Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Cosmin Necula în Dosarul nr. 1.652/110/2019 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 450D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 931D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 2.596/118/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu aceasta. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 931D/2020 la Dosarul nr. 450D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, întrucât normele criticate nu au făcut parte din dreptul pozitiv, respectiv respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, câtă vreme pronunţarea de către instanţa de control constituţional a unei decizii sub rezervă de interpretare nu determină imprevizibilitatea sintagmei criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 11 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.652/110/2019, Tribunalul Neamţ - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Cosmin Necula într-o cauză penală în care autorul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. 8. Prin Încheierea din 30 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.596/118/2015, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu într-o cauză privind soluţionarea apelului declarat, printre alţii, de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe penale. Autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, sunt invocate considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650 din 25 octombrie 2018 şi se susţine, în esenţă, că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul art. 297 alin. (1) din Codul penal este constituţională în măsura în care prin aceasta se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii organice“. În caz contrar, s-ar ajunge la configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu şi printr-o lege ordinară, ceea ce ar fi contrar dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. Aşadar, solicită să se constate că dispoziţiile criticate permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 297 din Codul penal prin acte normative inferioare legii organice, respectiv prin legi ordinare, fiind în contradicţie cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, precum şi cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, cu referire la sintagma „cu excepţia prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“, autorul acesteia arată că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu. Susţine că, dacă dispoziţiile art. I pct. 3 [referitor la art. 297 - Abuzul în serviciu din Codul penal] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 ar fi intrat în vigoare, în cauză ar fi fost incidente dispoziţiile art. 5 din Codul penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Arată că dispoziţiile art. I pct. 3 [referitor la art. 297 - Abuzul în serviciu din Codul penal] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu au putut fi aplicate în cauză, cu privire la situaţia sa, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. III alin. (2) din acelaşi act normativ, prevederile art. I din ordonanţa de urgenţă urmau să intre în vigoare la 10 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 a fost abrogată prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Prin urmare, autorul susţine că declararea ca neconstituţională a sintagmei „cu excepţia prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“ din cuprinsul art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 ar avea drept consecinţă restabilirea stării de legalitate şi aplicarea legii penale mai favorabile în cauză, în conformitate cu art. 5 din Codul penal. 11. Tribunalul Neamţ - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi, în acest sens, reţine că, din perspectiva considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650 din 25 octombrie 2018, sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul art. 297 alin. (1) din Codul penal este constituţională în măsura în care prin aceasta se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii organice“. 12. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, apreciază că Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 a dat o interpretare clară, stabilind semnificaţia acestei expresii din perspectivă constituţională. Consideră că nu se produce o încălcare a principiului legalităţii şi al proporţionalităţii dacă destinatarii legii penale sunt obligaţi să îşi conformeze conduita unor norme inserate în cuprinsul unor legi sau al unor ordonanţe ale Guvernului. Dimpotrivă, apreciază că ar fi excesiv să i se pretindă legiuitorului să stabilească doar prin lege organică faptele a căror săvârşire constituie infracţiune. Totodată, reţine că împrejurarea că dispoziţiile legale criticate nu au mai intrat în vigoare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 fiind abrogată la doar câteva zile de la adoptare prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, priveşte politica penală a statului român, care poate să revină asupra unor dispoziţii adoptate anterior. În ceea ce priveşte data la care intră în vigoare o ordonanţă de urgenţă, reţine că textul constituţional invocat nu menţionează expres că aceasta se întâmplă doar la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, şi ale art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „cu excepţia prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“. Art. 297 alin. (1) din Codul penal a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023. Având în vedere că, în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, a produs efecte norma de drept material prevăzută la art. 297 alin. (1) din Codul penal în forma în vigoare la data sesizării instanţei de control constituţional, Curtea se va pronunţa asupra soluţiei legislative cuprinse în dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 200/2023. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a fost abrogată prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017. Art. II şi art. III alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 au fost în vigoare în perioada 1-4 februarie 2017. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 297 alin. (1) din Codul penal: „(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.“; – Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017: „(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“. 