Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.578 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Mihaela Alina Ivaşcu în Dosarul nr. 25.734/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.497D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autoarea acesteia. Precizează, în acest sens, că prevederile legale criticate asigură opozabilitatea cesiunii de creanţă faţă de debitorul cedat, comunicarea cesiunii neproducându-şi efectele dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului. Arată că o altă măsură de protecţie a debitorului este reglementată în art. 1.582 din Codul civil, acesta păstrându-şi dreptul de a opune cesionarului toate apărările pe care le putea opune cedentului. Ca atare, nu este afectat dreptul de proprietate, în condiţiile în care cesionarul este ţinut de obiectul cesiunii, în cazul cesiunii parţiale urmând să respecte întinderea acesteia. Apreciază că art. 51 din Constituţie, invocat în motivarea excepţiei, nu are incidenţă în cauza de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 25.734/215/2016, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.578 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Mihaela Alina Ivaşcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni revocatorii cu privire la un contract de vânzare de praxis de medicină de familie, cauză în cursul căreia s-a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei - societate bancară, ca urmare a intervenirii unei cesiuni de creanţă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică faptul că textul de lege supus controlului de constituţionalitate impune, ca regulă generală, doar comunicarea scrisă a cesiunii către debitorul a cărui creanţă a fost cedată printr-un contract de cesiune, fără a exista şi obligaţia prezentării dovezii scrise a cesiunii. Se susţine, în esenţă, că prevederile art. 1.578 alin. (1) din Codul civil încalcă posibilitatea unui debitor a cărui creanţă a fost cedată de a lua cunoştinţă de actul de cesiune încheiat de creditor cu cesionarul, prin care este transmisă creanţa împotriva sa. În consecinţă, debitorul nu va avea posibilitatea să invoce eventuale nulităţi absolute sau relative ale contractului de cesiune. În condiţiile în care debitorul iniţial al obligaţiei este transformat, cu ajutorul legii, în simplu spectator al convenţiei de cesiune, teoretic, o altfel de convenţie, deşi nulă sau anulabilă, ar continua să îşi producă efectele împotriva debitorului obligaţiei, întrucât acesta din urmă nu poate lua cunoştinţă de ea sub nicio formă. Aşa fiind, textul de lege criticat este neconstituţional, de vreme ce debitorul cedat este lipsit de orice mijloc juridic de protejare a patrimoniului său ori de posibilitatea de a invoca anumite neregularităţi ale actului de cesiune. 6. Judecătoria Craiova - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că mecanismul acceptării, respectiv al comunicării cesiunii reprezintă un mijloc de protecţie pentru debitorul cedat şi de a asigura opozabilitatea faţă de acesta a cesiunii de creanţă. Pe de altă parte, nu se poate aprecia că este îngrădit accesul la justiţie al debitorului cedat, câtă vreme, potrivit art. 1.582 din Codul civil, acesta poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. Nici dreptul debitorului la proprietatea privată nu este încălcat, în condiţiile în care cesionarul nu ar putea pretinde mai mult decât i-a fost transmis prin contractul de cesiune de creanţă. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1.578 alin. (1) din Codul civil, care au următorul cuprins: „(1) Debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parţiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii.“ 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind principiul egalităţii, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul de apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) privind proprietatea privată şi art. 51 privind dreptul de petiţionare. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a arătat că cesiunea de creanţă reprezintă o convenţie prin care un creditor, denumit cedent, transmite creanţa sa unei alte persoane, denumită cesionar, iar pentru validitatea cesiunii de creanţă nu este necesar consimţământul debitorului cedat, el fiind terţ faţă de convenţia dintre cedent şi cesionar. Pentru ca cesiunea să fie opozabilă terţilor - inclusiv debitorului cedat - este necesară notificarea ori acceptarea cesiunii de către debitorul cedat. Prin notificarea făcută de cedent sau cesionar debitorului cedat, acestuia i se face cunoscut faptul schimbării creditorului. Acceptarea din partea debitorului cedat are semnificaţia faptului că acesta a luat cunoştinţă despre cesiune, adică despre schimbarea creditorului său iniţial, iar acceptarea trebuie să fie făcută în formă autentică, spre a fi opozabilă tuturor categoriilor de terţi (a se vedea Decizia nr. 727 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 3 martie 2015). 