Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi a anexelor la această lege, ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexelor nr. 2 şi 3 la această lege, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.096/117/2015* şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 427D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 606D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Vasile Daniel Pal şi alţii în Dosarul nr. 499/83/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 847D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Maria Trascau şi alţii în Dosarul nr. 4.182/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă. 6. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 850D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Dănuţ Podilă şi alţii în Dosarul nr. 5.127/111/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă. 8. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 9. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.177D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Nicolae Alexandru Banu în Dosarul nr. 3.946/85/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 10. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 11. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.178D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Florin Şuteu în Dosarul nr. 338/111/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 12. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 13. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.388D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Ştefan Adam şi alţii în Dosarul nr. 34.824/3/2014 (nr. vechi 121/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 14. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 15. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.761D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, excepţie ridicată de Elena Ababei şi alţii în Dosarul nr. 5.416/62/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă. 16. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 17. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.762D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Gheorghe Alradei şi alţii în Dosarul nr. 192/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă. 18. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 19. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.447D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Virgil Ioan Anghel în Dosarul nr. 378/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 20. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 21. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.587D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Emil Dulău în Dosarul nr. 383/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 22. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 23. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.588D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Tiberius Ioan Tatu în Dosarul nr. 404/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 24. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 25. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 427D/2017, nr. 606D/2017, nr. 847D/2017, nr. 850D/2017, nr. 1.177D/2017, nr. 1.178D/2017, nr. 1.388D/2017, nr. 1.761D/2017, nr. 1.762D/2017, nr. 2.447D/2017, nr. 2.587D/2017 şi nr. 2.588D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 606D/2017, nr. 847D/2017, nr. 850D/2017, nr. 1.177D/2017, nr. 1.178D/2017, nr. 1.388D/2017, nr. 1.761D/2017, nr. 1.762D/2017, nr. 2.447D/2017, nr. 2.587D/2017 şi nr. 2.588D/2017 la Dosarul nr. 427D/2017, care este primul înregistrat. 26. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 27. Prin Încheierea civilă din 16 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.096/117/2015*, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale anexelor la această lege - care constituie „o lege“ în sensul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 -, astfel cum acestea au fost preluate şi încorporate în art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi anexele nr. 2 şi 3 ale acesteia, în măsura în care acestea sunt şi rămân singurele legi care stabilesc locurile de muncă în condiţii speciale din România, iar salariaţii sunt lipsiţi de căi reale de acces la instanţă în vederea proteguirii dreptului lor la încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale. 28. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 499/83/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Vasile Daniel Pal şi alţii în cadrul unei acţiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiţii speciale de muncă. 29. Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.182/90/2014, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Maria Trascau şi alţii în cadrul unui litigiu referitor la încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale. 30. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.127/111/2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Dănuţ Podilă şi alţii în cadrul unei acţiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiţii speciale de muncă. 31. Prin încheierile din 14 martie 2017, pronunţate în dosarele nr. 3.946/85/2014 şi nr. 338/111/2015, Încheierea din 5 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 378/57/2017 şi încheierile din 10 octombrie 2017, pronunţate în dosarele nr. 383/57/2017 şi nr. 404/57/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Alexandru Banu, Florin Şuteu, Virgil Ioan Anghel, Emil Dulău şi Tiberius Ioan Tatu în cadrul unor acţiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiţii speciale de muncă. 32. Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 34.824/3/2014 (nr. vechi 121/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Adam şi alţii în cadrul unei acţiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiţii speciale de muncă. 33. Prin încheierile din 11 mai 2017, pronunţate în dosarele nr. 5.416/62/2014 şi nr. 192/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepţia fost ridicată de Elena Ababei şi alţii, precum şi de Gheorghe Alradei şi alţii în cadrul unor acţiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiţii speciale de muncă. 34. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât au stabilit o procedură de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale limitată în timp, respectiv până la 30 iunie 2005, după această dată nemaifiind posibilă depunerea documentaţiei în acest sens. Astfel, în măsura în care se înfiinţează noi locuri de muncă în care se regăsesc condiţii speciale, nu mai există posibilitatea de a face demersuri pentru a obţine o astfel de încadrare, întrucât termenele legale sunt depăşite. Aceeaşi consecinţă decurge şi în privinţa salariaţilor care nu erau angajaţi până la data de 30 iunie 2005, aceştia neputând face, la acea dată, demersuri pentru realizarea drepturilor lor în cadrul procedurilor legale şi se pune problema ce căi mai au aceştia în prezent pentru a obţine încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale. 35. Totodată, autorii excepţiei critică reglementarea limitativă a locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale, având în vedere că în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale s-a prevăzut într-adevăr că locurile de muncă în condiţii speciale trebuie să fie în mod expres prevăzute de lege, dar Legea nr. 19/2000 nu prevedea ca acestea să fie limitativ prevăzute printr-o singură lege, ci a dat posibilitatea caselor de pensii ca, atunci când se constată în unităţi existenţa unor asemenea condiţii concrete de muncă în care îşi desfăşoară activitatea salariaţii, conform definiţiei date acestor locuri de muncă de Legea nr. 19/2000 şi de Legea nr. 263/2010, să întocmească proiecte de lege pentru ca acele noi unităţi să fie prevăzute în legi speciale şi salariaţii să aibă dreptul la încadrarea în condiţii speciale de muncă. 