17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că acestea încalcă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) care consacră valorile supreme în statul de drept, precum şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit cărora infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică şi ale art. 115 alin. (5) teza întâi privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, cât şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, autorul excepţiei din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 931D/2020 susţine că acestea încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 78 referitoare la intrarea în vigoare a legii şi ale art. 115 alin. (5) teza întâi privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. 19. Ca urmare a pronunţării deciziei menţionate anterior, dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal au rămas în vigoare şi continuă să producă efecte juridice în interpretarea pe care Curtea a constatat-o ca fiind conformă Legii fundamentale. 20. Curtea reţine, totodată, că excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză vizează soluţia legislativă cuprinsă în art. 297 alin. (1) din Codul penal, însă, deşi critica se referă la sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, ea nu este similară celei examinate prin decizia precitată. Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, reprezintă o decizie interpretativă, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ce vizează înţelesul normei juridice care nu a fost exclus din cadrul constituţional prin decizia antereferită poate face obiectul controlului de constituţionalitate. 21. Autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate formulează critici care vizează textul de lege în forma ulterioară constatării neconstituţionalităţii sale, susţinând că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul art. 297 alin. (1) din Codul penal este constituţională în măsura în care prin aceasta se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii organice“. 22. Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea a menţionat în mod expres că, având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă (paragraful 60). Curtea a mai constatat că, în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege, s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal (paragraful 64). 23. În concluzie, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, paragraful 65, Curtea a statuat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar acesta supunându-se sancţiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că dispoziţiile de incriminare privind abuzul în serviciu încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe decât Parlamentul - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie - sau Guvernul - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. 24. Or, examinând criticile de neconstituţionalitate formulate în cauză, Curtea reţine că autorii excepţiei susţin neconstituţionalitatea textului de lege, astfel cum acesta urmează să fie interpretat şi aplicat ca urmare a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, solicitând, de fapt, instanţei constituţionale ca prin decizia pe care o pronunţă în prezenta cauză să invalideze parţial soluţia anterioară, respectiv să restrângă sfera actelor normative încălcate prin conduita funcţionarului public doar cu privire la legile organice. Or, critica având o atare finalitate contravine prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“, întrucât tinde la înfrângerea efectului general obligatoriu al actului instanţei constituţionale. Având în vedere aceste argumente, din această perspectivă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. 25. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, cu referire la sintagma „cu excepţia prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“, în acord cu deciziile Curţii nr. 217 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 10 septembrie 2019 şi nr. 420 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 13 octombrie 2020, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 modifica şi completa dispoziţiile Codului penal [art. I] şi ale Codului de procedură penală [art. II]. Dispoziţiile referitoare la modificarea şi completarea Codului de procedură penală au intrat în vigoare la data publicării ordonanţei de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 1 februarie 2017. Art. I al ordonanţei de urgenţă, referitor la modificarea şi completarea prevederilor Codului penal, urma să intre în vigoare la 10 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 11 februarie 2017 [conform art. III alin. (2) din ordonanţa de urgenţă]. În acest context normativ, Guvernul a intervenit şi a abrogat întreaga ordonanţă de urgenţă în data de 5 februarie 2017, prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017. 26. În acest caz, Guvernul a aplicat, pe de o parte, dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea“, şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, conform cărora „în situaţii temeinic justificate, prin excepţie de la prevederile alin. (1), actele normative de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ.“ Potrivit art. 64 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 24/2000, „abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv“, astfel că, indiferent dacă dispoziţiile legale criticate erau sau nu în vigoare la data intrării în vigoare a actului abrogator, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 este şi rămâne abrogată. 27. În aceste condiţii, Curtea reţine, ca un prim aspect supus examinării, problema admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiei referitoare la caracterul de a fi „în vigoare“ al reglementării, condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 28. Premisa analizei Curţii Constituţionale pentru a reţine incidenţa art. 146 lit. d) din Constituţie este aceea ca actul normativ să fi făcut parte din dreptul pozitiv, având în vedere că acest text constituţional reglementează controlul a posteriori de constituţionalitate. Prin urmare, Curtea nu are competenţa de a verifica, în cadrul acestei competenţe, constituţionalitatea unei norme de reglementare primară care nu a făcut parte din dreptul pozitiv; în schimb, are competenţa de a analiza constituţionalitatea unui act normativ care este sau a fost în vigoare, după caz, în funcţie de caracterul abstract sau concret al controlului de constituţionalitate subsumat art. 146 lit. d) din Constituţie. 