Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 1.332/120/2014 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.760D/2017. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esenţă, că prevederile legale criticate, stabilind criteriile în baza cărora funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice, în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, sunt de natură să contravină dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi. În acest sens arată că măsura eliberării sale din funcţie, pe motivul că deţinea doar gradul de asistent, fără a exista posibilitatea susţinerii unui examen în vederea promovării în grad, sau fără existenţa posibilităţii transformării funcţiei publice deţinute, încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. 5. Reprezentantului Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aspectele invocate se referă la aplicarea legii la cauza dedusă judecăţii. În subsidiar solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, la situaţii juridice diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferenţiat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 29 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.332/120/2014, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu într-o cauză având ca obiect, între altele, anularea unei decizii de eliberare din funcţia de consilier juridic, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior şi stabilirea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între eliberarea din funcţie şi reîncadrare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, contravin dispoziţiilor constituţionale invocate dat fiind faptul că, în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, la numirea în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente, nu este asigurată egalitatea salariaţilor având aceeaşi profesie, în cadrul aceleiaşi unităţi, deoarece criteriul prioritar de numire este cel prevăzut la lit. a), respectiv categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, iar nu modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale - „capacitatea sa“. În acest sens se mai susţine că unul dintre cele mai importante principii ale Legii nr. 188/1999, republicată, este acela al stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, însă acest principiu a fost încălcat prin reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, reorganizare în urma căreia funcţia publică deţinută de autorul excepţiei a fost desfiinţată. 8. Se mai arată că, în cazul eliberării sale din funcţia publică deţinută, respectiv aceea de consilier juridic, au fost aplicate prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, nefiind respectate prevederile art. 100 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit cărora, în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care au vocaţia de a fi numiţi în noile funcţii publice sau în noile compartimente se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică. Or, criteriile de departajare enumerate în art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sunt subiective şi nu corespund principiului egalităţii în drepturi în ocuparea funcţiei publice. În acest sens sunt prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură. 9. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, pe de o parte, autorul excepţiei nu arată în concret în ce constă contrarietatea dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale invocate, iar, pe de altă parte, aspectele relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la aplicarea legii în speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată. 12. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că principul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Prin urmare, în respectarea criteriilor vizate de textul de lege criticat, niciun individ nu se bucură de o valorizare personală mai favorabilă faţă de alte persoane din cadrul criteriului respectiv. Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul impunerii prin lege a criteriilor de categorie, clasă şi grad profesional, în dauna capacităţii funcţionarului public, nu se susţine, întrucât capacitatea profesională este evaluată pentru fiecare dintre funcţionarii publici din cadrul diferitelor categorii, clase şi grade profesionale în cadrul aprecierilor de serviciu. Criteriul capacităţii profesionale nu este astfel îndepărtat în dauna unor criterii presupus a fi subiective, ci este o prezenţă constantă în cerinţele specifice fiecărui post de funcţionar public. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, potrivit cărora: "(1) În caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%; b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice; d) este schimbată structura compartimentului.(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii: a) categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public; b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică; c) pregătirea profesională; d) să fi desfăşurat activităţi similare." 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi alin. (3) privind ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată cu prilejul soluţionării cererii privind anularea unei decizii de eliberare din funcţia de consilier juridic şi reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior. În speţă, raportul de serviciu al autorului excepţiei a încetat, prin efectul Deciziei Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti nr. 4.068 din 2 septembrie 2013, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc prin eliberare din funcţia publică, în cazul în care autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public. 