Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Gheorghe Iaciu în Dosarul nr. 1.909/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.264D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 17 octombrie 2017, dată la care este pronunţată prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 31 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.909/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital. 4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Iaciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei Sentinţe civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea sa de anulare, în totalitate, a unei decizii a Autorităţii de Supraveghere Financiară, a actelor subsecvente şi a art. 54 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) nr. 1/2006. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 contravin art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu precizează actele de reglementare la care fac trimitere, nu conţin niciun fel de informaţii pe baza cărora să se poată identifica aceste acte, respectiv articolele din cuprinsul acestora a căror nerespectare sau încălcare s-ar putea constitui într-o faptă ilicită contravenţională. 6. Se consideră că dispoziţiile criticate sunt de maximă generalitate, nu permit identificarea conduitei ilicite (nici prin normele la care fac trimitere, respectiv sintagma „acte de reglementare“) şi nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, ceea ce este contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, art. 50 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, principiului legalităţii incriminării şi sancţionării contravenţionale, astfel cum este prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. Se precizează că descrierea contravenţiei nu se regăseşte în conţinutul art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, ci aceasta este încadrată în art. 54 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, act administrativ normativ fără forţă de incriminare contravenţională. În acest context se apreciază că normele criticate îngrădesc şi accesul direct la justiţie, întrucât, de vreme ce nu prevăd în concret în ce constă conduita ilicită contravenţională, acestea nu permit formularea unor apărări şi verificarea legalităţii constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că Legea nr. 297/2004 reprezintă legea-cadru în domeniul pieţei de capital, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1); în ce priveşte Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară - A.S.F.), alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că aceasta este autoritatea competentă care aplică prevederile acestei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său; potrivit art. 2 şi art. 3 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere a Asigurărilor, aceasta exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control prin emiterea de reglementări, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prin urmare, textul vizat de excepţia de neconstituţionalitate este specific legislaţiei cadru şi face trimitere la norme speciale cuprinse în acte administrative cu caracter normativ emise în aplicarea Legii nr. 297/2004. 9. În acelaşi timp, dispoziţiile criticate îndeplinesc cerinţele privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, precum şi asigurarea accesului liber la justiţie, având în vedere faptul că instanţei de contencios administrativ i-a fost conferită competenţa de a verifica legalitatea actelor A.S.F., în cadrul unei proceduri care respectă exigenţele unui proces echitabil, asigurând dreptul la apărare al părţilor şi toate celelalte garanţii procesuale oferite de lege. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional cu privire la cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească textele de incriminare, spre exemplu Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, arată că acestea sunt aplicabile mutatis mutandis oricăror raţionamente care vizează stabilirea calităţii legii contravenţionale sau penale, astfel că revine Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra excepţiei analizate, existând premisele ca excepţia de neconstituţionalitate să fie întemeiată. În acest context a menţionat că normele criticate nu descriu fapta ce ar constitui contravenţie cu precizia necesară normelor contravenţionale şi, din acest motiv, nu au un caracter accesibil şi predictibil şi pot duce la abuzuri în aplicare; nu pot fi sancţionate, în temeiul unei legi, încălcări ale unor reglementări ale A.S.F., emise pe baza acesteia, sau încălcări ale unor acte normative sau administrative încă neemise la data intrării în vigoare a legii şi care vor fi cuprinse în norme secundare, terţiare sau în acte administrative subsecvente. În general, sancţionarea nerespectării legislaţiei urmează a fi complet prevăzută prin chiar respectivele acte normative (în condiţiile prevăzute de către Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sau de actele care reglementează competenţele autorităţii emitente). 12. