Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 şi ale art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, precum şi a sintagmei „alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului“ cuprinse în dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Alexandru Firicel în Dosarul nr. 14.895/233/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.216D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 14.895/233/2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 şi ale art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991, precum şi a sintagmei „alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului“ cuprinse în dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Firicel într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate sunt neclare, deoarece permit agentului constatator să facă „orice constatare, pentru orice consideră/primeşte dispoziţie de la şefii ierarhici să sancţioneze şi, astfel, să acorde orice sancţiune contravenţională“. De asemenea, arată că textele criticate sunt imprevizibile, deoarece pot conduce la „amendarea contravenţională a unui jurnalist cu suma de 500 lei, în lipsa contravenientului, pentru scrierea şi publicarea unui articol într-un ziar care nu se află nici măcar pe raza de competenţă a agentului constatator“. Or, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Curtea Constituţională au stabilit, în jurisprudenţa lor, că textele privitoare la legislaţia penală şi contravenţională trebuie să fie clare şi să nu lase loc arbitrarului şi abuzului agenţilor statului. Or, textele criticate nu îndeplinesc aceste cerinţe, iar, pe fondul acestei lacune legislative, orice jurnalist sau publicaţie legal înfiinţată poate şi va fi sancţionat/ă de agenţi constatatori ori de câte ori „şefului nu-i place ce a vorbit presa despre el“ sau chiar despre agentul constatator sau despre apropiaţi ori colegi ai acestuia. 6. Totodată, se susţine că, în esenţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că ingerinţa în libertatea de exprimare a presei trebuie să fie prevăzută de lege, legea trebuie să fie accesibilă, iar ingerinţa trebuie să urmărească un scop legitim. 7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind clare, iar critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate se referă la interpretarea normelor de drept, interpretare care este atributul instanţelor judecătoreşti. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 pct. 1 şi ale art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, precum şi sintagma „alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului“ cuprinsă în dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2020. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: - Art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991: „Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni: 1. săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice;“; – Art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991: „Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează: […] cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) şi 28);“; – Art. 15 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.“ 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 2 privind suveranitatea, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 alin. (1)-(4) privind libertatea de exprimare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 3 privind interzicerea torturii, ale art. 5 privind dreptul la libertate şi la siguranţă, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 10 privind libertatea de exprimare şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate din Legea nr. 61/1991 stabilesc contravenţia constând în săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora. Dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevăd că ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind apărarea ordinii publice, circulaţia pe drumurile publice, regulile generale de comerţ, vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice şi „alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului“. 14. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale privind aceste dispoziţii constituţionale, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională s-a referit la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. 15. Aplicând aceste considerente la textele de lege criticate, Curtea observă, referitor la contravenţia constând în săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora, că dispoziţiile art. 2 pct. 1 şi ale art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991 sunt clar definite de lege, întrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate circumscrise principiului legalităţii prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, indivizii putându-şi da seama din conţinutul dispoziţiilor legale incidente care sunt actele, gesturile sau acţiunile ce angajează răspunderea contravenţională a acestora. 16. Cât priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că şi acestea întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate circumscrise principiului legalităţii prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât enumeră tipurile de contravenţii care pot fi constatate de către ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, şi anume cele privind apărarea ordinii publice, circulaţia pe drumurile publice, regulile generale de comerţ, vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice şi „alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului“. De altfel, textul criticat nu ar fi putut să prevadă, în mod exhaustiv, toate domeniile în care pot fi constatate contravenţii, lăsând posibilitatea ca legea sau hotărârea Guvernului să stabilească şi alte domenii de activitate. 17. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (1)-(4) privind libertatea de exprimare, Curtea constată că, în realitate, critica ce vizează încălcarea libertăţii de exprimare a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în calitatea sa de jurnalist, este o problemă de aplicare a legii la cauza dedusă judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. 18. Referitor la celelalte texte invocate din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă în mod formal prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 2, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 22, 23, 24, 124, 126 şi 148 din Constituţie şi ale art. 3, 5, 6, 10 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în realitate, acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. În acest context, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. 19. Or, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. 20. Aşa fiind, Curtea constată că, având în vedere caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio altă critică de neconstituţionalitate în afară de cele analizate mai sus. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Firicel în Dosarul nr. 14.895/233/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 2 pct. 1 şi ale art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, precum şi sintagma „alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului“ cuprinsă în dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
