Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasile Dan Popovici în Dosarul nr. 6/739/2017 al Curţii Militare de Apel Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 370D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că textul criticat instituie în sarcina conducătorilor auto efectuarea manevrelor în condiţii de siguranţă, iar critica noţiunii de manevră este inadmisibilă, întrucât se solicită interpretarea textului într-o manieră ce nu poate fi făcută. Cu privire la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 şi art. 24 se arată că acestea nu au legătură cu cauza. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6/739/2017, Curtea Militară de Apel Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Vasile Dan Popovici în calea de atac a apelului formulat împotriva Sentinţei nr. 63 din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi, într-o cauză penală, în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia afirmă că unul din aspectele ce se cer rezolvate în demersul interpretării acestui text de lege este corecta descifrare a sensului noţiunii de „manevre“ utilizată în text. Astfel, se susţine, în esenţă, că, deşi legislaţia rutieră nu clarifică această noţiune, realitatea practică arată existenţa a două categorii de manevre. În prima categorie sunt incluse manevrele forţate, incerte, nedeterminate în spaţiu, spontane şi au drept scop exclusiv înlăturarea unei stări de pericol, iar din a doua categorie de manevre fac parte cele benevole, certe, determinate şi pregătite din timp şi au drept scop realizarea unui obiectiv personal al conducătorului auto. 6. Se apreciază că adaptarea vitezei la condiţiile de drum, aşa cum o cere art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, este o exigenţă destul de severă a legii, întrucât înseamnă o obligaţie nelimitată de a reduce viteza oricât de mult este necesar. Aşadar, printr-o interpretare literală/gramaticală a textului, prin folosirea pronumelui nehotărât „orice“ s-ar putea deduce că legiuitorul a avut în vedere ambele categorii de manevre, situaţie care, în opinia sa, determină neconstituţionalitatea textului criticat. 7. Autorul afirmă că, interpretând gramatical/literal, logic, sistemic/sistematic şi istoric dispoziţiile legale criticate, art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se referă doar la manevrele benevole, certe, determinate şi pregătite din timp şi au drept scop realizarea unui obiectiv personal al conducătorului auto, întrucât legiuitorul nu se arată preocupat de eficacitatea manevrei, textul criticat cerând doar realizarea ei în condiţii de siguranţă. Doar în ipoteza în care dispoziţiile art. 48 din ordonanţa de urgenţă s-ar interpreta în sens extensiv, respectiv că ar viza şi manevrele forţate, incerte, nedeterminate în spaţiu, spontane cu scopul exclusiv al înlăturării unei stări de pericol, doar în această ipoteză sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, nu sunt corelate cu art. 123 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. 8. Se arată că cele două elemente - claritatea şi previzibilitatea legii - sunt menite să ofere garanţia respectării dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. Însă, odată cu dispariţia clarităţii şi previzibilităţii legii dispare şi această garanţie, întrucât lipsa celor două elemente poate determina interpretări discutabile şi subiective ale legii din partea organelor judiciare. 9. Se apreciază că lipsa unei corelări legislative încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât destinatarul normei nu ştie ce normă îi va fi aplicată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 care cuprinde norme defavorabile inculpatului sau Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 care cuprinde norme favorabile. Aşadar, în prezenţa unei norme lipsite de claritate şi previzibilitate, instanţa nu poate refuza să judece şi atunci, pentru a-şi îndeplini atribuţiile, se vede obligată să adauge la lege, reţinând situaţii neprevăzute de lege, ajungând astfel în situaţia de a încălca dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie. 10. Curtea Militară de Apel Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă, întrucât „instanţa de contencios constituţional nu interpretează dispoziţiile în vederea soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, ci doar pentru a verifica dacă dispoziţiile legale sunt în concordanţă cu Constituţia“. De asemenea, este inadmisibilă şi susţinerea potrivit căreia există o lipsă de corelare a dispoziţiilor legale criticate cu art. 123 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Totodată, instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt suficient de previzibile, precise şi accesibile oricărei persoane care conduce un autovehicul pe drumurile publice cu un nivel minim de instruire, fără să fie necesară apelarea la opinia unui expert. În final, se arată că rămâne în competenţa instanţelor judecătoreşti să stabilească, în baza probelor administrate, dacă vehiculul era condus în condiţii de drum de natură a atrage incidenţa art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.“ 15. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate fac parte din capitolul V „Reguli de circulaţie“, secţiunea „Reguli pentru circulaţia vehiculelor“, subsecţiunea „Viteza şi distanţa dintre vehicule“ şi stabilesc în sarcina conducătorului de vehicul respectarea regimului legal de viteză şi adaptarea acesteia în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă. 17. Referitor la regimul legal de viteză, Curtea observă că, potrivit art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h, iar pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A şi B, şi limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. De asemenea, limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliţiei rutiere, iar pe anumite sectoare de drum, ţinând seama de împrejurări şi de intensitatea circulaţiei, administratorul drumului, cu avizul poliţiei rutiere, poate stabili şi limite de viteză inferioare, dar nu mai puţin de 10 km/h pentru tramvaie şi de 30 km/h pentru toate autovehiculele. Limitele