Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Erli Zsolt-Csaba în Dosarul nr. 4.592/235/2019* al Judecătoriei Gherla şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.814D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar cerere de judecare în lipsă a acesteia. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, aşa cum rezultă din motivele formulate, autorul excepţiei solicită ca instanţa de control constituţional să exercite competenţe ce aparţin legiuitorului pozitiv. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 9 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.592/235/2019*, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Erli Zsolt-Csaba cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare formulate în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, „având ca obiect ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate privind art. 40 alin. (21) din Legea nr. 254/2013 (...) în sensul considerării ca pedeapsă executată a unui număr de zile ca urmare a absolvirii unui an universitar de studii la specializarea Psihologie din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei - Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, conform art. 96 din Legea nr. 254/2013“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia menţionează că a formulat contestaţie la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 40 alin. (21) din Legea nr. 254/2013, în sensul considerării ca pedeapsă executată a unui număr de zile ca urmare a absolvirii unui an universitar de studii la specializarea Psihologie din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei - Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, conform art. 96 din Legea nr. 254/2013. Arată că este student în anul al doilea la specializarea mai sus amintită şi anul întâi la specializarea drept, din cadrul aceleiaşi universităţi, dar nu a primit niciun beneficiu pentru efectuarea studiilor, cu excepţia a 30 de credite, astfel că este discriminat faţă de ceilalţi deţinuţi care lucrează şi primesc beneficii. În aceste condiţii, susţine că există o omisiune legislativă, care prezintă relevanţă constituţională, în ceea ce priveşte soluţia legislativă cuprinsă în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013. 6. Judecătoria Gherla apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 40 alin. (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Având în vedere susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (21) şi ale art. 96 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, astfel cum au fost modificate şi completate, având următorul conţinut: - Art. 40 alin. (21): „(21) Contestaţia nu suspendă executarea încheierii.“; – Art. 96 alin. (1) lit. a)-f): "(1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă; d) în cazul participării la cursurile de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii brevetate, se consideră 20 de zile executate, indiferent de numărul lucrărilor ştiinţifice sau al invenţiilor realizate, pentru întreaga durată a executării pedepsei, inclusiv în cazul pedepselor contopite. (...)." 11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la interzicerea discriminării. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu cadrul procesual menţionat în paragraful 4 al prezentei decizii, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare formulate în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, „având ca obiect ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate privind art. 40 alin. (21) din Legea nr. 254/2013 (...) în sensul considerării ca pedeapsă executată a unui număr de zile ca urmare a absolvirii unui an universitar de studii la specializarea Psihologie din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei - Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, conform art. 96 din Legea nr. 254/2013“. Totodată, Curtea observă că, prin Sentinţa penală nr. 1.155 din 12 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Gherla în Dosarul nr. 4.592/235/2019*, a fost admisă excepţia inadmisbilităţii, ridicată din oficiu, şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul-autor al excepţiei de neconstituţionalitate. 13. În aceste condiţii, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate constituie una dintre căile prin care Curtea Constituţională este sesizată în vederea exercitării controlului a posteriori asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. În cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care partea care le ridică, instanţa de judecată din oficiu sau procurorul urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. În aceeaşi ordine conceptuală, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. 14. Aşadar, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale. 15. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, Curtea Constituţională „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial“. Această din urmă dispoziţie constituţională a fost dezvoltată în legea organică a Curţii Constituţionale, care, la art. 29, prevede următoarele: „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (...) (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale (...).“ 16. Din textele menţionate rezultă că soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a unei legi sau a unei ordonanţe, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reprezintă o formă de control al constituţionalităţii care se derulează a posteriori. Atât art. 146 lit. d) din Constituţie, cât şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se referă la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa „instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial“, „în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Excepţia trebuie să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare „care are legătură cu soluţionarea cauzei“. Curtea constată, astfel, că posibilitatea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate presupune existenţa unui litigiu pe rolul instanţei, iar soluţionarea acestuia depinde de rezolvarea de către Curtea Constituţională a unei excepţii care are legătură cu cauza. 17. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care instanţa de control constituţional, respingând ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, a statuat că legile şi ordonanţele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acţiune introdusă în acest scop la instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim (în acest sens sunt Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Decizia nr. 66 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, Decizia nr. 174 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007, Decizia nr. 342 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007). 18. Aşa fiind, Curtea constată că, atunci când obiectul acţiunii principale introduse la instanţa de judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate este transformată într-o veritabilă acţiune directă, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) - (5) din Legea nr. 47/1992. 19. Totodată, cu privire la dispoziţiile art. 96 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 254/2013, Curtea constată că autorul excepţiei solicită completarea acestora, prin reglementarea, printre ipotezele în care pedeapsa este considerată ca executată, în vederea acordării liberării condiţionate, şi a celei în care condamnatul a absolvit un an de studii universitare. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat şi nici de a face propuneri de lege ferenda. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (21) şi ale art. 96 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Erli Zsolt-Csaba în Dosarul nr. 4.592/235/2019* al Judecătoriei Gherla. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Gherla şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
