesc vechimea în magistratură prevăzută la art. 82 alin. (1) cu cel puţin 5 ani. 45. Cu privire la pensia de serviciu, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, că aceasta se acordă unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care în virtutea profesiei, meseriei, ocupaţiei sau calificării îşi formează o carieră profesională în acel domeniu de activitate şi sunt nevoite să se supună unor exigenţe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât şi personal (a se vedea Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016). Pe de altă parte, în considerarea situaţiei specifice a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 455 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 22 iunie 2006, sau Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007). 46. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie a statuat că aceasta a fost instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi formării unei cariere în magistratură. Conform reglementărilor legale, pensia de serviciu se acordă la împlinirea vârstei de pensionare numai magistraţilor care, în privinţa totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiţia de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură. Instituirea pensiei de serviciu pentru magistraţi nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistraţii. Astfel, acest statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunând magistraţilor obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au. Într-adevăr acestora le sunt interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-şi crea o situaţie materială de natură să le ofere după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000). 47. Dispoziţiile art. 83^2 din lege, criticate în prezenta cauză, prevăd că nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 şi 83^1 judecătorii care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv ori în cazul cărora s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie, aceste persoane urmând a beneficia de pensie în sistemul public, în condiţiile legii. 48. Norma legală prezintă două ipoteze de aplicare. Într-o primă ipoteză, respectiv condamnarea intervine în timpul în care persoana deţine calitatea de judecător, aşa cum s-a arătat în prealabil, condamnarea şi amânarea aplicării pedepsei dispuse printr-o hotărâre definitivă constituie chiar cauze de eliberare din funcţia de judecător [art. 65 alin. (1) lit. f) din lege], astfel încât pierderea calităţii de judecător împiedică naşterea dreptului la pensia de serviciu. De remarcat este însă faptul că, spre deosebire de cauza de eliberare din funcţie care survine indiferent de natura infracţiunii comise, consecinţa în planul drepturilor de pensie este limitată la condamnarea judecătorului pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea. 49. În schimb, în ipoteza în care condamnarea a survenit după încetarea funcţiei de judecător prin pensionare, efectul juridic al hotărârii de condamnare cu privire la beneficiul pensiei de serviciu se produce imediat, respectiv judecătorul pierde beneficiul pensiei de serviciu (născut la data eliberării din funcţie) începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Sub aspectul incidenţei temporale a normei care reglementează sancţiunea cu privire la dreptul la pensie de serviciu, singura condiţie impusă de legiuitor este aceea ca infracţiunea pentru care a fost condamnat judecătorul să fi fost săvârşită înainte de eliberarea sa din funcţie, deci în exercitarea atribuţiilor de serviciu. 50. Analizând conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate, Curtea reţine că art. 83^2 alin. (1) din lege reglementează consecinţele juridice în planul carierei profesionale, respectiv sancţiunile civile aplicate ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de ipoteza normei. 51. Potrivit art. 173 din Codul penal, precum şi celor reţinute prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, paragraful 47, în sensul că art. 1 alin. (1) din Codul penal stabileşte că legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni, motiv pentru care în absenţa unei incriminări nu se poate vorbi despre o lege penală, Curtea observă că în conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nu sunt incriminate fapte care constituie infracţiuni, ci consecinţele juridice pe care o condamnare penală le are în sfera statutului profesional al judecătorului. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală, iar actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, sancţiune care poate fi principală ori complementară. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prevederile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 nu se circumscriu noţiunii de „lege penală sau contravenţională“, pentru ca acestea să constituie o excepţie de la aplicarea principiului neretroactivităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. 52. În lumina celor expuse, Curtea reţine că legiuitorul, în limitele marjei de apreciere de care se bucură, este liber să impună reguli privind statutul juridic al profesiei de judecător, inclusiv să modifice, să completeze sau să abroge condiţii ce ţin de încetarea calităţii de judecător. Cu toate acestea, criteriile avute în vedere de noua reglementare trebuie să se supună, asemenea oricărei legi, exigenţelor impuse de principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât, potrivit art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie, „Legea dispune numai pentru viitor [...]“. De aceea, legiuitorul este obligat ca, în activitatea de legiferare, să respecte principiul neretroactivităţii legii (cu singura excepţie permisă, cea a legii penale sau contravenţionale mai favorabile). La nivel infraconstituţional, principiul neretroactivităţii legii civile este prevăzut de art. 6 din Codul civil, cu denumirea marginală „Aplicarea în timp a legii civile“. Totodată, art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cuprinde dispoziţii referitoare la soluţionarea conflictului de legi în timp, potrivit cărora „Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor“. 