maxime de viteză în afara localităţilor sunt: a) pe autostrăzi - 130 km/h; b) pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) - 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h. 18. Potrivit art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, vitezele maxime admise în afara localităţilor pentru categoriile şi subcategoriile de autovehicule prevăzute la art. 15 alin. (2) sunt următoarele: a) 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A şi B; b) 110 km/h pe autostrăzi, 90 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 80 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile C, D şi subcategoria D1; c) 90 km/h pe autostrăzi, 80 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi 70 km/h pentru celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din subcategoriile A1, B1 şi C1; d) 45 km/h, pentru tractoare şi mopede. Alineatele (2) şi (3) ale art. 50 stabilesc că viteza maximă admisă în afara localităţilor pentru autovehiculele care tractează remorci sau semiremorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care face parte autovehiculul trăgător, iar viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase şi/sau gabarite depăşite ori care transportă produse periculoase este de 40 km/h în localităţi, iar în afara localităţilor de 70 km/h. Totodată, potrivit alin. (4) al art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, viteza maximă admisă în afara localităţilor pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puţin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care efectuează pregătirea practică în vederea obţinerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse. 19. Cu privire la pretinsa lipsă de claritate a textului legal criticat, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care a statuat că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36). Cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu principiul clarităţii şi previzibilităţii legii au fost înglobate de instanţa de contencios constituţional în propria jurisprudenţă, ilustrative fiind, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016 şi Decizia nr. 122 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 6 iunie 2019. 20. Având în vedere considerentele de principiu redate mai sus, Curtea va analiza dacă noţiunea de „manevră“, criticată de autorul excepţiei, respectă criteriile de accesibilitate, claritate şi previzibilitate ale normei juridice, astfel cum au fost subliniate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în cea a Curţii Constituţionale. 21. Astfel, Curtea reţine că, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor“, iar potrivit art. 36 alin. (1) din acelaşi act normativ, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie“. Ca atare, în elaborarea actelor normative, organul legislativ trebuie să se asigure că folosirea termenilor se realizează într-un mod riguros, într-un limbaj şi stil juridic, care este prin excelenţă un limbaj specializat şi instituţionalizat. În doctrină s-a arătat că precizia şi claritatea limbajului folosit în domeniul juridic se obţin din analizarea şi utilizarea cât mai adecvată a termenilor şi expresiilor, ţinând seama de semnificaţia lor în mod curent, precum şi de respectarea cerinţelor gramaticale şi de ortografie, realizându-se asigurarea unităţii terminologice a stilului juridic. Astfel, deşi legiuitorul, în cadrul procedurii de legiferare, poate opera cu termeni de drept comun, aceştia trebuie folosiţi adecvat domeniului respectiv, numai în acest mod putându-se ajunge la respectarea unei unităţi terminologice a stilului juridic. 22. Curtea observă că noţiunea de „manevră“ utilizată în cuprinsul art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, „mişcare, acţionare manuală a unui mecanism“, „manipularea unui aparat, a unui dispozitiv tehnic“. Curtea reţine că în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi a Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de manevră este folosit în corelare cu alţi termeni. Astfel, spre exemplu, „manevra de depăşire“ [potrivit art. 45 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule în care s-a aflat iniţial], „manevra de schimbare a direcţiei de mers“, „manevra de întoarcere“ sau „de mers înapoi“ [potrivit art. 116 alin. (2) din Regulament, intenţia conducătorilor de autovehicule şi tramvaie de a schimba direcţia de mers, de a ieşi dintr-un rând de vehicule staţionate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulaţie sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depăşire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcţiune a luminilor indicatoare de direcţie cu cel puţin 50 m în localităţi şi 100 m în afara localităţilor înainte de începerea efectuării manevrelor] etc. 23. Ca atare, analizând, în ansamblul reglementării, normele legale criticate, reiese cu claritate înţelesul noţiunii de „manevră“ utilizată în cuprinsul dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, conducătorul de vehicul având obligaţia să o efectueze în condiţii de siguranţă şi respectând regimul legal de viteză, în concordanţă cu art. 35 alin. (1), potrivit căruia participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. 24. Având în vedere că nu s-au putut reţine criticile referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a legii, Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, normele supuse controlului neînlăturând posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. 25. În final, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 822 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 1 martie 2019, şi Decizia nr. 521 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014, a statuat cu valoare de principiu că stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“, considerente care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 26. Pentru toate aceste argumente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Dan Popovici în Dosarul nr. 6/739/2017 al Curţii Militare de Apel Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii Militare de Apel Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
