Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (2) lit. d) şi ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Ardereanu în Dosarul nr. 1.918/317/2017 al Judecătoriei Târgu Cărbuneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.097D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.918/317/2017, Judecătoria Târgu Cărbuneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (2) lit. d) şi ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Mircea Ardereanu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 286 alin. (2) lit. d) şi ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac. Astfel, consideră că dispoziţiile art. 286 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale „în situaţia în care se apreciază că acest text de lege nu impune în mod imperativ ca din motivarea în fapt a ordonanţei să rezulte explicit ori determinat motivul de fapt pentru care s-a dispus măsura“. Subliniază că, în cazul său, ordonanţa procurorului arată în mod foarte vag motivele de fapt ale clasării. Nu susţine că este necesar ca motivarea măsurii dispuse să fie amplă, ci doar că trebuie să arate explicit şi determinat/determinabil motivul soluţiei, astfel încât, pe de o parte, judecătorul să poată verifica legalitatea şi temeinicia ordonanţei de clasare, iar, pe de altă parte, măsura dispusă să poată fi combătută cu argumente logice şi juridice, conform normelor de drept material şi procesual aplicabile. Referitor la prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală arată că acestea îngrădesc accesul la justiţie şi încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât încheierea de respingere de către judecătorul de cameră preliminară este definitivă, „neexistând calea de atac prevăzută de dispoziţiile art. 129 din Constituţie“. Totodată, susţine că „prin textul de lege menţionat se încalcă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie penală“. Consideră că plângerea întemeiată pe prevederile art. 340 din Codul de procedură penală nu poate fi considerată o cale de atac, întrucât controlul judiciar trebuie să privească o hotărâre judecătorească, şi anume încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară soluţionează plângerea formulată potrivit dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală. Prevederile art. 129 din Constituţie statuează că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Or, dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală suprimă această posibilitate în cazul plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 340 din acelaşi cod. Susţine că sintagma „în condiţiile legii“ din cuprinsul prevederilor art. 129 din Constituţie se referă strict la termene şi modalităţi, întrucât, în caz contrar, dispoziţia constituţională ar fi ca părţile interesate şi Ministerul Public să poată exercita căile de atac numai dacă legea nu prevede altfel, „ceea ce ar conduce la desuetudinea acestei dispoziţii“. 6. Judecătoria Târgu Cărbuneşti apreciază că dispoziţiile de lege criticate respectă exigenţele principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, consideră că din modalitatea de redactare a dispoziţiilor art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală rezultă caracterul imperativ al elementelor ce intră în cuprinsul ordonanţei emise de procuror. De asemenea, arată că, în ceea ce priveşte caracterul definitiv al încheierii pronunţate în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că liberul acces la justiţie nu presupune accesul la toate căile de atac şi la toate instanţele judecătoreşti. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiţie implică, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări sau condiţionări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului (Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36). 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286 alin. (2) lit. d) şi ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 286 alin. (2) lit. d): „(2) Ordonanţa trebuie să cuprindă: [...] d) obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora;“ – Art. 341 alin. (8): „(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) este definitivă.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală vizează lipsa unei căi ordinare de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) ale art. 341 din Codul de procedură penală, astfel că prevederile de lege criticate nu au legătură cu rezolvarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, întrucât speţa respectivă priveşte soluţionarea pe fond a plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 41 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 21 aprilie 2020, şi Decizia nr. 196 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 31 iulie 2020. 13. Faţă de cele menţionate mai sus şi ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 14. Referitor la dispoziţiile art. 286 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. 15. Astfel, prin Decizia nr. 125 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 21 mai 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (2) lit. c), d) şi f) din Codul de procedură penală. În acest sens, prin decizia menţionată, paragraful 22, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilesc conţinutul ordonanţei emise de procuror, care, pentru asigurarea respectării principiului legalităţii, trebuie să fie întotdeauna motivată, astfel cum prevede norma procesuală criticată, şi trebuie să cuprindă: denumirea parchetului şi data emiterii, numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau a inculpatului, obiectul actului sau al măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora, iar atunci când este cazul, menţiunea privind calea de atac disponibilă, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată, date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi, alte menţiuni prevăzute de lege şi semnătura celui care a întocmit-o. Aşa fiind, Curtea a constatat că, în acord cu prevederile constituţionale invocate şi contrar susţinerilor autorului excepţiei, norma procesual penală reglementează, în mod imperativ, obligaţia ca ordonanţa să fie întotdeauna motivată în fapt şi în drept [lit. d)], nemaiexistând posibilitatea din vechea lege procesual penală de a se emite un act sumar, astfel cum era rezoluţia. De altfel, Curtea a observat că aspectele invocate nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, autorul excepţiei fiind nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare de către procurorul de caz a dispoziţiilor de lege criticate. 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Ardereanu în Dosarul nr. 1.918/317/2017 al Judecătoriei Târgu Cărbuneşti. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 286 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Cărbuneşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
