Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 66 din 1 februarie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 66 din 1 februarie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 856 din 27 august 2024
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Stelian Pintilei, în Dosarul nr. 3.569/40/2017/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.159D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 677 din 17 noiembrie 2016.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.569/40/2017/a2, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Stelian Pintilei cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că noţiunea de „sursă impozabilă“ din cuprinsul textului de lege criticat nu este definită în cuprinsul legii privind evaziunea fiscală, aceasta neputându-se referi la activităţi generatoare de venituri care nu pot fi desfăşurate în mod legal. Prin „bun“ sau „sursă impozabilă sau taxabilă“ se înţelege toate veniturile şi bunurile impozabile sau taxabile, prin „ascunderea“ înţelegându-se ascunderea acestuia atât în sens fizic, cât şi în sens juridic. Consideră că infracţiunea de evaziune fiscală în această modalitate are ca situaţie premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe şi impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute, acest aspect rezultând din conţinutul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005, care defineşte noţiunea de „contribuabil“ ca fiind orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează taxe, contribuţii ori alte sume bugetului general consolidat, obligaţiile fiscale datorate fiind, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. e) din aceeaşi lege, obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.
    6. Autorul arată că a prestat o activitate de transport persoane şi bunuri în spaţiul comunitar fără a respecta dispoziţiile legale în materie, respectiv fără deţinerea autorizaţiei şi licenţei de transport al căror regim juridic era prevăzut la data faptelor prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere. Apreciază că nu se pot stabili impozite şi taxe pentru veniturile ce provin din astfel de activităţi, în caz contrar putându-se ajunge la situaţia paradoxală în care statul obţine venituri din activităţile ilegale ale contribuabililor, creând în viziunea acestora aparenţa de legalitate prin faptul calculării, impunerii şi plăţii sumelor aferente. Face referire la Decizia penală nr. 112/A din 23 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj. Aşa fiind, în cazurile în care pentru anumite bunuri sau servicii există o interdicţie absolută de comercializare/prestare, fapta fiind calificată în mod expres de către legiuitor ca o contravenţie, nu se pot admite artificii prin care se extinde nepermis regimul de impunere fiscală cu consecinţa urmăririi penale a acestor persoane pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
    7. Susţine că, în situaţia sa, soluţia de condamnare sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală a fost posibilă din cauza interpretării excesive, în defavoarea sa, a noţiunii de „sursă impozabilă sau taxabilă“ prin includerea în aceasta şi a veniturilor obţinute din activităţi care au fost desfăşurate nelegal şi care pot reprezenta fie contravenţii, fie alte infracţiuni. Această interpretare a fost posibilă din cauza lipsei de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor legale criticate, care contravin prevederilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. În final, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, şi a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015.
    8. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţia criticată este suficient de clară, îndeplinind condiţiile de calitate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate şi sub aspectul înţelesului noţiunii de „sursă impozabilă“. Termenul de „obligaţie fiscală“ este definit în art. 1 pct. 27 din Codul de procedură fiscală, iar art. 1 alin. (1) din Codul fiscal stabileşte cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ. Potrivit art. 2 din Legea nr. 241/2005, în înţelesul legii, expresia „obligaţii fiscale“ se referă la obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală. Astfel, prin „bun sau sursă impozabilă sau taxabilă“ trebuie înţelese toate veniturile şi bunurile pentru care contribuabilii datorează impozite sau taxe, precum şi orice act sau fapt generator de venituri care ar trebui supuse impozitării sau taxării.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conţinut: „Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;“.
    13. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind criteriile de calitate a legii şi în art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, dintr-o perspectivă similară, prin Decizia nr. 473 din 27 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 14 februarie 2023, Decizia nr. 817 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2016, şi Decizia nr. 677 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 28 martie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
    15. Prin deciziile mai sus menţionate, Curtea a reţinut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 241/2005, în înţelesul legii, expresia „obligaţii fiscale“ cuprinsă în art. 9 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ se referă la obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală.
