Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Florin Gheorghe Hudrea în Dosarul nr. 8.687/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.177D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin care solicită renunţarea la excepţie, deoarece „plenul Curţii Constituţionale nu îndeplineşte condiţia de instanţă independentă şi imparţială faţă de obiectul judecat“. De asemenea, autorul a depus un înscris prin care arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 3. Având cuvântul asupra cererii de renunţare la excepţia de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia. 4. Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea judecătorilor“, respinge cererea de renunţare la excepţia de neconstituţionalitate. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Sentinţa nr. 1.615 din 24 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.687/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Florin Gheorghe Hudrea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Constituţie, deoarece instituie o a doua instanţă disciplinară pentru judecătorii Curţii Constituţionale, contrară celei prevăzute de Constituţie pentru judecători, şi anume Consiliul Superior al Magistraturii. 8. Totodată, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, din perspectiva celui care formulează sesizarea în privinţa judecătorilor Curţii Constituţionale, deoarece sesizarea este soluţionată tot de judecătorii Curţii Constituţionale, care s-ar afla şi în conflict de interese. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a analizat admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu următorul cuprins: „Stabilirea abaterilor disciplinare ale judecătorilor, a sancţiunilor şi a modului de aplicare a acestora este de competenţa exclusivă a Plenului Curţii Constituţionale.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi în art. 134 alin. (2) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate fac parte din capitolul VI - Statutul judecătorilor Curţii Constituţionale din legea organică a Curţii Constituţionale, şi anume Legea nr. 47/1992, şi stabilesc reguli privind răspunderea disciplinară a judecătorilor Curţii Constituţionale. Astfel, potrivit textului de lege criticat, este de competenţa exclusivă a Plenului Curţii Constituţionale stabilirea abaterilor disciplinare ale judecătorilor, a sancţiunilor şi a modului de aplicare a acestora. 16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică faptul că răspunderea disciplinară a judecătorilor Curţii Constituţionale nu este supusă regulilor prevăzute de Constituţie pentru judecători şi procurori. Cu privire la aceste critici, Curtea constată că statutul judecătorilor şi procurorilor este reglementat la nivel constituţional în art. 125 - pentru judecători şi în art. 132 - pentru procurori, dispoziţii care fac parte din titlul III - Autorităţile publice, capitolul VI - Autoritatea judecătorească, secţiunea 1 - Instanţele judecătoreşti (art. 124-130), secţiunea a 2-a - Ministerul Public (art. 131 şi 132) şi secţiunea a 3-a - Consiliul Superior al Magistraturii (art. 133 şi 134). Potrivit art. 125 din Legea fundamentală, judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Potrivit art. 132 din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, iar funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. În domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, art. 134 alin. (2) din Constituţie stabileşte rolul Consiliului Superior al Magistraturii de instanţă de judecată, prin secţiile sale. 17. Curtea reţine că, la nivel infraconstituţional, statutul judecătorilor şi procurorilor, la data pronunţării prezentei decizii, este reglementat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. 18. Distinct de statutul judecătorilor şi procurorilor, statutul judecătorilor Curţii Constituţionale este reglementat la nivel constituţional în art. 143 - Condiţii pentru numire, art. 144 - Incompatibilităţi şi art. 145 - Independenţa şi inamovibilitatea din titlul V - Curtea Constituţională. La nivel infraconstituţional, statutul judecătorilor Curţii Constituţionale este reglementat în capitolul VI din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 19. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 262 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 20 mai 2016, paragraful 27, potrivit art. 142 şi 143 din Constituţie, judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi de Camera Deputaţilor, de Senat şi de Preşedintele României. Curtea a reţinut că stipularea în Constituţie a procedurii de desemnare a judecătorilor constituţionali constituie o garanţie a independenţei acestora şi a exercitării cu imparţialitate a atribuţiilor ce le revin conform Legii fundamentale. Totodată, Curtea a observat că această funcţie este una de rang înalt în cadrul autorităţilor statului, rolul său fundamental derivând din competenţele care revin Curţii Constituţionale, unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România, menită să garanteze supremaţia Constituţiei. În esenţă, mandatul judecătorilor constituţionali are următoarele particularităţi: este un mandat de drept constituţional, deoarece este reglementat prin Constituţie [art. 142 alin. (2) teza întâi]; dobândirea, exercitarea şi încetarea mandatului se realizează în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; este un mandat exercitat în cadrul unei autorităţi jurisdicţionale; este unic, neputând fi reînnoit sau prelungit [art. 142 alin. (2) teza a doua din Constituţie]; pe durata exercitării mandatului, judecătorul constituţional este inamovibil, se bucură de imunitate şi este incompatibil cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior (art. 61 din Legea nr. 47/1992). În concluzie, toate aceste trăsături definesc regimul juridic al mandatului judecătorului constituţional ca fiind un regim constituţional, Legea fundamentală instituind garanţiile privind exercitarea acestuia. 20. Cât priveşte răspunderea disciplinară a judecătorilor Curţii Constituţionale, art. 65 din Legea nr. 47/1992 - text de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate - prevede că stabilirea abaterilor disciplinare ale judecătorilor Curţii Constituţionale, a sancţiunilor şi a modului de aplicare a acestora este de competenţa exclusivă a Plenului Curţii Constituţionale. 21. Având în vedere deosebirea de statut constituţional între judecătorii Curţii Constituţionale, pe de o parte, şi judecători şi procurori, pe de altă parte, dispoziţiile criticate, care prevăd reguli privind răspunderea disciplinară a judecătorilor Curţii Constituţionale, reguli diferite faţă de cele aplicabile judecătorilor şi procurorilor, nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, norme constituţionale care nu vizează judecătorii Curţii Constituţionale. 22. Diferenţele specifice între cei doi termeni ai comparaţiei invocate de autorul excepţiei - judecători şi procurori, pe de o parte, şi judecătorii Curţii Constituţionale, pe de altă parte - sunt date atât de statutul constituţional diferit al acestora, cât şi de rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor. 23. De asemenea, Curtea constată că, ţinând cont de statutul constituţional al judecătorilor Curţii Constituţionale, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia faptul că sesizarea disciplinară este soluţionată tot de judecătorii Curţii Constituţionale, ceea ce, în opinia acestuia, contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, este neîntemeiată. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Gheorghe Hudrea în Dosarul nr. 8.687/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