36. De asemenea, autorii susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale şi sub aspectul lipsei unor căi de acces concrete şi previzibile ale salariaţilor la instanţă, ţinând cont de faptul că salariaţii erau de fapt cei mai interesaţi în toate aceste proceduri, întrucât art. 20 din Legea nr. 19/2000 li se adresa tocmai lor, stabilea drepturi de sănătate şi securitate în muncă în favoarea lor, dar anumite căi de acces la instanţă au fost prevăzute doar pentru angajatori, care nu aveau niciun interes în obţinerea acestor drepturi, şi pentru reprezentanţii sindicatelor, care în multe cazuri au asistat cu pasivitate la pierderea drepturilor salariaţilor. 37. Autorii excepţiei arată şi că este încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât se creează discriminări între persoane care lucrează în condiţii comparabile. 38. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 39. Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă apreciază că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează că ar fi inadmisibilă solicitarea încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale sau deosebite ulterior termenelor de derulare a procedurii administrative stabilite prin hotărâri ale Guvernului, sau în măsura în care se interpretează în sensul că ar fi inadmisibilă sesizarea instanţelor de judecată cu acţiuni în constatarea condiţiilor de muncă speciale sau deosebite după data de 1 aprilie 2001, pentru ipoteza în care nu s-a realizat pe cale administrativă încadrarea locurilor de muncă în aceste condiţii, respectiv pentru situaţia în care nu sunt întrunite cumulativ condiţiile privind înscrierea activităţii şi a unităţii angajatoare în anexele nr. 1 şi 2 din Legea nr. 226/2006, respectiv în anexele nr. 2 şi 3 din Legea nr. 263/2010. 40. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 41. Guvernul, invocând cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14 din 23 mai 2016, paragrafele 82-86, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 este inadmisibilă. 42. Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 43. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 44. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 45. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din toate actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, ale art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, ale anexelor la această lege, ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010 şi ale anexelor nr. 2 şi 3 la această din urmă lege. Examinând motivarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 226/2006, autorii excepţiei au în vedere doar prevederile alin. (1) şi (2). De asemenea, în critica de neconstituţionalitate, autorii excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000: "(2) Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.(3) Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării CNPAS.“;" – Art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006: "(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1.(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2, care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare.“" – Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006: „(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale.“ – Anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 stabileşte „Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în care se desfăşoară următoarele activităţi“, în timp ce anexa nr. 2 la aceeaşi lege prevede „Unităţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare“. – Art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010: "(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: […] e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.“" – Anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 conţine „Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în care se desfăşoară următoarele activităţi“, iar Anexa nr. 3 la aceeaşi lege prevede „Unităţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare“. – Dispoziţiile art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 reglementează metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale. 46. Curtea constată că dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 nu mai sunt în vigoare, aceste acte normative fiind abrogate prin art. 196 lit. a) şi m) din Legea nr. 263/2010. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 226/2006 mai sus arătate. 47. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul de acces la justiţie, art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 41 alin. (2) referitor la protecţia socială a muncii. 48. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituţionalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 57-66, Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018, paragrafele 34-48, Decizia nr. 351 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018, paragrafele 22-26, Decizia nr. 198 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 12 iulie 2018, paragraful 20, sau Decizia nr. 348 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 17 august 2018, paragrafele 36-42, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate ca neconstituţionale ale Legii nr. 19/2000, Legii nr. 226/2006 şi Legii nr. 263/2010 nu creează discriminări între persoane aflate în situaţii similare. Astfel, analizând susţinerile referitoare la pretinsul caracter discriminator al dispoziţiilor de lege criticate formulate de persoanele care au avut deschis accesul către procedura reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, dar fie nu au obţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, fie nu au făcut demersurile necesare în termenul prevăzut de acest act normativ, Curtea a reţinut că, „deşi dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu sunt aplicabile acestei categorii de persoane, această soluţie legislativă este justificată de faptul că, la momentul la care Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 a creat cadrul necesar încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale, cerinţele legale prevăzute de acest act normativ nu au fost îndeplinite. În mod evident, aceste persoane se găsesc într-o situaţie diferită faţă de cei care au întrunit aceste cerinţe şi au obţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, regăsindu-se, în prezent, în ipoteza art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.