Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mihnea Valeriu Cernea în Dosarul nr. 8.191/315/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 666D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aplicarea şi interpretarea textului criticat la speţe individuale sunt aspecte ce excedează controlului de constituţionalitate. Totodată, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 33 din 14 ianuarie 2010. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.191/315/2016, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Mihnea Valeriu Cernea în calea de atac a apelului formulat împotriva Sentinţei nr. 1.161 din 21 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate conferă organului statului liberul arbitru în aprecierea efectuării manevrei de depăşire, iar destinatarul ei nu se bucură de claritatea normei legale, astfel încât să-şi adapteze conduita în funcţie de aceasta. Astfel, se consideră că textul legal criticat, în lipsa etapelor care trebuie parcurse pentru a fi considerată epuizată manevra de depăşire, coroborat „în sens fizic“ cu lungimea marcajului longitudinal stradal sau prin panouri, fără a exista un text de lege care să reglementeze lungimea cu semnalizarea longitudinală a părţii carosabile, expune toţi destinatarii normei criticate abuzului autorităţii acuzatoare. De asemenea, norma legală criticată nu prevede posibilitatea conducătorului auto de a-şi adapta conduita în funcţie de marcajul longitudinal, astfel încât să nu se încalce regulile de depăşire, întrucât o manevră de depăşire începută pe o linie discontinuă se poate transforma brusc într-o încălcare a liniei continue, caz în care este interzisă depăşirea, deşi conducătorul auto nu poate să prevadă apariţia acesteia. 6. În final, prezentând aspectele de fapt din cauza dedusă judecăţii, autorul concluzionează că dispoziţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale în măsura în care oferă destinatarului lor posibilitatea să îşi orienteze conduita în funcţie de marcajul stradal longitudinal sau de panotajul stradal, care să reglementeze distanţa pe care se poate efectua manevra de depăşire pe partea carosabilă. 7. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu sunt neconstituţionale, întrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale. În acest sens, se susţine că principiul legalităţii, statuat la nivel comunitar prin art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi consacrat la nivel naţional de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese şi din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunţată în Cauza Fener Rum Patrikligi contra Turciei, paragraful 70). Norma juridică trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Însă, având în vedere că datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă şi previzibilă. Aşa fiind, apreciază că dispoziţiile legale criticate cuprind reglementări deosebit de riguroase şi lipsite de echivoc. Astfel, art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 oferă definiţia legală a depăşirii, folosind o manieră limpede şi exactă de descriere a acestei manevre. De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol instituie o regulă simplă şi clară privind unica modalitate legală de realizare a depăşirii. Aşadar, textul ce formează obiect al excepţiei oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoanele cărora acestea li se adresează să înţeleagă conţinutul normativ al acestora, în scopul adaptării comportamentului şi acţiunilor în conformitate cu regulile prescrise de acestea. Pe cale de consecinţă, textul legal criticat este enunţat cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: "(1) Depăşirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule în care s-a aflat iniţial.(2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depăşire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în faţa sau în spatele lui nu a iniţiat o asemenea manevră.(3) Atunci când prin manevra de depăşire se trece peste axa care separă sensurile de circulaţie, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul şi că dispun de spaţiu suficient pentru a reintra pe banda iniţială, unde au obligaţia să revină după efectuarea manevrei de depăşire.(4) Nu constituie depăşire, în sensul alin. (1), situaţia în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în acelaşi sens de circulaţie.(5) Depăşirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depăşit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenţia şi s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depăşeşte prin partea dreaptă.(6) Tramvaiul aflat în mers poate fi depăşit şi pe partea stângă atunci când drumul este cu sens unic sau când între şina din dreapta şi marginea trotuarului nu există spaţiu suficient." 13. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). 15. Curtea a mai statuat că o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse de Constituţie numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, fată de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 17). 16. De asemenea, în Hotărârea din 24 august 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Totodată, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor“. 17. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea reţine că dispoziţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc definiţia legală a depăşirii, folosind o manieră limpede şi exactă de descriere a acestei manevre şi impun conducătorului vehiculului care execută depăşirea să se asigure că vehiculul care circulă în faţa sau în spatele lui nu a iniţiat o asemenea manevră, că din sens opus nu se apropie un vehicul şi că dispune de spaţiu suficient pentru a reintra pe banda iniţială, unde are obligaţia să revină după efectuarea manevrei de depăşire. De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol instituie o regulă simplă şi clară privind unica modalitate legală de realizare a depăşirii. 18. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoanele cărora acestea li se adresează să înţeleagă conţinutul normativ al acestora, în scopul adaptării comportamentului şi acţiunilor în conformitate cu regulile prescrise de acestea. 19. Cu privire la determinarea în concret a circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, Curtea reţine că aplicarea şi interpretarea textelor de lege criticate la speţe individuale sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constituţionalitate, fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale instanţei de judecată. Aşadar, instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate urmează să decidă dacă şi în ce măsură au fost respectate în speţă prevederile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 20. Pentru toate aceste argumente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată. 21. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 33 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihnea Valeriu Cernea în Dosarul nr. 8.191/315/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
