Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 19.055/197/2019 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.986D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât motivele de neconstituţionalitate formulate privesc interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor criticate şi, totodată, se realizează compararea a două texte de lege, aspecte care nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de control constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 19.055/197/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată din oficiu, iar, în cauza penală în care aceasta a fost invocată, pentru a dispune cu privire la pretenţiile formulate în termenul legal de partea civilă, instanţa de fond a constatat, în esenţă, că există un contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie valabil încheiat, iar singura persoană care poate răspunde pentru prejudiciul cauzat - partea responsabilă civilmente - a fost chemată în judecată în procesul penal cu depăşirea termenului prevăzut la art. 21 din Codul de procedură penală, chiar dacă constituirea ca parte civilă s-a realizat în termenul legal instituit prin art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală - la primul termen de judecată după procedura camerei preliminare şi mai înainte de citirea actului de sesizare. Instanţa de fond a precizat în cuprinsul dispozitivului sentinţei că, în aceste condiţii, pretenţiile solicitate pot fi valorificate doar pe cale separată, în faţa instanţei civile. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că, în condiţiile în care partea responsabilă civilmente nu mai poate fi introdusă în procedura judecăţii după finalizarea camerei preliminare decât cu acordul său, persoana vătămată nu beneficiază de acelaşi tratament juridic, aspect contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. Susţine că, în lumina dispoziţiilor în vigoare ale art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, eventuala respingere a solicitării persoanei vătămate de constituire ca parte civilă la primul termen stabilit pe fondul pricinii (după procedura camerei preliminare), în condiţiile în care partea responsabilă civilmente nu doreşte să preia procedura din stadiul în care se găseşte, uzând de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, este contrară principiului soluţionării acţiunii civile într-un termen rezonabil, dar constituie şi o discriminare a părţii civile în raport cu partea responsabilă civilmente, o amânare a soluţionării pricinii sale şi, implicit, o îngrădire, care nu se impune, a drepturilor sale privind disponibilitatea acţiunii civile, contrar prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituţie. Având în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 257 din 26 aprilie 2017, prin care s-a statuat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională, opinează că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală ar fi în acord cu dispoziţiile constituţionale precitate doar în situaţia în care persoana vătămată ar beneficia de un tratament juridic egal cu al părţii responsabile civilmente, respectiv dacă s-ar putea constitui parte civilă în procesul penal în procedura urmăririi penale, conform art. 371 din Codul de procedură penală, sau, cel mai târziu, în procedura camerei preliminare derulate în faţa primei instanţe. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: „(1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept.“ 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 12. În considerentele deciziei precitate, Curtea a reţinut că, în procesul penal, acţiunea civilă se declanşează prin „constituirea“ ca parte civilă a persoanei vătămate, în condiţiile art. 20 din Codul de procedură penală. Persoana vătămată hotărăşte cu privire la cadrul procesual de realizare a pretenţiilor sale, fie sesizând instanţa civilă, fie alăturând acţiunea civilă acţiunii penale, în această din urmă ipoteză tot ea fiind în măsură să aleagă momentul exercitării dreptului de a reclama reparaţii prin mijlocirea organelor judiciare, cu respectarea însă a termenului-limită prevăzut de art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, respectiv „până la începerea cercetării judecătoreşti“. Formularea cererii de constituire ca parte civilă declanşează acţiunea civilă, în acelaşi timp luând naştere şi contraacţiunea (de apărare) a celui sau celor împotriva cărora este îndreptată acţiunea civilă, subiect pasiv al acţiunii civile putând fi inculpatul sau partea responsabilă civilmente. De asemenea, Curtea a constatat că posibilitatea persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă, de a solicita introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătoreşti“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie al părţii responsabile civilmente, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reţinut că manifestarea de voinţă a persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătoreşti“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, asigură respectarea dreptului la apărare al acestei părţi, însă este de natură să aduce atingere dreptului fundamental la apărare al părţii responsabile civilmente. 13. Cu alte cuvinte, prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, precitată, instanţa de control constituţional a confirmat posibilitatea persoanei vătămate de a se constitui parte civilă „până la începerea cercetării judecătoreşti“, formularea cererii de introducere în procesul penal a părţii responsabile civilmente fiind necesar să se realizeze însă până la închiderea procedurii de cameră preliminară, în acord cu normele constituţionale privind dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. 14. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia Deciziei nr. 257 din 26 aprilie 2017 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 19.055/197/2019 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
