Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor“ din cuprinsul art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Codruţa Diana Drăguşelea în Dosarul nr. 1.004/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.265D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.431D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, excepţie ridicată de Valer Turcu în Dosarul nr. 8.810/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 2.431D/2019 la Dosarul nr. 2.265D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.431D/2019 la Dosarul nr. 2.265D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că se critică limitarea soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea contestaţiilor împotriva rezoluţiilor de clasare ca urmare a constatării inexistenţei indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, cu excluderea posibilităţii de a reţine cauza spre a judeca în mod direct în materia sancţiunilor disciplinare. Arată că sancţiunile disciplinare se aplică nu de către Inspecţia Judiciară, ci prin hotărâre a Secţiei pentru judecători, respectiv a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta fiind supusă controlului judecătoresc, pe calea recursului, care, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, a fost interpretat ca o cale devolutivă de atac. Prin urmare, autorii prezentei excepţii urmăresc reglementarea unei noi proceduri disciplinare, care să treacă peste etapa desfăşurată în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a fi soluţionată direct de instanţa judecătorească. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 21 iunie 2019 şi prin Sentinţa civilă nr. 2.108 din 26 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.004/2/2019 şi, respectiv, nr. 8.810/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor“ din cuprinsul art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv a prevederilor art. 45^1 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Codruţa Diana Drăguşelea şi Valer Turcu în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate, în principal, împotriva rezoluţiilor de clasare dispuse de Inspecţia Judiciară prin care s-a reţinut că, în urma verificărilor prealabile întreprinse faţă de anumiţi judecători, nu au fost identificate date ori indicii din care să rezulte că aceştia ar fi comis fapte ce ar putea constitui abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t), respectiv de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate, introduse prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ca urmare a constatării, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, a neconstituţionalităţii sintagmei „rezoluţia de clasare este definitivă“ cuprinse iniţial în art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, aduc atingere însăşi substanţei dreptului de acces liber la justiţie, în condiţiile în care instanţa nu poate hotărî asupra încălcării drepturilor, obligaţiilor şi intereselor legitime, nu poate analiza fondul cauzei şi nici nu poate obliga organul administrativ să pronunţe soluţii întemeiate pe probele deja administrate, ci poate doar să verifice dacă au fost administrate toate mijloacele de probă. 9. Practic, în situaţiile în care faptele şi împrejurările sunt lămurite, iar Inspecţia Judiciară a dispus de toate mijloacele de probă necesare, însă nu le-a avut în vedere la pronunţarea soluţiei, art. 45^1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 41 din Legea nr. 234/2018, nu permite unei instanţe independente şi imparţiale să analizeze fondul şi să constate dacă aspectele sesizate conţineau indicii ale comiterii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, cu consecinţa obligării Inspecţiei Judiciare să dispună începerea cercetării disciplinare a judecătorului faţă de care s-a introdus plângerea. 10. Totodată, din dispoziţiile legale criticate reiese că instanţa poate constata că cercetările efectuate de Inspecţia Judiciară sunt insuficiente şi, în consecinţă, poate dispune completarea acestora, dar în situaţia în care verificările sunt complete, însă soluţia de clasare dispusă de Inspecţia Judiciară este vădit netemeinică, potrivit legii, instanţa nu poate dispune nicio soluţie. 11. Ca atare, dreptul de acces la justiţie devine un drept teoretic, iluzoriu şi ineficace, ca urmare a faptului că instanţa nu are plenitudine de competenţă, adică nu poate analiza situaţia dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept şi nu poate pronunţa o soluţie în consecinţă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat, în jurisprudenţa sa, că dreptul de acces la justiţie, componentă a dreptului la un proces echitabil, este efectiv doar în măsura în care instanţa are o competenţă de plină jurisdicţie pentru a-i permite să examineze cauza pe fond, atât asupra aspectelor de fapt, cât şi asupra celor de drept (Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere împotriva Belgiei, paragraful 51). 12. Or, textul de lege criticat nu permite instanţei să analizeze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept. Aceasta poate constata doar insuficienţa verificărilor, nu şi netemeinicia rezoluţiei de clasare raportat la verificările deja efectuate, astfel încât să aibă posibilitatea de a impune, în consecinţă, începerea cercetării disciplinare. 13. Se susţine că procedura supusă analizei este extrem de asemănătoare cu cea a plângerii persoanei vătămate împotriva soluţiei de clasare dispuse de către procuror, reglementată de art. 340 şi următoarele din Codul de procedură penală. Totuşi, în această din urmă procedură, legiuitorul a conferit judecătorului de cameră preliminară plenitudine de competenţă, acesta putând dispune începerea judecăţii, astfel încât dreptul de acces la justiţie să fie unul efectiv, căci ar fi absurd ca judecătorul să constate că există probe din care să rezulte comiterea faptei penale, dar să nu poată desfiinţa soluţia de clasare decât dacă materialul probator ar prezenta deficienţe sub aspectul suficienţei. 14. Aşadar, Inspecţia Judiciară este singura autoritate care poate hotărî cu privire la începerea cercetării disciplinare, soluţia acesteia de a nu dispune începerea cercetării neputând fi supusă controlului judecătoresc din perspectiva temeiniciei, aspect care conduce nu doar spre concluzia încălcării art. 21 din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci şi a art. 52 alin. (1) din Constituţie, care prevede că orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. 15. Se mai arată că prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, întrucât instanţa nu avea competenţă de plină jurisdicţie. Mai exact, Curtea a stabilit că norma legală este constituţională doar în măsura în care „recursul“ prevăzut de această dispoziţie legală se interpretează ca o cale de atac devolutivă împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, care să asigure toate garanţiile dreptului de acces la instanţă şi ale unui proces echitabil, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare. 16. Or, aceleaşi motive impun şi constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „pentru completarea verificărilor“ din cuprinsul art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, aspect care ar determina eliminarea acesteia din ordinea juridică, astfel încât instanţa ar dobândi plenitudine de competenţă şi, în consecinţă, ar putea analiza rezoluţia Inspecţiei Judiciare sub toate aspectele de fapt şi de drept şi ar putea dispune o soluţie în consecinţă. 17. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, excepţia fiind neîntemeiată prin raportare la criticile invocate. 