Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Doina Andrei în Dosarul nr. 2.192/89/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.884D/2020. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Dragoş Hamza, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că interdicţia de a exercita profesia de medic ar trebui să se aplice doar în sistemul public de sănătate, iar nu şi în sistemul de sănătate privat, în condiţiile în care profesia de medic este o profesie liberală. Face referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26 din 3 decembrie 2014, prin care s-a stabilit că „medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal“. Arată că nu există vreo decizie similară a instanţei supreme în ceea ce priveşte medicul care activează în sistemul privat de sănătate. Aşa fiind, interzicerea exercitării profesiei de medic ar trebui să fie dispusă doar în ceea ce priveşte sistemul public de sănătate, în condiţiile în care în sistemul privat de sănătate medicul nu poate săvârşi infracţiunea de luare de mită. Apreciază că textul criticat contravine dreptului la muncă, principiului egalităţii şi dreptului la viaţă. Face comparaţie cu alte profesii, apreciind că în cazul medicilor textul este neconstituţional. 4. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că prevederile art. 16 din Constituţie se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ceea ce nu presupune egalitatea de tratament juridic pentru situaţii diferite. Astfel, faptul că o instanţă a dispus o anumită pedeapsă complementară alături de cea principală într-un anumit dosar nu echivalează cu o încălcare a principiului anterior menţionat. În continuare, arată că nici dreptul la muncă nu este încălcat. Libertatea de a alege o profesie nu presupune obligaţia statului de a garanta accesul cetăţenilor la toate profesiile indiferent de circumstanţe, ci presupune posibilitatea de a alege în condiţii identice. Or, aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite de persoana care doreşte exercitarea unei profesii. Dispoziţia constituţională nu poate fi interpretată în sensul că oricând o persoană poate exercita o profesie dacă sunt dispuse măsuri legale ce împiedică exercitarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 9 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.192/89/2015, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Doina Andrei cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului, în care autoarea excepţiei, având profesia de medic, a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că profesia de medic este o profesie liberală care se poate exercita în sistemul public, situaţie în care medicul este asimilat funcţionarului public, dar şi în sistemul privat, în această situaţie medicul neputând fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită. Apreciază că, în cazul său, dacă se va dispune o soluţie de condamnare, interzicerea exercitării profesiei ar trebui să fie în legătură cu activitatea desfăşurată la o unitate spitalicească din sistemul public, şi nu în legătură cu activitatea desfăşurată în sistemul privat, domeniu în care nu se poate săvârşi infracţiunea de luare de mită. Consideră că este neconstituţională interzicerea exercitării profesiei în domeniul privat, aşa cum prevede art. 289 alin. (1) din Codul penal. 7. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, care, în acord cu politica sa penală, a considerat necesar să interzică subiectului activ al infracţiunii de luare de mită exercitarea profesiei sau desfăşurarea activităţii în executarea căreia a săvârşit fapta, pentru o perioadă determinată de timp, fără a încălca, în acest fel, drepturile constituţionale ale persoanei condamnate, textul criticat fiind în acord cu dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conţinut: „Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.“ 12. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viaţă şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia, plecând de la premisa că infracţiunea de luare de mită nu se poate săvârşi în cadrul unei unităţi sanitare din sistemul privat, apreciază că i se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei sau desfăşurării activităţii în executarea căreia a săvârşit fapta doar în ceea ce priveşte exercitarea profesiei de medic în cadrul unităţilor sanitare din sistemul public, iar nu şi în cadrul celor care funcţionează în sistemul privat. 14. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autoarea excepţiei solicită instanţei de contencios constituţional să adopte o anumită interpretare a textului de lege criticat, nefiind mulţumită de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate de către instanţa judecătorească. Curtea reţine că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind o fază indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 15. În consecinţă, Curtea apreciază că problema de drept invocată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a normelor de lege la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Totodată, pe lângă mecanismul recursului în interesul legii, Codul de procedură penală reglementează, la art. 475-477^1, mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care este incident în cazul existenţei unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective. 16. De altfel, Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat mai multe decizii prin care a statuat în ce măsură anumiţi subiecţi au calitatea de funcţionar public în accepţiunea art. 175 din Codul penal şi, implicit, pot fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, reglementată de dispoziţiile art. 289 din Codul penal. Astfel, prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, s-a stabilit că „medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal“; prin Decizia nr. 9 din 13 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 24 martie 2023, s-a statuat că „spitalul militar este instituţie publică în sensul art. 135 din Codul penal, iar aceasta nu poate fi autor al infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal“; prin Decizia nr. 8 din 15 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2017, s-a stabilit „că profesorul din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal“; prin Decizia nr. 37 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1031 din 24 octombrie 2022, s-a statuat că „persoana care deţine o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic nu are calitatea de funcţionar public potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi ale art. 175 alin. (2) din Codul penal“; prin Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014, s-a stabilit „că expertul tehnic judiciar este funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza întâi din Codul penal“; prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 11 iulie 2017, s-a statuat că, „în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal“. 17. Aşa fiind, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289 alin. (1) din Codul penal, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Doina Andrei în Dosarul nr. 2.192/89/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 februarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