13. Autoarea prezentei excepţii, debitor cedat într-un contract de cesiune de creanţă, critică împrejurarea că legea nu prevede obligativitatea comunicării actului de cesiune către debitorul cedat, pentru ca acesta să ia cunoştinţă de conţinutul său şi să poată să îşi protejeze în mod eficient patrimoniul şi să se poată apăra în justiţie în mod corespunzător faţă de respectivul contract. 14. Referitor la aceste critici, Curtea constată că nu pot fi reţinute. Debitorul şi-a asumat obligaţia de plată în cadrul unui raport obligaţional consemnat într-un act juridic, în sensul de instrumentum, ale cărui clauze le cunoaşte şi le poate contesta, invocând orice cauze de nulitate ale contractului la care este parte. În schimb, cesiunea de creanţă este o operaţiune juridică exterioară acestuia, care se încheie exclusiv între creditorul iniţial şi o altă persoană, căreia îi cedează creanţa pe care o are împotriva debitorului. Obligaţia debitorului rămâne nealterată de actul intervenit între cedent şi cesionar. El este ţinut să îşi execute obligaţia, indiferent de persoana creditorului (desigur, cu excepţia situaţiei în care obligaţia a fost asumată intuitu personae, tocmai în considerarea calităţilor creditorului iniţial, determinante pentru încheierea acelui contract). 15. Ca atare, debitorul este ţinut în aceeaşi măsură faţă de noul creditor, nefiind vorba despre o nouă obligaţie, născută faţă de cesionar, ci de aceeaşi obligaţie pe care debitorul şi-a asumat-o deja şi a acceptat executarea acesteia faţă de creditorul originar. În cauză este vorba despre o cesiune de creanţă, nicidecum despre o novaţie prin schimbare de creditor, care, aşa cum prevede art. 1.609 alin. (3) din Codul civil, este efectul unui contract nou, în care un alt creditor este substituit celui iniţial, faţă de care debitorul este liberat, stingându-se astfel obligaţia veche. 16. Cu alte cuvinte, întrucât obligaţia asumată iniţial de debitor se menţine în termenii conveniţi şi necontestaţi de acesta, nu există niciun motiv pentru care debitorul să nu continue executarea obligaţiei, indiferent de cesiunea de creanţă intervenită. În consecinţă, comunicarea către debitor a convenţiei de cesiune ar fi inutilă, acesta fiind interesat să cunoască doar persoana noului creditor, faţă de care este obligat în continuare, în aceleaşi condiţii în care era şi faţă de debitorul iniţial. 17. Curtea observă, totodată, că art. 1.582 din Codul civil permite debitorului să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. Astfel, el poate să opună plata făcută cedentului înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă, indiferent dacă are sau nu cunoştinţă de existenţa altor cesiuni, precum şi orice altă cauză de stingere a obligaţiilor survenită înainte de acel moment. Debitorul poate, de asemenea, să opună cesionarului plata pe care (el însuşi ori fideiusorul său) a făcut-o cu bună-credinţă unui creditor aparent, chiar dacă au fost îndeplinite formalităţile cerute pentru a face opozabilă cesiunea debitorului şi terţilor. În consecinţă, debitorul dispune, potrivit legii, de mijloace procedurale pentru apărarea patrimoniului său, contrar celor susţinute de autoarea excepţiei. 18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de petiţionare consacrat de art. 51 din Legea fundamentală, Curtea constată că prevederea constituţională menţionată nu este incidentă în cauză, întrucât aceasta recunoaşte dreptul cetăţenilor de a se adresa autorităţilor publice. Or, autoarea excepţiei de faţă este nemulţumită de imposibilitatea de a obţine, la cerere, de la cedent şi/sau cesionar convenţia/ contractul de cesiune a creanţei. Sunt vizate, aşadar, raporturi de drept privat, care intervin între particulari, pe când dispoziţiile art. 51 din Constituţie au în vedere relaţia dintre cetăţeni şi autorităţile publice sub aspectul transparenţei instituţionale şi decizionale a acestora. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005), dreptul de petiţionare se referă la cererile, reclamaţiile, sesizările şi propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autorităţile publice au obligaţia de a răspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii. Prin urmare, dispoziţiile constituţionale care consacră şi garantează dreptul de petiţionare nu sunt aplicabile în cadrul raporturilor stabilite în sfera privată, aşa cum este şi cesiunea de creanţă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Alina Ivaşcu în Dosarul nr. 25.734/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1.578 alin. (1) din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 februarie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