53. Faptele pentru care autorii excepţiei de neconstituţionalitate au fost condamnaţi au fost săvârşite anterior datei de 27 iulie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014), înainte de eliberarea lor din funcţie, deci în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Problema supusă controlului vizează, în primul rând, modul de interpretare şi aplicare a legii, atribut care, prin excelenţă, ţine de resortul instanţelor de drept comun, întrucât existenţa ori inexistenţa unui caz de împiedicare a naşterii dreptului la pensia de serviciu sau de pierdere a acestui drept se întemeiază, de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, pe criterii care pot fi cu uşurinţă identificate de autorităţile competente. Cu toate acestea, ţinând seama, pe de o parte, de faptul că principiul neretroactivităţii legii civile, deşi este indisolubil legat de procesul de interpretare şi de aplicare a legii, are consacrare constituţională expresă, astfel că reprezintă un reper concret în controlul de constituţionalitate, precum şi, pe de altă parte, de faptul că modul de redactare a normei este susceptibil de mai multe interpretări, Curtea urmează să analizeze, din perspectiva conflictului de legi în timp, posibilele neajunsuri care sunt de natură a afecta principiul constituţional al aplicării pentru viitor a legii civile. De altfel, instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa că va interveni „atunci când cel chemat să spună dreptul este încătuşat de lege prin imposibilitatea de a respecta o normă constituţională“ (a se vedea Decizia nr. 148 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 11 aprilie 2014). 54. Este fără îndoială că, de la data intrării în vigoare, norma referitoare la împiedicarea naşterii dreptului la pensia de serviciu sau la pierderea acestui drept se aplică tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul ei. Altfel spus, împrejurarea că unui judecător sau procuror care primeşte o condamnare, în condiţiile legii, pentru o infracţiune săvârşită după intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, criticate în prezenta cauză, îi încetează calitatea profesională şi, implicit, nu beneficiază de pensie de serviciu nu este de natură a afecta vreun drept fundamental al persoanei în cauză, întrucât simpla expectativă/vocaţie pe care acesta o are trebuie să se supună regulilor noi instituite, reguli care îi sunt deplin cunoscute la data săvârşirii faptei. 55. Alta este situaţia în care judecătorul sau procurorul este sancţionat penal pentru o faptă comisă anterior apariţiei normei criticate. Deşi legea nouă poate dispune cu privire la consecinţe şi efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, înainte de intrarea ei în vigoare, au dat naştere sau, după caz, au modificat sau au stins o situaţie juridică ori cu privire la efecte pe care acea situaţie juridică le-a produs înainte de aceeaşi dată. Prin urmare, abaterea de la norma penală săvârşită în perioada anterioară intrării în vigoare a normei instituite de art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 (27 iulie 2014) reprezintă, sub aspectul conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă i s-ar aplica legea ulterioară, ar însemna ca acesteia din urmă să i se atribuie efect retroactiv. Aşadar, din perspectiva legii civile, constituie un fapt complet realizat care nu poate produce alte consecinţe juridice în afara celor expres prevăzute de normele în vigoare la acea dată. În absenţa unor astfel de norme, reglementarea ulterioară a unor efecte cu conţinut prohibitiv capătă semnificaţia încălcării principiului neretroactivităţii legii civile, conduita legiuitorului înfrângând şi cerinţa previzibilităţii normei juridice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, sau Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017). 56. În concluzie, dacă legea creează o situaţie juridică nouă, ea nu are voie să prevadă că noua situaţie s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare. Cu alte cuvinte, săvârşirea unor fapte penale nu poate produce decât acele efecte juridice prevăzute de legea în vigoare la data comiterii lor (în cazul de faţă, dacă fapta a fost comisă anterior datei de 27 iulie 2014, condamnarea poate constitui temei pentru eliberarea din funcţia de judecător sau de procuror, iar nu şi temei pentru pierderea pensiei de serviciu). 57. Aşa fiind, Curtea reţine că textul de lege criticat este în acord cu principiul neretroactivităţii legii civile dacă sancţiunea de drept civil este aplicabilă exclusiv raporturilor juridice născute ulterior intrării în vigoare a acesteia. Rezultă, aşadar, că, sub aspect material, temeiul juridic al pierderii beneficiului dreptului la pensia de serviciu îl va constitui întotdeauna reglementarea legală în vigoare la data naşterii raportului juridic, respectiv data săvârşirii faptei penale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale sau a condiţiilor de acordare a pensiei de serviciu neavând nicio influenţă/înrâurire asupra existenţei acesteia. Prin urmare, revine instanţelor judecătoreşti în faţa cărora au fost deduse controlului actele administrative prin care s-au dispus efectele în plan civil ale unei hotărâri judecătoreşti de condamnare penală să verifice temeinicia şi legalitatea acestora prin raportare la legea civilă aplicabilă sub aspect material. 58. În concluzie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie este neîntemeiată, dispoziţiile criticate având o incidenţă limitată la câmpul lor temporal de acţiune, cu respectarea principiului neretroactivităţii legii civile. 59. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 contravin dreptului de proprietate privată, întrucât sancţiunea pierderii dreptului la pensia de serviciu nu poate fi aplicată unui drept câştigat printr-o decizie de pensionare definitivă a cărei punere în plată a fost suspendată la cererea beneficiarului, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Pensia de serviciu se acordă unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care îşi formează o carieră profesională într-un anumit domeniu şi care sunt nevoite să se supună unor exigenţe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât şi personal. Aceasta a fost instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistraţii. Una dintre rigorile impuse de lege este aceea privind buna reputaţie de care magistraţii trebuie să se bucure în societate, reputaţie care trebuie să fie clădită, printre altele, pe profesionalism, integritate şi lipsa antecedentelor penale. Acestea constituie premisele imparţialităţii judecătorilor, care „trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare“ [art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004] şi a procurorilor, care „reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept“ [art. 131 alin. (1) din Constituţie], ambele categorii de magistratură fiind obligate ca, „prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare“ [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004]. 60. Or, condamnarea definitivă a judecătorului sau a procurorului pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie, aşază persoana respectivă în afara rigorilor impuse de statutul de magistrat, excluzând-o în mod justificat de la drepturile şi beneficiile inerente acestui statut. Sub acest aspect, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că este la aprecierea legiuitorului reglementarea condiţiilor şi criteriilor necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o categorie de pensie sau alta, cu condiţia de a nu încălca exigenţele constituţionale şi de a respecta o condiţie de rezonabilitate în stabilirea condiţiilor de pensionare - est modus in rebus (a se vedea în acest sens Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012). 61. Aşa fiind, opţiunea legiuitorului de a refuza beneficiul pensiei de serviciu magistraţilor care în perioada exercitării funcţiei au săvârşit abateri de la legea penală pentru care au fost condamnaţi chiar ulterior eliberării din funcţie, coroborată cu recunoaşterea dreptului la pensie în sistemul public, în condiţiile legii, se plasează în marja de apreciere de care acesta dispune în temeiul art. 61 din Constituţie, soluţia legislativă adoptată respectând în mod obiectiv şi rezonabil dreptul de proprietate al fostului magistrat cu privire la sumele plătite în regimul contributiv al sistemului public de pensii. 62. În fine, având în vedere argumentele prezentate mai sus, întrucât nu s-a reţinut afectarea niciunui drept fundamental invocat, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt incidente în cauză. 63. Cu privire la incidenţa Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 28 din 17 octombrie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, invocată de reprezentatul Ministerului Public, instanţa constituţională observă că Înalta Curte a apreciat că sesizarea formulată nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la „ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei“ şi a respins-o ca inadmisibilă. În motivare s-a reţinut astfel: „contestatorul […] se află în situaţia în care, la momentul solicitării beneficiului pensiei de serviciu, nu a putut justifica eliberarea sa din funcţie din motive neimputabile, fiind condamnat penal cât timp se afla în exerciţiul funcţiei de judecător, fiindu-i, aşadar, aplicabile prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În aceste condiţii, se constată că soluţionarea pe fond a cauzei nu depinde de dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât ipoteza reglementată de această normă legală nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii“ (paragrafele 61-62). 64. Analizând, însă, situaţia contestatorului din cauza în care s-a formulat cererea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (situaţie similară cu situaţia a doi dintre autorii excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele aflate pe rolul Curţii Constituţionale), Curtea reţine că acesta nu se afla în ipoteza de incidenţă a normei art. 82 alin. (5), întrucât el a fost eliberat din funcţia de judecător şi s-a pensionat de pe poziţia de judecător. Aşa fiind, în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 82 alin. (5) care prevăd dreptul la pensia de serviciu al persoanelor care la data pensionării au o altă ocupaţie decât cea de magistrat, condiţionat de motivele neimputabile eliberării din funcţia de magistrat. Pentru aceste motive, având în vedere sfera diferită de incidenţă a celor două norme, art. 82 alin. (5), respectiv art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea apreciază că raţionamentul care a stat la baza pronunţării Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 28 din 17 octombrie 2016 nu poate fi însuşit de instanţa constituţională. 65. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Petre Adrian Podea în Dosarul nr. 3.935/105/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Ţifrea în Dosarul nr. 1.131/96/2016 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă, de Aurel Ştefan Tripa în Dosarul nr. 4.290/108/2016 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Petre Adrian Podea în Dosarul nr. 3.935/105/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Harghita - Secţia civilă, Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2019. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