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că textul de lege îndeplineşte cerinţele instituite de art. 1 alin. (5) din Constituţie, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare riguroasă şi previzibilă a întregului act normativ, aspect ce revine instanţei de judecată în virtutea rolului său activ. În plus, Legea nr. 297/2004 reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare, fiind înfiinţate şi organisme specifice competente care aplică prevederile actului normativ criticat, cu atribuţii de supraveghere, reglementare şi control în domeniul pieţei de capital. 13. Cât priveşte pretinsa nesocotire a dreptului la un proces echitabil apreciază că normele supuse controlului de constituţionalitate nu pun în discuţie îngrădirea dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru valorificarea drepturilor pretinse, precum şi a intereselor lor legitime şi de a se prevala, în tot cursul litigiului, de toate garanţiile care condiţionează, întro societate democratică, procesul echitabil. Însă, obţinerea drepturilor pretinse trebuie realizată în cadrul unui litigiu ce se desfăşoară după anumite reguli instituite de legiuitor, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(2) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de autorizare, supraveghere, reglementare şi control sau în urma acestora;“. 17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii şi ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea sunt menţionate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 7 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 referitor la dreptul, în mod egal, echitabil şi public la un tribunal independent din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţia legislativă a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, textul legal asupra căruia instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat având următoarea redactare: „Constituie contravenţii următoarele fapte: a) încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M. în aplicarea prezentei legi“; în acest sens a fost pronunţată Decizia nr. 213 din 9 mai 2013. În urma modificărilor şi completărilor aduse art. 272 din Legea nr. 297/2004, acest articol a fost reformulat, având o altă structură, cuprinzând mai multe alineate. De asemenea, asupra unor prevederi cuprinse în art. 272 din aceeaşi lege [respectiv art. 272 alin. (1) lit. g) prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004], articol din care fac parte şi prevederile criticate în prezenta cauză, Curtea s-a mai pronunţat, în raport de critici de neconstituţionalitate similare, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 473 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 981 din 7 decembrie 2016, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză, din motivarea acesteia, reiese, în esenţă, că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că a fost sancţionat contravenţional ca urmare a nerespectării unor prevederi cuprinse în actele de reglementare, emise în aplicarea Legii nr. 297/2004, respectiv în art. 54 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, aşadar, prin acte de reglementare infralegale, şi care, în opinia sa, ar fi trebuit cuprinse în acte normative de nivelul legii. Astfel, consideră că textul criticat este neconstituţional, fiind contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece nu precizează actele de reglementare la care face trimitere, nu conţine niciun fel de informaţii pe baza cărora să se poată identifica aceste acte, respectiv articolele din cuprinsul acestora a căror nerespectare sau încălcare s-ar putea constitui într-o faptă ilicită contravenţională, context în care apreciază că normele criticate îngrădesc şi accesul direct la justiţie, întrucât, din moment ce nu prevăd în concret în ce constă conduita ilicită contravenţională, acestea nu permit formularea unor apărări şi verificarea legalităţii constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii. 20. Legea nr. 297/2004 reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare [art. 1 alin. (1) din Legea nr. 297/2004], prevăzând şi organismele specifice competente să aplice prevederile actului normativ criticat, cu atribuţii de supraveghere, reglementare şi control în domeniul pieţei de capital. 21. Dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 fac parte din titlul X - Răspunderi şi sancţiuni - [art. 271-279^1], titlu în cuprinsul căruia se prevede că încălcarea dispoziţiilor acestei legi şi a reglementărilor adoptate în aplicarea sa atrage răspunderea în condiţiile legii [art. 271]. 22. Art. 272 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prevede subiecţii asupra cărora se poate antrena răspunderea şi sancţiunile corelative. Art. 272 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, din care face parte şi textul ce formează obiectul controlului de constituţionalitate, stabileşte faptele ce constituie contravenţii, respectiv: nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de autorizare, supraveghere, reglementare şi control sau în urma acestora; nerespectarea prevederilor referitoare la modul de întocmire a situaţiilor financiar-contabile şi la auditarea acestora, prevăzute la art. 258 alin. (1); utilizarea neautorizată a sintagmelor servicii şi activităţi de investiţii, societate de servicii de investiţii financiare, agent pentru servicii de investiţii financiare, piaţă reglementată şi bursă de