Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „în forma anterioară modificării acestor dispoziţii“, excepţie ridicată de Mihaela Popescu în Dosarul nr. 4.635/109/2014 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 118D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.635/109/2014, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihaela Popescu, în cadrul soluţionării unei cauze civile având ca obiect „contestaţie la executare“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că sintagma „persoana asigurată“, din cuprinsul normei criticate, este de natură să creeze confuzie între persoana asigurată în sistemul public şi persoana asigurată în sistem privat, iar, în măsura în care textul se referă exclusiv la persoane asigurate în sistemul public, atunci cota de impozitare nu poate fi aceeaşi pentru toate persoanele asigurate sau neasigurate. Astfel, contribuţia procentuală la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) pentru asiguraţii în sistem privat care refuză asigurarea în sistem public ar trebui revizuită. Autoarea excepţiei mai arată că, nefiind asigurată în sistem public, serviciile medicale ce îi pot fi acordate sunt minimale, iar contribuţia este aceeaşi ca şi în cazul persoanelor asigurate în sistemul public de sănătate. Pe de altă parte, susţine că nu poate fi obligată să se asigure în sistemul public, întrucât i-ar fi încălcată „libertatea prevăzută la art. 15 alin. (1) din Constituţie şi dreptul legal stabilit de art. 208 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 95/2006, de a alege casa de asigurări şi furnizorul de servicii medicale.“ În final, susţine că, în cazul în care interpretarea textului de lege criticat ar fi aceea că taxele reţinute procentual cu titlu de asigurări sociale de sănătate se colectează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), pentru FNUASS, în aceleaşi condiţii şi cuantum pentru toţi cetăţenii, atunci ar trebui modificată sintagma „persoane asigurate“. În caz contrar, sunt încălcate dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie, în sensul că „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale“, ceea ce nu se poate aplica în contextul în care contribuţia la FNUASS este aceeaşi şi pentru cei asiguraţi, şi pentru cei neasiguraţi în sistemul public de sănătate. 6. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Datorită solidarităţii celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, prin care s-a stabilit că, prin dispoziţiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unei cote de contribuţie unice la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Diferenţa dintre cuantumul efectiv al contribuţiei ce revine diferitelor persoane este determinată, în practică, de mărimea veniturilor la care se calculează cota de contribuţie. Curtea a statuat că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv. Având în vedere că accesul la serviciile medicale în sistemul public de asigurări sociale este condiţionat de participarea la acest sistem, prin plata contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate, şi ţinând seama de principiul solidarităţii în constituirea şi utilizarea acestui fond, care antrenează întreaga societate în efortul protejării sănătăţii populaţiei, legiuitorul a instituit obligaţia unei minime contribuţii. În acest sens se invocă Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006. 9. Avocatul Poporului precizează că îşi păstrează punctul de vedere, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, astfel cum a fost reţinut în Deciziile Curţii Constituţionale nr. 934 din 14 decembrie 2006 şi nr. 650 din 19 iunie 2012. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, „în forma anterioară modificării acestor dispoziţii“. Curtea reţine că, înainte de republicarea Legii nr. 95/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015 şi de renumerotarea articolelor, dispoziţiile art. 257 alin. (2) au fost modificate, fără a păstra soluţia legislativă, prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2014, având următorul cuprins: „Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.“ Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, s-a constatat că „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“. Obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă contestaţia la executare a unor decizii de impunere prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, obligaţii de plată reprezentând contribuţii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2012, în temeiul art. 257 din Legea nr. 95/2006. Având în vedere acestea, Curtea constată că obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013, dispoziţii care au următorul cuprins: „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;“. 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din Legea nr. 95/2006, prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, Decizia nr. 351 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 26 noiembrie 2013, sau prin Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 13 februarie 2014. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că „obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarităţii. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006). 15. De asemenea, Curtea a reţinut că Legea nr. 95/2006 a urmărit instituirea unui sistem general de asigurări sociale de sănătate, care să garanteze tuturor cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenilor străini şi apatrizilor care au solicitat şi au obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau care au domiciliul în România accesul la un pachet de bază de servicii medicale. Acest drept este însoţit însă de obligaţia corelativă a celor asiguraţi de a contribui la susţinerea acestui sistem, prin plata unei părţi din veniturile realizate. Analizând această obligaţie, Curtea a reţinut că „sistemul asigurărilor sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal datorită solidarităţii celor care contribuie“, acesta fiind, în fapt, „o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012). 16. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat că „este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate“. De asemenea, Curtea a reţinut că legiuitorul, având în vedere situaţia specifică a diferitelor categorii de persoane asigurate, în funcţie de provenienţa veniturilor, a înţeles să stabilească un tratament juridic diferenţiat, sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabileşte contribuţia lunară. Acest mod de reglementare nu contravine însă principiului constituţional al egalităţii în drepturi, care permite legiuitorului să instituie un tratament juridic diferenţiat atunci când situaţiile de fapt avute în vedere sunt obiectiv diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006). 17. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că „principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006). De asemenea, Curtea a statuat că, având în vedere valoarea pachetului de servicii medicale la care are acces asiguratul în temeiul acestei contribuţii minime, valoare ce depăşeşte cu mult valoarea acestei contribuţii, precum şi cuantumul în sine al contribuţiei, nu se poate vorbi despre existenţa unei obligaţii disproporţionate, contrare cerinţelor art. 56 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012). 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 19. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că şi această critică este neîntemeiată, deoarece este adevărat că, potrivit textului constituţional invocat, cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, însă aceştia au şi obligaţiile prevăzute de Constituţie şi de alte legi. Astfel, legiuitorul a prevăzut obligaţia de a contribui la susţinerea sistemului general de asigurări sociale de sănătate, prin plata unei părţi a veniturilor realizate. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Popescu în Dosarul nr. 4.635/109/2014 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 octombrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
