Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, excepţie ridicată de Cornel Ciulin şi Aura Ciulin în Dosarul 17.961/3/2015* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 429D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorii acesteia solicită interpretarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.961/3/2015*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, excepţie ridicată de Cornel Ciulin şi Aura Ciulin într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii prin care reclamanţii au solicitat unei societăţi bancare modificarea unor prevederi dintr-un contract de credit şi garanţie în sensul ca obligaţiile de plată ale acestora, în calitate de împrumutaţi de către bancă, să fie calculate la cursul de schimb CHF-leu de la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pentru toată perioada contractului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată, în esenţă, că textul de lege criticat permite interpretarea potrivit căreia debitorul obligaţiei de restituire trebuie să restituie suma numerică împrumutată, indiferent dacă echilibrul contractual este rupt ca urmare a schimbării radicale a cursului de schimb, din împrejurări neprevăzute şi necontrolabile de către debitor. Or, această împrejurare este contrară naturii comutative a contractului de împrumut bancar ce face obiectul acţiunii introductive. Prin aceasta se înţelege că împrumutul nu poate fi considerat un contract aleatoriu, în care şansele de succes sau de pierdere ar depinde de împrejurări viitoare şi incerte, în funcţie de care să varieze şi întinderea obligaţiilor părţilor. Atâta vreme cât art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 obligă debitorul împrumutat la restituirea sumei numerice împrumutate, indiferent de variaţia cursului de schimb, rezultă că variaţia cursului de schimb este de natură a se califica în sensul împrejurării „viitoare şi incerte, în funcţie de care să depindă întinderea obligaţiilor părţilor“. Altfel spus, contractul de împrumut devine un contract aleatoriu, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se susţine că valoarea dreptăţii, înscrisă în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, nu ar fi respectată în măsura în care un contract esenţialmente comutativ devine un contract aleatoriu, prin efectul art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, în contextul variaţiei imprevizibile a cursului de schimb. În consecinţă, art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 este neconstituţional în măsura în care ar permite ruperea echilibrului contractual, în sensul transformării contractului de împrumut din comutativ în aleatoriu. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, criticile aduse vizând, în esenţă, chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 în cazul concret dedus judecăţii şi în contextul legislaţiei privind protecţia consumatorilor. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că autorii acesteia solicită, în fapt, exercitarea unui control de constituţionalitate asupra interpretării date de instanţele judecătoreşti dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate, pentru a putea verifica dacă soluţiile pronunţate de acestea reprezintă rezultatul unei interpretări corecte a prevederilor art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864. Aşadar, susţinerile autorului excepţiei privesc aplicarea legii de către instanţa de judecată, fără a fi veritabile critici de constituţionalitate. De asemenea, critica de neconstituţionalitate vizează şi o pretinsă omisiune legislativă. Or, Curtea Constituţională nu poate complini omisiunile legislative, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. 9. În subsidiar, arată că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate consacră principiul nominalismului monetar în materia contractului de împrumut. Acesta oglindeşte o concepţie care nu intră în dezacord nici cu mecanismul impreviziunii şi nici cu clauzele de indexare, problema eroziunii monetare putânduşi găsi remediu fie pe tărâm contractual (clauza de indexare, renegociere), fie prin intermediul impreviziunii (dacă deprecierea produce efecte deosebite). 10. Avocatul Poporului apreciază că în cauză este pusă în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, aplicarea şi interpretarea legii excedând competenţei Curţii Constituţionale şi revenind exclusiv instanţelor judecătoreşti în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite. Ca atare, consideră că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, care au următoarea redactare: „Întâmplându-se o sporire sau o scădere a preţului monedelor, înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plăţii.“ 14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat de drept al statului român şi în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că esenţa criticii de neconstituţionalitate formulate în cauză are la bază ideea că art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 obligă debitorul împrumutat la restituirea sumei numerice împrumutate, indiferent de variaţia cursului de schimb valutar al monedei în care a fost contractat creditul, determinată de împrejurări neprevăzute şi necontrolabile de către debitor, care determină ruperea echilibrului contractual. 