“ De asemenea, a precizat că faptul că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, anumite locuri de muncă au fost încadrate în grupa I, nu a reprezentat un criteriu suficient pentru ca acestea să fie încadrate ulterior în condiţii speciale de muncă. În acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, a arătat că între persoanele care anterior Legii nr. 19/2000 au lucrat în grupa I de muncă şi cele care au fost încadrate ulterior în condiţii speciale nu se poate pune un semn de egalitate. Astfel, prin paragraful 22 al deciziei amintite, Curtea a reţinut că deşi încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale sau deosebite a avut ca temei raţiuni asemănătoare divizării activităţii în grupele I şi a II-a de muncă, raţiuni ce ţin de gradul de solicitare, precum şi de factorii de risc prezenţi şi expunerea la aceştia, totuşi, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărârile Guvernului mai sus amintite, nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I şi a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiţii speciale ori deosebite. Astfel, unele activităţi şi unităţi care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activităţi şi unităţi în care se desfăşoară activitatea în condiţii speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiţii deosebite, dacă au îndeplinit condiţiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001. 49. De asemenea, referindu-se la situaţia persoanelor care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, dar nu beneficiază de încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, deoarece acestea au fost constituite ulterior finalizării procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, Curtea a reţinut, în esenţă, că „dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 se referă la locuri de muncă care, potrivit legislaţiei anterioare, au fost supuse unei evaluări ce a vizat nu doar caracteristicile activităţii, ci şi condiţiile concrete în care aceasta se desfăşura în cadrul unei unităţi“, iar „prin stabilirea unei limite temporale pentru procedura de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi din reglementarea unei proceduri de reevaluare a acestei încadrări se desprinde intenţia vădită a legiuitorului de a restrânge sfera locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite sau speciale, prin normalizarea acestora şi înlăturarea factorilor de risc pentru sănătatea salariaţilor, potrivit legislaţiei privind protecţia muncii.“ (Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017, paragraful 63). 50. Referitor la criticile vizând excluderea salariaţilor de la dreptul de a ataca în justiţie, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiţii deosebite sau speciale de muncă, Curtea a observat că reglementarea accesului la justiţie împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci al hotărârilor de Guvern date în aplicarea acestor texte. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de contencios constituţional nu poate analiza acest aspect. Curtea a menţionat însă cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin paragrafele 90 şi 91 ale Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, în care s-a evidenţiat faptul că dreptul de acces la justiţie al salariaţilor cu prilejul desfăşurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii superioare de muncă a fost asigurat. (Decizia nr. 348 din 22 mai 2018, paragrafele 40 şi 41). 51. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa mai sus menţionată, Curtea constată că, în prezenta cauză, criticile de neconstituţionalitate vizează şi concepţia legislativă generală referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, respectiv faptul că legiuitorul a ales să stabilească limitativ ce unităţi şi ce activităţi pot obţine încadrarea în condiţii speciale şi nu a lăsat această încadrare la aprecierea instanţelor, pentru a decide, de la caz la caz, în mod individual. Or, Curtea observă că dispoziţiile legale referitoare la încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale se află într-o strânsă legătură cu dreptul la pensie, reprezentând circumstanţe care se răsfrâng asupra stabilirii acestui drept fundamental, iar, aşa cum Curtea Constituţională a observat în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurări sociale, trebuie interpretate în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului „atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul şi cuantumul lor.“ 52. Curtea apreciază că aceste considerente, referitoare la libertatea de opţiune a legiuitorului în ceea ce priveşte modalitatea de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, răspund şi criticilor privind încălcarea dreptului de acces la justiţie, atât timp cât acestea derivă din opinia autorilor excepţiei potrivit căreia încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale ar trebui să se realizeze pe cale judecătorească. 53. În ceea ce priveşte prevederile constituţionale referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi dreptul la ocrotirea sănătăţii, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză. 54. În sfârşit, referitor la dispoziţiile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, Curtea reţine că acestea nu pot constitui obiect al analizei de constituţionalitate, având în vedere că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în cadrul unei excepţii de neconstituţionalitate, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare […]“. Prin urmare, excepţia cu un atare obiect va fi respinsă ca inadmisibilă. 55. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.096/117/2015*, de Vasile Daniel Pal şi alţii în Dosarul nr. 499/83/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Maria Trascau şi alţii în Dosarul nr. 4.182/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Dănuţ Podilă şi alţii în Dosarul nr. 5.127/111/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă, de Banu Nicolae Alexandru în Dosarul nr. 3.946/85/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Florin Şuteu în Dosarul nr. 338/111/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Ştefan Adam şi alţii în Dosarul nr. 34.824/3/2014 (nr. vechi 121/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Elena Ababei şi alţii în Dosarul nr. 5.416/62/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Gheorghe Alradei şi alţii în Dosarul nr. 192/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Virgil Ioan Anghel în Dosarul nr. 378/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, de Emil Dulău în Dosarul nr. 383/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi de Tiberius Ioan Tatu în Dosarul nr. 404/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale anexelor la această lege, precum şi ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale anexelor nr. 2 şi 3 la această lege sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2-6, art. 9, art. 13 şi art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă, Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 octombrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