29. Astfel, în acest context normativ, Curtea reţine că art. 146 lit. d) din Constituţie cuprinde două teze. Cu privire la prima teză a acestui text constituţional privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, Curtea a statuat că, odată sesizată, are sarcina de a controla constituţionalitatea actelor de reglementare primară, fără a condiţiona acest control de eliminarea, indiferent sub ce formă, din fondul activ al legislaţiei a actului criticat pentru neconstituţionalitate, drept care „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“ [Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011]. Această teză reglementează, aşadar, un control concret de constituţionalitate, ce presupune sine qua non existenţa unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să fie invocată excepţia de neconstituţionalitate a unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013]. 30. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 931D/2020, Curtea constată că ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate a avut în vedere eventuala aplicare, în cauza în care a fost invocată, a dispoziţiilor art. I pct. 3 [referitor la art. 297 - Abuzul în serviciu din Codul penal] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, text care urma să intre în vigoare la 11 februarie 2017 şi care s-ar fi constituit într-o lege penală mai favorabilă. Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 urma să intre în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 11 februarie 2017, însă această ordonanţă de urgenţă a fost abrogată în data de 5 februarie 2017, prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017. Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 a fost respinsă prin Legea nr. 8/2017 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 a fost aprobată prin Legea nr. 9/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017. Aşadar, art. I pct. 3 din actul abrogat nu a fost niciodată în vigoare, sens în care Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile de drept material ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu au făcut parte din dreptul pozitiv, nefiind niciodată în vigoare (Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 25). 31. Pe de altă parte, art. II şi art. III alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 au fost în vigoare în perioada 1-4 februarie 2017, cu alte cuvinte, au fost parte a dreptului pozitiv, însă chiar constatată neconstituţionalitatea art. III alin. (2) din această ordonanţă de urgenţă, având în vedere că art. I pct. 3 din aceasta nu a făcut parte niciodată din dreptul pozitiv, nu se poate susţine că termenul de 10 zile stabilit pentru intrarea sa în vigoare ar reîncepe să curgă. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 a împiedicat intrarea în vigoare a art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, astfel că nu a avut doar un efect întreruptiv în ceea ce priveşte curgerea termenului de intrare în vigoare a art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017. Altminteri s-ar accepta posibilitatea aducerii, printr-o decizie a Curţii Constituţionale, în dreptul pozitiv a unor soluţii legislative care nu au fost niciodată în vigoare. 32. Prin urmare, din această perspectivă, Curtea constată că dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu prezintă relevanţă pentru litigiul a quo, aşadar, acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Prin urmare, critici de neconstituţionalitate puteau fi formulate în privinţa art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 numai dacă aceste prevederi - care au făcut parte din dreptul pozitiv - erau aplicabile în cauză şi continuau să producă efecte după ieşirea din vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017. În schimb, pentru a ridica excepţia de neconstituţionalitate, autorul, în mod speculativ, a apreciat legătura cu soluţionarea cauzei exclusiv prin prisma prevederilor de drept penal substanţial cuprinse la art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, text care nu a fost niciodată în vigoare, nefăcând parte din fondul activ al legislaţiei. 33. În situaţia dată, art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 (invocat de autor ca lege penală mai favorabilă) nu a făcut parte din dreptul pozitiv, astfel încât, prin prisma efectelor sale, chiar o decizie de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu ar produce o reintrare în vigoare a acestuia, aşadar o restabilire a stării de legalitate, pentru că starea de legalitate vizează dreptul pozitiv. De aceea, Curtea constată că legătura cu soluţionarea cauzei nu poate fi determinată şi considerată îndeplinită prin prisma unor reglementări legale care nu au fost niciodată în vigoare. 34. De altfel, Curtea a stabilit că legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (de exemplu, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, sau Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26). 35. Prin urmare, nu se urmăreşte, ca efect al deciziei Curţii Constituţionale, reintrarea în vigoare şi readucerea în fondul activ al legislaţiei a unei anumite soluţii legislative, ci promovarea unei noi soluţii legislative, ceea ce este o chestiune de politică legislativă şi nu ţine de efectele deciziei Curţii Constituţionale. Mai mult, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 a fost şi respinsă prin Legea nr. 8/2017, aşadar, la o dată anterioară celei la care Curtea a fost sesizată cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 36. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu respectă condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile procesuale ale ordonanţei de urgenţă care au făcut parte din dreptul pozitiv nu au legătură cu soluţionarea cauzei, iar, pe de altă parte, dispoziţiile de drept material ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu au făcut parte din dreptul pozitiv, nefiind niciodată în vigoare, şi, prin urmare, nici acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. 37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, şi ale art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „cu excepţia prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“, excepţie ridicată de Cosmin Necula în Dosarul nr. 1.652/110/2019 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi de Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 2.596/118/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
