Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ana Ghivnici în Dosarul nr. 9.819/86/2010**/a9 al Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.388D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa nr. 334 din 10 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.819/86/2010**/a9, Tribunalul Suceava - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ana Ghivnici, în calitate de reprezentant al creditorilor cu creanţe salariale ai debitorului, într-o cauză având ca obiect o contestaţie formulată împotriva hotărârii adunării creditorilor din 22 martie 2018, în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei Societatea Star Mod - S.A. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că termenul pentru formularea unei contestaţii de către persoanele îndreptăţite împotriva hotărârii adunării creditorilor curge întotdeauna de la data adunării, indiferent dacă hotărârea respectivă sau procesul-verbal a fost sau nu adusă/adus la cunoştinţa persoanei interesate şi indiferent dacă titularul contestaţiei a participat sau nu la adunarea generală în care a fost adoptată hotărârea contestată. În contextul în care, potrivit textului de lege criticat, momentul de început al termenului de 5 zile pentru contestarea hotărârii adunării creditorilor nu este condiţionat de îndeplinirea vreunei formalităţi de publicitate sau de comunicare a hotărârii, creditorii care au lipsit motivat de la adunare şi care, potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, au dreptul de a contesta hotărârea pentru motive de nelegalitate nu au posibilitatea reală de a cunoaşte existenţa şi conţinutul hotărârii chiar din momentul adoptării ei, astfel încât ei se găsesc în imposibilitate obiectivă de a-şi exercita dreptul de a formula contestaţie, astfel încât dreptul de acces la instanţă al acestei categorii de persoane este afectat în substanţa sa. 6. Autoarea excepţiei susţine că prin reglementarea cuprinsă în art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 legiuitorul şi-a respectat numai din punct de vedere formal competenţa constituţională de a legifera măsuri care să permită accesul la justiţie în ceea ce priveşte contestarea hotărârii adunării creditorilor, stabilind posibilitatea contestării acesteia de către creditorii care au votat împotrivă, dar şi de către creditorii care au lipsit motivat de la şedinţă, fără a adopta însă o reglementare corespunzătoare în ceea ce priveşte comunicarea hotărârii sau aducerea ei la cunoştinţa creditorilor care au lipsit motivat, în aşa fel încât aceştia să poată avea cunoştinţă în mod efectiv de existenţa şi conţinutul hotărârii. Se creează, astfel, o vădită inechitate între creditorii care au participat la şedinţă şi care, cunoscând conţinutul hotărârii adoptate, îşi pot exercita termenul de a formula contestaţie în termenul de 5 zile, astfel cum este el reglementat de textul criticat, şi creditorii care au lipsit motivat şi care nu îşi pot exercita acest drept decât după momentul la care iau cunoştinţă de existenţa şi conţinutul hotărârii. 7. Tribunalul Suceava - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, şi nici principiului de acces liber la o instanţă, care, în speţă, a fost garantat tocmai prin instituirea căii de atac prevăzute de art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006, părţile interesate având deschisă calea la o procedură judiciară în termenul de 5 zile de la data adunării creditorilor. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora „Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor. În cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat şi preşedintele acestuia.“ Alin. (7) al art. 14 din Legea nr. 85/2006, la care face referire textul criticat, prevede că „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor“. 12. Deşi Legea nr. 85/2006 a fost abrogată expres prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, în contextul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a fost interpretată sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează „dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşa fiind, deşi nu mai sunt în vigoare, prevederile art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei îşi produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei, astfel încât, în aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederilor legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Curtea menţionează, totodată, că soluţia legislativă criticată a fost preluată, în esenţă, în cuprinsul art. 48 alin. (8) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în sensul că „Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei, inclusiv în format electronic, în termen de 5 zile de la data publicării în BPI a procesului-verbal al adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a creditorilor. Citarea părţilor şi comunicarea actelor către aceştia se fac prin BPI“. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine normelor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.447 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 16. Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al procedurii insolvenţei, care presupune aplicarea principiului celerităţii în vederea reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorilor. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că instituirea unor proceduri speciale, ţinând cont de specificul procedurii insolvenţei, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil. 17. Este indubitabil faptul că, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale protejează drepturi concrete şi efective, nu teoretice sau iluzorii (a se vedea Hotărârea din 13 mai 1980, pronunţată în Cauza Artico împotriva Italiei, sau Hotărârea din 2 septembrie 2010, pronunţată în Cauza Mincheva împotriva Bulgariei). Curtea a constatat însă că nu este vorba despre o îngrădire a accesului liber la justiţie, care ar rezulta din dispoziţiile de lege criticate, ci blocarea accesului efectiv la justiţie ar fi consecinţa nerespectării prevederilor legale de către administratorul judiciar care nu a depus la dosar procesul-verbal al adunării generale, astfel încât acest act să poată fi cunoscut de către creditorii care au lipsit motivat de la şedinţa acestei adunări şi, în consecinţă, să poată fi contestat în 5 zile de la data adunării, aşa cum prevede textul de lege criticat. Potrivit art. 14 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006, „Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de două zile lucrătoare de la data adunării creditorilor“. Or, examinarea legalităţii procedurii şi a actelor administratorului judiciar sau lichidatorului se face de către judecătorul-sindic, care, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, veghează la respectarea legalităţii procedurii. Astfel, potrivit art. 11 alin. (2) din acest act normativ, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului, iar pentru motive temeinice judecătorul-sindic poate înlocui, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul. 18. De asemenea, prin Decizia nr. 767 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 6 din 6 ianuarie 2016, referitor la dreptul creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii adunării creditorilor şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum şi al creditorilor care au lipsit justificat de la adunare de a solicita judecătorului-sindic desfiinţarea hotărârii pe care aceştia o consideră nelegal adoptată, Curtea a statuat că, în condiţiile în care hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanţelor lor, numai aceştia justifică un interes şi, implicit, calitate procesuală activă, în declanşarea controlului de legalitate a respectivelor hotărâri, efectuat de judecătorul-sindic. În aceste condiţii, dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu creează o poziţie privilegiată creditorilor în detrimentul administratorului special, reprezentant al debitorului, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. 19. Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi nici celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să impună reconsiderarea jurisprudenţei instanţei de control constituţional, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Ghivnici în Dosarul nr. 9.819/86/2010**/a9 al Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
