Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „de competenţa Secţiei“ din cuprinsul „art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară“, excepţie ridicată de Alexandru Lefter în Dosarul nr. 2.197/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.380D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, Decizia nr. 871 din 16 decembrie 2021 sau Decizia nr. 149 din 17 martie 2022. Mai susţine că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia penală nr. 4 din 28 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 91/1/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de competenţa Secţiei“ din cuprinsul art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia a fost invocată de Alexandru Lefter în cadrul soluţionării apelului formulat împotriva unei sentinţe de condamnare. Curtea Constituţională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a instanţei constituţionale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin susţinerile orale formulate în faţa instanţei judecătoreşti, se apreciază, în esenţă, că textul legal criticat este lipsit de previzibilitate în sensul că nu se înţelege dacă sintagma „de competenţa Secţiei“ se referă la cauze care se află de plano în competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sau la cauze în care această secţie a fost sesizată şi, eventual, a emis rechizitorii. 6. Prin motivele de recurs formulate în scris s-a arătat că norma criticată este neconstituţională prin faptul că este lipsită de previzibilitate şi claritate, întrucât componenţa instanţei pare a fi stabilită în mod arbitrar, iar nu cu respectarea principiului legalităţii procesului penal, prin prisma reprezentării Ministerului Public în cadrul procedurilor judiciare ce impun criterii specifice de competenţă după calitatea persoanei. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători apreciază că sintagma criticată nu întruneşte cerinţele de calitate ce rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituţie prin prisma inexistenţei vreunei distincţii şi a felului competenţei Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în raport cu cauzele acesteia şi participarea procurorilor şi asigurarea respectării garanţiilor părţilor şi principiilor ce guvernează procesul penal, în faţa judecăţii, astfel încât încalcă standardele stabilite de instanţa de contencios constituţional. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl reprezintă sintagma „de competenţa Secţiei“ din cuprinsul art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În realitate, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.“, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate sintagma „de competenţa Secţiei“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, astfel cum au fost introduse prin art. I pct. 45 din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „Participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.“ 12. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 au fost abrogate prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022. 13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1) privind statul român, ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea normei juridice şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, se invocă şi prevederile art. 7 privind legalitatea pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, cu titlu prealabil, că aceasta ridică două probleme de admisibilitate de naturi juridice diferite. Astfel, prima problemă de admisibilitate vizează în mod direct un aspect ce ţine de natura controlului de constituţionalitate (abstract/concret), respectiv legătura cu soluţionarea cauzei a textelor contestate, iar a doua vizează limitele de competenţă a Curţii Constituţionale. Art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privinţa condiţiilor de admisibilitate ce ţin de cadrul procesual în care se ridică excepţia de neconstituţionalitate (autoritatea în faţa căreia se ridică excepţia, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluţionarea cauzei), precum şi de obiectul excepţiei în sens de trăsături distinctive şi definitorii ale normei care pot fi supuse controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare şi de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referenţial cu privire la condiţiile de admisibilitate ce ţin de limitele de competenţă ale instanţei constituţionale atunci când aceasta procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat şi nici să îl interpreteze sau să îl aplice în cauza a quo. Având în vedere natura acestor condiţii de admisibilitate, precum şi succesiunea logică a intervenirii acestora în procedura de analiză a admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea se va pronunţa mai întâi asupra celor cuprinse în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar ulterior asupra celor ce privesc delimitarea competenţei sale în raport cu celelalte autorităţi publice. 15. În jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 323 din 18 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 24 septembrie 2021, paragraful 15, Decizia nr. 509 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 27 februarie 2022, paragrafele 12 şi 13, sau Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragrafele 19 şi 20), Curtea a reţinut că există o anumită ordine de soluţionare a condiţiilor de admisibilitate reglementate de Legea nr. 47/1992, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii. Această ordine este următoarea: (i) identificarea elementelor structurale ale excepţiei de neconstituţionalitate conform art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) cu referire la noţiunea „excepţiilor“ din Legea nr. 47/1992 pentru a determina dacă cererea formulată se constituie într-o veritabilă excepţie; (ii) analiza condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992; şi (iii) analiza condiţiilor de admisibilitate ce ţin de limitele de competenţă ale instanţei constituţionale [art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992]. 