    16. Având în vedere aceste aspecte, precum şi cele reţinute în Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, Curtea a apreciat că, în ceea ce priveşte art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, din coroborarea normelor fiscale şi procedural fiscale rezultă cu claritate care sunt impozitele şi taxele ce intră sub incidenţa normei. Totodată, în ceea ce priveşte sintagma „bun sau sursă impozabilă sau taxabilă“, Curtea a apreciat că prin aceasta se înţelege toate veniturile şi bunurile pentru care contribuabilii datorează impozite sau taxe, precum şi orice act sau fapt generator de venituri care este supus impozitării sau taxării.
    17. Aşa fiind, Curtea a considerat că infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 este clar definită de lege, persoanele putându-şi da seama din conţinutul dispoziţiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile ce angajează răspunderea penală a acestora, prevederile criticate întrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate circumscrise principiului legalităţii prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. În acelaşi sens s-a mai pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 874 din 23 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013.
    18. De asemenea, referitor la sensul noţiunii de „bun sau sursă impozabilă sau taxabilă“, Curtea a observat că aceasta este subsumată noţiunii de „obligaţie fiscală“ în privinţa căreia, prin Decizia nr. 446 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 9 august 2016, şi Decizia nr. 777 din 18 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 21 aprilie 2022, Curtea a reţinut că se referă la obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală. Astfel, Curtea a constatat că fiecare categorie de impozit, taxă şi contribuţie este reglementată în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care indică persoana impozabilă, modul de determinare a impozitului, modul de declarare şi termenele legale de plată. În continuare, Curtea a observat că, potrivit art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin obligaţii fiscale, în sensul acestui cod, se înţelege: obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii; obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă; orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale. De asemenea, Curtea a observat că termenul „obligaţie fiscală“ este definit şi în art. 1 pct. 27 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, obligaţia fiscală reprezintă obligaţia de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligaţia fiscală principală şi obligaţia fiscală accesorie. Totodată, potrivit art. 1 pct. 28 şi 29 din acelaşi act normativ, obligaţia fiscală principală reprezintă obligaţia de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi obligaţia organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate şi de a rambursa sumele cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege, iar obligaţia fiscală accesorie este definită ca fiind obligaţia de plată sau de restituire a dobânzilor, a penalităţilor sau a majorărilor aferente unor obligaţii fiscale principale. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, acesta stabileşte cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată a acestora (Decizia nr. 871 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, paragrafele 15-18).
    19. În acest context, Curtea a reţinut că este necesar ca între actele normative ce reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică, pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conţinutul domeniului reglementat, cât şi o corespondenţă sub aspectul forţei lor juridice. În acest sens, normele de tehnică legislativă statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010]. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000], care operează întotdeauna între acte normative cu aceeaşi forţă juridică.
    20. Referitor la tehnica trimiterilor legislative, Curtea a reţinut că trimiterea de la un text de lege la altul în cadrul unui anumit act normativ sau la un alt act normativ este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. S-a arătat, totodată, că, pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală în care sunt stabilite expres anumite prescripţii normative şi că efectul dispoziţiei de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conţinutul normei care face trimitere; se produce astfel o împlinire a conţinutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripţiile celuilalt text (a se vedea paragrafele 19 şi 20 din Decizia nr. 871 din 10 decembrie 2015).
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    22. În continuare, distinct de cele reţinute prin jurisprudenţa mai sus invocată, Curtea constată că aspectele, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la natura şi modalitatea de comitere a faptelor reţinute de către organele judiciare în sarcina autorului acesteia pot face obiectul analizei organelor judiciare competente să soluţioneze cauza în cadrul căreia a fost invocată prezenta excepţie, excedând sferei atribuţiilor instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stelian Pintilei în Dosarul nr. 3.569/40/2017/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 februarie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 66 din 1 februarie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016