16. Curtea reţine că textul de lege criticat dă expresie legală principiului nominalismului monetar, în baza căruia, în cazul împrumuturilor în bani, debitorul trebuie să restituie aceeaşi sumă obţinută cu titlu de împrumut, indiferent dacă moneda în care a fost acordat creditul a suferit, pe parcursul executării contractului, variaţii ale valorii, particularizate, în cazul creditelor acordate în monedă străină, în fluctuaţii ale cursului de schimb al acesteia în moneda naţională. 17. Acest principiu al nominalismului monetar are însă caracter relativ, rigoarea exigenţelor sale putând fi atenuată prin chiar acordul părţilor. Astfel, acestea au posibilitatea de a renunţa la aplicarea sa, fie expres, printr-o clauză înscrisă în contract, fie implicit, prin intermediul unor clauze de indexare menite să păstreze pe parcursul derulării contractului valoarea reală a obligaţiilor stabilite la încheierea acestuia. 18. Mai mult decât atât, principiul nominalismului nu dobândeşte valoare absolută nici chiar în lipsa unei convenţii a părţilor în sensul agreării unor asemenea clauze. Este vorba despre situaţia intervenirii unui eveniment de natură să determine un dezechilibru grav între părţile contractante, când revine instanţelor judecătoreşti competenţa de a reconfigura fizionomia contractului de împrumut. Verificând întrunirea condiţiilor pentru aplicarea teoriei impreviziunii în materie contractuală, judecătorul va putea să înlăture rigiditatea regulii instituite de art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864, moderând efectele negative ale aprecierii monedei în care a fost contractat creditul în raport cu moneda naţională şi diminuând efortul financiar al debitorului, astfel încât acesta să reuşească să îşi execute obligaţia de restituire, asumată la încheierea contractului şi fără ca, în acelaşi timp, creditorul să fie prejudiciat. 19. Sintetizând, Curtea constată că principiul nominalismului monetar are caracter supletiv, în sensul că aplicarea sa intervine în subsidiar, atunci când părţile nu prevăd o clauză de indexare specifică în vederea actualizării creanţei. În lipsa unui asemenea acord, urmează a se aplica în privinţa contractului de împrumut respectiv principiul nominalismului monetar, care, nefiind de ordine publică, poate fi abandonat - pe parcursul executării contractului - de părţile contractului, prin acordul lor de voinţă. Totodată, odată încheiat contractul de împrumut, prin valorificarea autonomiei de voinţă a părţilor, acesta presupune un risc inerent, iar depăşirea acestuia angajează posibilitatea părţilor de a invoca impreviziunea în contract. Altfel spus, în considerarea autonomiei de voinţă a părţilor la încheierea contractului de împrumut, principiul nominalismului monetar are un caracter relativ, în sensul că poate înceta sau poate fi limitat, fie în mod voluntar, fie forţat. 20. Ca atare, Curtea apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Prescripţiile acestuia nu aduc atingere dreptăţii, ca valoare intrinsecă a statului de drept, aşa cum susţin autorii excepţiei, maniera de executare a obligaţiei de plată a debitorului nefiind impusă în mod categoric şi inflexibil, ci permiţând adaptarea în vederea menţinerii funcţionalităţii circuitului civil. 21. Curtea reţine, în acelaşi sens, că, în jurisprudenţa sa, a observat, prin Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragrafele 35-37, că, alături de legislaţia specială, dreptul comun aplicabil contractelor de credit este reprezentat de art. 1.584 din Codul civil din 1864, respectiv de art. 2.158 alin. (1) teza a doua din actualul Cod civil, ambele exprimând principiul nominalismului monetar. Curtea a reţinut, prin decizia menţionată, că datorită caracterului supletiv al principiului nominalismului monetar, părţile au posibilitatea să deroge de la acesta, dacă se întruneşte acordul de voinţă în acest sens. Cu alte cuvinte, principiul nominalismului nu se aplică acelui contract în care părţile au convenit în mod expres să înlăture incidenţa normei din Codul civil şi nici acelui contract în care părţile au convenit în mod indirect derogarea de la acest principiu, introducând o clauză contractuală de indexare, al cărei scop este menţinerea valorii reale a obligaţiilor pe tot timpul executării lor. În cazul în care contractul nu cuprinde clauzele derogatorii menţionate, devine însă incidentă norma de drept comun în această materie, respectiv art. 1.578 din Codul civil din 1864 sau art. 2.164 alin. (2) din noul Cod civil, aplicarea sa fiind însă temperată în cazul intervenirii impreviziunii, astfel cum s-a arătat la paragraful 19. 22. De asemenea, Curtea a reţinut că principiul nominalismului monetar, în virtutea căruia suma acordată cu titlu de împrumut trebuie restituită întocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia - la care se pot adăuga, potrivit convenţiei părţilor, sumele care reprezintă costurile asociate cu acordarea creditului, respectiv dobânda şi comisioanele prevăzute în contract - se aplică şi în cazul contractului de credit, care nu reprezintă altceva decât un tip de contract de împrumut de consumaţie cu dobândă. 23. Având în vedere cele arătate cu referire la cauza de faţă, dar şi în lumina jurisprudenţei citate, Curtea constată că prevederile art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 care consacră nominalismului monetar nu intră în contradicţie cu dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat de drept al statului român şi art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornel Ciulin şi Aura Ciulin în Dosarul nr. 17.961/3/2015* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 1.578 alin. 2 din Codul civil din 1864 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