valori, asociate cu oricare dintre instrumentele financiare definite la art. 2 alin. (1) pct. 11, sau a oricărei combinaţii între acestea; nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 286^1; împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite de către lege A.S.F., precum şi refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor A.S.F. în exercitarea atribuţiilor care îi revin conform legii; nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei de capital; nepunerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale pe piaţa de capital; nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la formarea, pregătirea şi perfecţionarea profesională, respectiv echivalarea automată a diplomelor, atestatelor şi certificatelor emise de organismele internaţionale; nerespectarea de către organul statutar competent a obligaţiilor prevăzute la art. 283 alin. (1); nerespectarea prevederilor titlului II din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. 23. În acest context, Curtea reţine că autoritatea competentă să aplice prevederile Legii nr. 297/2004 este C.N.V.M., prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004]. În ceea ce priveşte activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în virtutea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, „Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., se înfiinţează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanţată, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluarea şi reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.).“ Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, Autoritatea de Supraveghere Financiară exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control asupra tuturor entităţilor din domeniul asigurărilor, pensiilor private şi pieţei de capital. 24. În virtutea prevederilor legale care abilitează C.N.V.M (în prezent A.S.F.) să emită reglementări, cu privire la operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară şi serviciile de investiţii financiare, în aplicarea legii, aceasta a adoptat o serie de reglementări, cum ar fi Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 şi 312 bis din 6 aprilie 2006, şi Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 106/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007. 25. Art. 54 din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, ale cărui dispoziţii au fost reţinute, în coroborare cu prevederile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, ca acte de reglementare ce nu au fost respectate de către autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, cuprinde referiri la art. 193-195 din Legea nr. 297/2004 care reglementează cu privire la operaţiunile de piaţă (titlul V, respectiv ofertele publice - capitolul I). În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 155 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2017, „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, art. 2 alin. (1) pct. 1, 4, 6, 6^1, 9, 9^1, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 21, 23, 25, 26, 27, 33, 34 şi 36, art. 146 alin. (5^1), titlul V «Operaţiuni pe piaţă», cuprinzând art. 173-208, titlul VI «Emitenţii», cuprinzând art. 209-243^1, titlul VII «Abuzul pe piaţă», cuprinzând art. 244-257, art. 262 şi art. 272 alin. (1) lit. g), art. 272 alin. (2) lit. c) şi d), art. 273 alin. (1) lit. c), art. 273^2 şi art. 279 lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă. (2) Reglementările privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă emise de A.S.F. până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare până la adoptarea noilor reglementări emise în temeiul acesteia, cu excepţia dispoziţiilor contrare. (3) La data prevăzută la art. 69 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 257 din 28 august 2014, cu modificările ulterioare, prevederile art. 146 alin. (2), art. 148, art. 151 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.“ 26. În această procedură, potrivit art. 53 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, oferta publică de cumpărare/preluare poate fi iniţiată după cel puţin trei zile lucrătoare de la data publicării anunţului de ofertă. Termenul de valabilitate este cel stipulat în anunţ, documentul de ofertă şi decizia de aprobare. La expirarea valabilităţii sale, oferta devine caducă. Oferta este irevocabilă pe întreaga perioadă de derulare a acesteia. Însă, potrivit art. 54 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, în situaţia în care, după data iniţierii ofertei, ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat cumpără valori mobiliare de tipul celor obiect al ofertei, în afara ofertei, ofertantul are obligaţia să majoreze preţul din oferta publică astfel încât acesta să fie cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant în afara ofertei. Ofertantul are obligaţia să depună la C.N.V.M. o cerere de aprobare a amendamentului privind modificarea preţului de cumpărare şi a numărului de acţiuni obiect al ofertei, cu respectarea prevederilor referitoare la modificarea, ulterior, de către ofertant a termenilor prospectului/documentului de ofertă, cu respectarea anumitor condiţii. După data iniţierii, ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat pot cumpăra în afara ofertei acţiuni de tipul celor care fac obiectul ofertei, numai în situaţia în care sunt respectate cumulativ următoarele condiţii: a) cumpărarea se realizează la un preţ mai mare decât preţul de ofertă; şi b) cumpărarea se realizează cu cel puţin opt zile lucrătoare înainte de închiderea ofertei. De asemenea, ofertantul poate modifica ulterior termenii prospectului/ documentului de ofertă, cu respectarea următoarelor condiţii: a) obţinerea aprobării C.N.V.M. de modificare a prospectului/ documentului de ofertă; b) modificarea termenilor ofertei să nu conducă la condiţii mai puţin avantajoase pentru cei cărora le este adresată; c) modificarea să facă obiectul unui anunţ care să fie adus la cunoştinţa investitorilor în aceleaşi condiţii ca şi prospectul/documentul de ofertă. Orice cerere de modificare a prospectului/documentului de ofertă aprobat este depusă la C.N.V.M. cu cel puţin o zi lucrătoare anterioară ultimei zile de derulare a ofertei. În cazul aprobării amendamentelor referitoare la preţ sau la alte elemente ale prospectului/documentului de ofertă, cu excepţia termenului de închidere a ofertei, C.N.V.M. este în drept să prelungească perioada de derulare a ofertei, astfel încât să existe cel puţin două zile lucrătoare de la publicarea amendamentului până la închiderea ofertei [art. 9 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006]. 27. Faţă de cele prezentate, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece textele criticate îndeplinesc condiţiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 16-19 şi 26-27, respectiv cerinţele de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, specifice standardului calităţii legii, precum şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a fost avută în vedere de instanţa de contencios constituţional la pronunţarea deciziilor în această materie. 28. În acest context, Curtea reţine Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului de care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea activităţii lor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. 29. Ca atare, normele criticate reglementează, în mod clar şi precis, conduita pe care trebuie să o urmeze părţile aflate în ipoteza normei legale, faptul că normele de reglementare date în aplicarea Legii nr. 297/2004 trebuie respectate, în caz contrar, persoanelor care se află în ipoteza normei - persoane care sunt profesionişti în domeniul pieţei de capital li se poate atrage răspunderea contravenţională, sunt accesibile, întrucât au fost aduse la cunoştinţă publică prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar între normele legale şi cele infralegale există atât o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conţinutul domeniului reglementat, cât şi o corespondenţă sub aspectul forţei lor juridice. Destinatarii acestora, având în vedere conţinutul normativ, pot avea reprezentarea consecinţelor nerespectării acestor prevederi legale. În acest context, Curtea reţine că normele criticate nu pot fi privite prin prisma unei pretinse nerespectări a prevederilor ce reglementează materia redactării actelor normative, acestea fiind în consonanţă şi cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 30. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, se reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă că, faţă de această critică, Curtea nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia pieţei de capital. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter, general, special, cât şi reglementări derogatorii (a se vedea art. 14 şi 15 din Legea nr. 24/2000 şi Decizia nr. 473 din 28 iunie 2016, precitată). 31. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea constată că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu acestea. Potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se constată de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în prezent de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, iar potrivit art. 275 alin. (1) din aceeaşi lege, la individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. În acest context, Curtea observă că, în temeiul art. 21^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, deciziile şi orice alte acte administrative emise de A.S.F. se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, Curtea reţine că verificarea legalităţii actelor C.N.V.M./A.S.F, care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, ce se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-o procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale [a se vedea Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, şi Decizia nr. 473 din 28 iunie 2016, precitată]. 32. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că prevederile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital nu trebuie interpretate şi aplicate în mod disparat, ci trebuie avut în vedere întreg cadrul legislativ cu privire la piaţa de capital, astfel că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, neputându-se reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea acesteia. 33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Iaciu în Dosarul nr. 1.909/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