16. Aplicând aceste considerente la prezenta cauză, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate cuprinde cele trei elemente de structură specifice (textul criticat, norma de referinţă şi motivarea propriu-zisă), astfel că urmează să se analizeze dacă aceasta respectă condiţiile de la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. 17. Astfel, Curtea observă că ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, întreaga secţiune 2^1 - Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din Legea nr. 304/2004, din care fac parte şi prevederile de lege criticate, a fost abrogată expres prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022. 18. În aceste condiţii, devine incidentă cauza de inadmisibilitate reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care impune ca, la data examinării sale în faţa Curţii, norma de reglementare primară criticată să fie „în vigoare“, inclusiv prin raportare la efectele şi incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 19. Din această perspectivă, rezultă că, drept urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022, dispoziţiile de lege criticate, care reglementau participarea procurorului la judecarea cauzei „de competenţa Secţiei“, nu continuă să producă efecte juridice după ieşirea lor din vigoare în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, noile dispoziţii ale Legii nr. 49/2022 fiind norme de imediată aplicare, începând cu data de 14 martie 2022. 20. În acest sens, art. 1 din Legea nr. 49/2022 prevede următoarele: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se desfiinţează Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, denumită în continuare Secţia.(2) Cauzele aflate în curs de soluţionare la nivelul Secţiei se transmit pe cale administrativă, în termen de 60 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin grija Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetelor competente potrivit art. 3, care continuă soluţionarea acestora.(3) Cauzele soluţionate ale căror dosare se află în arhiva Secţiei se transmit pe cale administrativă, în termen de 180 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin grija Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetelor competente potrivit art. 3.(4) Actele de procedură îndeplinite în cauzele prevăzute la alin. (2) şi (3), cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile.(5) Soluţiile de clasare, de renunţare la urmărirea penală şi de trimitere în judecată dispuse de procurorii Secţiei, care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi, sunt supuse de la data desfiinţării Secţiei controlului exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 318, art. 328, art. 335 şi art. 339 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.(6) Actele efectuate şi măsurile luate de procurorii Secţiei în cauzele prevăzute la alin. (2), care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi, sunt supuse de la data desfiinţării Secţiei controlului exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 304 şi art. 336-339 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.(7) De la data desfiinţării Secţiei, la judecarea cauzelor transmise potrivit alin. (2) şi (3), precum şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate în aceste cauze participă procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele pe rolul cărora se află acestea. Aceste dispoziţii se aplică şi în ceea ce priveşte cauzele referitoare la infracţiunile prevăzute la art. 3 care se aflau pe rolul instanţelor de judecată la data operaţionalizării Secţiei şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.(8) Căile de atac declarate de Secţie pot fi retrase numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie." 21. În ceea ce priveşte investigarea infracţiunilor din justiţie, art. 3 din Legea nr. 49/2022 stabileşte competenţa după calitatea persoanei, aceasta revenind, după caz, procurorilor anume desemnaţi fie din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fie din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel, iar condiţiile în care procurorii pot fi desemnaţi sunt prevăzute de art. 4 şi 5 din noua lege. 22. Normele mai sus indicate demonstrează că prevederile criticate din Legea nr. 304/2004 nu mai pot produce efecte juridice ulterior abrogării lor exprese, indiferent de stadiul soluţionării cauzei ce intra în competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. În aceste condiţii, se constată lipsa incidenţei în cauză a Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, ceea ce duce la concluzia că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume aceea ca textul de lege care formează obiect al excepţiei să fie „în vigoare“. 23. Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 24. De altfel, Curtea observă că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la sintagma „de competenţa Secţiei“ din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate privesc, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a legii, aspect care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, întrucât implică atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti. Astfel, potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu are competenţa de a interpreta şi aplica legea la cauza dedusă judecăţii. 25. Curtea reţine că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de trimitere a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la stabilirea organului judiciar competent să participe la judecata cauzelor ce au ca obiect infracţiuni comise de magistraţi. Astfel, prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 27 iunie 2019, instanţa supremă a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de competenţa Secţiei“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Alexandru Lefter în Dosarul nr. 2.197/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