18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază, în esenţă, că nu pot fi reţinute criticile prin raportare la prevederile la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale deoarece nu sunt aplicabile faţă de specificul şi regimul juridic al răspunderii disciplinare - etapa verificărilor prealabile. Pentru a fi incidente dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ar trebui ca în prealabil să se stabilească incidenţa fie a unei acuzaţii în materie penală, fie a unei contestaţii asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, ceea ce nu este cazul, având în vedere specificul procedurii răspunderii disciplinare reglementate de Legea nr. 317/2004. Precizează că, prin natura şi conţinutul ei specific, procedura verificărilor prealabile în materie disciplinară are ca obiect examinarea existenţei indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare. Prin urmare, această etapă a verificărilor prealabile nu are un caracter determinant asupra dreptului reclamantului în cauză, neconducând prin ea însăşi la soluţionarea fondului sesizării, ci priveşte doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul cuprins: „(4) Soluţiile pe care le poate pronunţa Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: (...) b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.“ 23. Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar textul de lege cuprins în Legea nr. 317/2004 poate forma obiect al controlului de constituţionalitate, fiind aplicabil în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, ţinând seama de cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sintagmă care este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. De altfel, soluţia legislativă criticată s-a menţinut, de principiu, şi în noua reglementare, regăsindu-se în art. 46 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 305/2022. 24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi în art. 52 alin. (1) privind dreptul oricărei persoane vătămate întrun drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra textului de lege ce formează obiectul prezentei excepţii, prin prisma unor critici similare, constatând conformitatea acestuia cu aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţă. 26. Astfel, prin Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 aprilie 2023, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa, prin care a arătat, referitor la procedura disciplinară a magistraţilor (Decizia nr. 643 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 2 martie 2017, paragraful 17), că specificul reglementării aplicabile judecătorilor şi procurorilor este dat de existenţa Consiliului Superior al Magistraturii, care, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală, are rolul de garant al independenţei justiţiei, iar, potrivit art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală, îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Curtea a observat că, în ceea ce priveşte acţiunea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor, legiuitorul român a adoptat o reglementare similară cu cea a altor ţări din Europa, prevăzând o fază administrativă, în cadrul căreia cercetarea disciplinară se efectuează de către inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare, şi o fază jurisdicţională, care se desfăşoară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi ale Codului de procedură civilă. 27. Prin Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, precitată, Curtea a explicat pe larg procedura stabilirii răspunderii disciplinare a magistraţilor, descriind etapele pe care aceasta le presupune şi constatând, în final, că nu poate reţine critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Constituţie şi la art. 6 din Convenţie - conform căreia, în situaţia în care verificările sunt complete, însă soluţia de clasare dispusă de Inspecţia Judiciară este vădit netemeinică, instanţa, potrivit legii, nu poate dispune nicio soluţie. 28. Pentru a argumenta această soluţie, Curtea a observat (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 25) că rezoluţia de clasare este emisă de inspectorul judiciar în etapa efectuării verificărilor prealabile şi este supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor. Ca urmare a soluţionării contestaţiei împotriva acestor rezoluţii, instanţa poate dispune admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor. În acest caz, hotărârea judecătorească - ce poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal - trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează să fie administrate pentru completarea verificărilor, potrivit art. 45^1 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. Aceasta, deoarece verificarea prealabilă a aspectelor cuprinse în sesizarea disciplinară ţine de competenţa Inspecţiei Judiciare, în conformitate cu rolul acesteia de titular al acţiunii disciplinare a magistraţilor, astfel că, potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, în cazul în care, în urma verificărilor prealabile, se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, numai inspectorul judiciar dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare, ca etapă succesivă etapei verificării prealabile din cadrul procedurii disciplinare a magistraţilor. 29. Aşadar, persoana care a formulat sesizarea disciplinară împotriva magistratului are posibilitatea efectivă de a ataca la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti rezoluţia inspectorului-şef şi rezoluţia de clasare, iar instanţa judecătorească poate dispune admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor, caz în care hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează să fie administrate pentru completarea verificărilor. De asemenea, această hotărâre judecătorească poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 26). 30. Curtea a concluzionat (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 27) că toate aceste aspecte reprezintă garanţii ale asigurării unui acces liber şi efectiv la o instanţă judecătorească, în sensul art. 21 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţie şi ale asigurării dreptului la un proces echitabil al persoanei care formulează o sesizare disciplinară împotriva unui magistrat. 31. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 52 din Constituţie, Curtea a constatat (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 28) că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim poate ataca actul administrativ emis de o autoritate publică - rezoluţia de clasare a sesizării disciplinare, emisă de Inspecţia Judiciară. 32. În final, Curtea a observat (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 29) că analogia făcută în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate între etapa verificării prealabile a aspectelor cuprinse în sesizarea disciplinară împotriva magistratului şi procedura plângerii persoanei vătămate împotriva soluţiei de clasare dispuse de către procuror, reglementată de art. 340 şi următoarele din Codul de procedură penală, nu poate fi primită, deoarece vizează proceduri de natură juridică diferită. 33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea atât soluţia pronunţată prin Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, cât şi considerentele care au stat la baza pronunţării acesteia. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Codruţa Diana Drăguşelea în Dosarul nr. 1.004/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Valer Turcu în Dosarul nr. 8.810/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
