Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Ion Voican în Dosarul nr. 3.070/109/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 856D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Integritate a depus note scrise prin care susţine respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta este nemotivată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 27 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.070/109/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Ion Voican în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 224/F-cont din 15 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect anularea unui Raport de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 21 din Legea nr. 176/2010, cu referire la art. 10 lit. f) şi g) din acelaşi act normativ, sunt neconstituţionale ca urmare a „lipsei precizărilor clare, precise legate de actul intitulat «raport de evaluare» întocmit de inspectorul de integritate din cadrul Agenţiei“, raport ce este supus controlului instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 24 din Legea nr. 176/2010, însă neinclus în categoria actelor administrative la care se referă, în general, art. 2 alin. (1) lit. c) şi/sau art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a actelor administrative preparatorii tip condiţie ale unui alt act de atragere a răspunderii disciplinare, în condiţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 176/2010. 7. Se afirmă că „lipsa definirii acestui act/raport de evaluare din cuprinsul art. 21 din Legea nr. 176/2010, respectiv al apartenenţei sau nu la categoria actelor administrative, ce intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi la categoria actelor prealabile, tip condiţie, ce urmează sau nu regimul actelor tip disciplinar ulterioare, are efecte în planul stabilirii legalităţii actului intitulat raport de evaluare“. Aşadar, trebuie să se cunoască „la ce situaţie se raportează întocmirea raportului de evaluare în condiţii de legalitate a acestuia, potrivit art. 8 din Legea nr. 176/2010, respectiv la actele normative în vigoare la data faptelor evaluate sau la actele normative de la data întocmirii raportului de evaluare“, având în vedere că art. 28 din Legea nr. 554/2004 face trimitere la Codul civil şi Codul de procedură civilă. Se menţionează că această situaţie trebuie clarificată de legiuitor în condiţiile art. 20, art. 25, art. 37 şi art. 69 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 8. Autorul conchide că se impune definirea actului numit „raport de evaluare“, întrucât are consecinţe în planul pârghiilor ce pot fi folosite atât de emitentul acestui act, cât şi de persoana evaluată. 9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul acesteia. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de către parte, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, având următorul cuprins: "(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare.(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.(3) Raportul de evaluare va avea următorul cuprins: a) partea descriptivă a situaţiei de fapt; b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat; c) evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate; d) concluzii.(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, după caz, organelor de urmărire penală şi celor disciplinare.“" 14. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la criteriile de calitate ale legii. De asemenea, este invocat şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, excepţiile de neconstituţionalitate fiind respinse, ca neîntemeiate. În acest sens, sunt Decizia nr. 466 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 4 ianuarie 2019, Decizia nr. 72 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29 aprilie 2015, şi Decizia nr. 310 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014. 16. Prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2015, precitată, paragraful 18, Curtea a statuat că „prin Legea nr. 176/2010, legiuitorul a urmărit asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea tuturor funcţiilor şi demnităţilor publice şi al cărei scop este acela de a sancţiona persoana în cauză prin stabilirea interdicţiei de a mai ocupa oricare dintre funcţiile eligibile.“ În acest scop a fost înfiinţată Agenţia Naţională de Integritate care, potrivit art. 13 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, ce funcţionează la nivel naţional, ca structură unică, şi acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale. 17. Curtea reţine că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, respectiv art. 21 din Legea nr. 176/2010, reglementează situaţiile în care se întocmeşte raportul de evaluare de către inspectorul de integritate şi elementele pe care acesta trebuie să le conţină, procedura de comunicare a acestuia şi instituie posibilitatea contestării raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii, iar art. 22 din acelaşi act normativ detaliază procedura de contestare a acestuia şi stabileşte procedura de urmat în situaţia în care raportul de evaluare nu a fost contestat. 18. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a stabilit cu valoare de principiu că raportul de evaluare reprezintă un act rezultat din activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate, iar comunicarea acestui raport, cuprinzând date referitoare la posibila existenţă a elementelor de incompatibilitate în cazul persoanei evaluate, către autorităţile publice desemnate prin lege, în vederea dispunerii măsurilor legale, reprezintă o măsură inerentă aducerii la îndeplinire a scopului legal al Agenţiei (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 205 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 3 iulie 2013). Totodată, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, deoarece se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate şi deoarece în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege (a se vedea Decizia nr. 801 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 10 februarie 2016, Decizia nr. 72 din 26 februarie 2015 şi Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012). 19. De asemenea, prin Decizia nr. 801 din 18 noiembrie 2015, precitată, paragraful 18, Curtea a reţinut că „rapoartele de evaluare, întocmite de inspectorul de integritate, sunt acte administrative şi, prin urmare, efectele sale se suspendă, de drept, la momentul sesizării, de către persoana evaluată, a instanţei de judecată competente“. 20. Aşadar, raţiunea pentru care a fost instituită posibilitatea cercetării la instanţă a rapoartelor de evaluare emise de Agenţia Naţională de Integritate în cadrul procedurii de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor [posibilitate prevăzută expres de art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010] este tocmai activitatea administrativă pe care o desfăşoară Agenţia Naţională de Integritate în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă, aspecte reţinute constant în deciziile Curţii Constituţionale (Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, precitată, şi Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013). Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate respectă normele constituţionale şi convenţionale privind dreptul la un proces echitabil. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauzele de faţă. 22. Distinct de cele menţionate, referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin lipsa de claritate şi previzibilitate a textului de lege criticat, prin Decizia nr. 334 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 septembrie 2019, paragrafele 19 şi 20, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională a reţinut că instanţa de contencios al drepturilor omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). 23. Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 176/2010 îndeplinesc cerinţele statuate în jurisprudenţa Curţii, fiind norme clare şi previzibile care stabilesc cât se poate de precis situaţiile în care se întocmeşte raportul de evaluare de către inspectorul de integritate şi elementele pe care acesta trebuie să le conţină, procedura de comunicare a acestuia şi instituie posibilitatea contestării raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii. Astfel, interpretate în raport cu ansamblul prevederilor Legii nr. 176/2010, dispoziţiile de lege criticate au un conţinut normativ clar şi precis pentru a putea fi aplicate şi oferă suficiente repere pentru ca destinatarii acestora să înţeleagă sensul lor şi să îşi adapteze conduita. Aşadar, având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. 24. Cât priveşte susţinerile referitoare atât la întocmirea raportului de evaluare în condiţii de legalitate, cât şi la incidenţa actelor normative în vigoare la data faptelor evaluate sau cele de la data întocmirii raportului de evaluare, Curtea observă că autorul excepţiei urmăreşte ca, pe calea controlului de constituţionalitate, să fie clarificate aspecte privind aplicarea normelor juridice cu incidenţă asupra actului administrativ a cărui anulare face obiectul cauzei deduse judecăţii. Or, asemenea aspecte excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Voican în Dosarul nr. 3.070/109/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