18. Potrivit art. 100 din Legea nr. 188/1999, reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice poate interveni în situaţia modificării atribuţiilor aferente unei funcţii publice, ale unui compartiment, în sensul reducerii acestora, a denumirii unei funcţii publice, fără să se schimbe, în proporţie de 50%, atribuţiile funcţiei, sau a modificării structurii compartimentului. În oricare dintre aceste situaţii, funcţionarii publici urmează a fi numiţi în noile funcţii sau compartimente create în urma reorganizării, cu respectarea criteriilor instituite prin art. 100 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar în cazul în care numărul noilor funcţii create în urma reorganizării este mai mic decât numărul funcţionarilor publici ale căror posturi au fost reduse ca efect al aceleiaşi reorganizări, pentru ocuparea acestora se va organiza examen de către autoritatea sau instituţia publică [art. 100 alin. (3) din acelaşi act normativ]. 19. Din motivarea excepţiei rezultă faptul că autorul acesteia critică modalitatea în care a intervenit eliberarea sa din funcţie, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv faptul că nu au fost aplicate prevederile art. 100 alin. (3) din acelaşi act normativ, privind organizarea unui examen pentru ocuparea posturilor create în urma reorganizării, iar, în fapt, postul ocupat de acesta nu a fost redus, ci ocupat ulterior prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 100 alin. (2). 20. Autorul excepţiei mai susţine că prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, nu respectă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece criteriile prevăzute pentru numirea funcţionarilor publici în noile funcţii sau compartimente nu sunt obiective şi nu asigură egalitatea salariaţilor având aceeaşi profesie, în cadrul aceleiaşi unităţi, dat fiind faptul că un criteriu prioritar de numire este reprezentat de categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, iar nu modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale. 21. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, principiul egalităţii în drepturi nu implică un tratament juridic uniform, iar acesta presupune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, la situaţii juridice diferite tratamentul juridic fiind diferenţiat. Or, în speţă, textul de lege criticat creează premisele unei aplicări conforme principiului constituţional menţionat, având în vedere faptul că ocuparea funcţiei publice se face în raport de categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, de pregătirea profesională sau de alte criterii specifice funcţiei, aşadar în funcţie de criterii obiective şi rezonabile prin natura lor, apte să conducă la o egalitate juridică în procesul de ocupare a funcţiei publice respective. 22. Susţinerile autorului excepţiei referitoare la ocuparea funcţiei publice în lipsa unor criterii ce ţin de modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale nu pot fi reţinute, având în vedere că, potrivit art. 69 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din acelaşi act normativ, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face anual, iar calificativele obţinute sunt avute în vedere inclusiv la eliberarea din funcţia publică. 23. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale sau din acte internaţionale invocate, autorul excepţiei nu arată, în concret, în ce constă contrarietatea dintre acestea din urmă şi textul de lege criticat, astfel că, din acest punct de vedere, excepţia de neconstituţionalitate apare ca nemotivată. Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în formularea unor critici de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituţionale invocate nu susţin prin ele însele neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, fiind evidentă lipsa de legătură dintre conţinutul lor normativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 24. De altfel, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se referă la modul în care instituţia publică în cauză a aplicat prevederile legale incidente situaţiei de reorganizare a activităţii, iar motivarea excepţiei tinde, în realitate, la stabilirea regimului juridic al raporturilor de serviciu ale funcţionarului public în cauză, a cărui analiză intră în competenţa exclusivă a instanţei de judecată învestite cu cererea privind anularea deciziei de eliberare din funcţia publică respectivă. În acelaşi sens, susţinerea privind nerespectarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi la numirea în funcţiile publice are în vedere modalitatea concretă în care a intervenit eliberarea din funcţia publică deţinută de autorul excepţiei, iar analiza acesteia implică analizarea unor aspecte de fapt şi de drept ce ţin de jurisdicţia exclusivă a instanţei de judecată competentă să interpreteze legea în vederea soluţionării cauzei cu care a fost învestită. În acest context, Curtea reţine că prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999, republicată, care detaliază condiţiile în care poate interveni reorganizarea activităţii unei instituţii sau autorităţi publice, au în vedere şi prevenirea abuzurilor în cazul reducerii unor posturi ale funcţionarilor publici, în sensul desfiinţării unor posturi exclusiv în vederea eliberării din funcţie a persoanei funcţionarului public care ocupă postul respectiv, urmată de schimbarea denumirii sau a condiţiilor de ocupare a postului şi scoaterea acestuia la concurs. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 1.332/120/2014 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
